Suflet trist de pianistă
Când doru-amar îți arde licărul din privire
Cenușa-i se depune pe sufletu-ți ostenit,
În fața omenirii joci falsul rol fără șovăire
Dar în fața sorții ești un proscris prigonit.
Din ochii triști, apatici, văpaia-ncet se stinge,
Lacrimile se prăvălesc pe pianul îndoliat,
Farmecul chipului se ofilește și se prelinge
Pe clapele albe-negre ale singurului tău aliat.
Aliat la deșertăciune, la suferință și la trădare,
Notele-i se-ngemănează în simfonii de-sfârșit,
Degetele-ți mângâie clapele reci oferind alinare
Zbuciumului lăuntric de-acorduri de jale răvășit.
Putregaiul se-așterne pe dantela ochiului îndurerat,
Pe lespedea minții se zbate chipul tău înmărmurit,
E ultima melodie dedicată creștinului ce mi-a furat
Bruma de speranță, pân' ce degetele mi-au ologit.
Sunt pianista oarbă ce mângâie clapele universului coșcovit,
Sunt pianista mută ce, de mult, solfegiile nu le-a mai rostit,
Sunt pianista oloagă ale cărei mâini de aur i-au încremenit,
Sunt pianista moartă ce pe pianul vieții în Do s-a răstignit.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Paznicul farului
ultimul paznic de far
ca o numărătoare inversă
își adună secundele din valuri
pianista mângâie clapele
într-un ultim vals al iubirii
cad ploile
păzitorul farului
cu un buchet de scoici
o iubește pentru ultima oară
într-un vis
și totuși ești atât de frumoasă
că soarele bate metanii în răsăritul lui
pe valuri
când te vede
poezie de Cezar C. Viziniuck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața e ca un pian: clapele albe sunt momentele fericite; clapele negre sunt momentele triste, dar reține că ambele clape sunt folosite pentru a da o muzică suavă.
citat din Bartolomeo Cristofori
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.* * *
rimelul întins de ploaia de primăvară
pianista interpretează Ceaikovski
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pianul lui Dumnezeu
Simt
clapele pianului
ca
pe
niște pleoape
acoperind
lacrimile
Mării Negre
poezie de Costel Zăgan din Ornicul cu pescăruși (2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Pianul neființei are clapele însângerate: ce înger cântă simfonia destinului acum?
Costel Zăgan în Deșertul de catifea, Destinul este abonat la toate examenele vieții (28 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Gânduri colorate
În căsuța cu gânduri colorate
Se aude -o notă ca o undă
Printre albe foi imaculate
Gândurile vor să se ascundă
Cad ca picuri de ploaie
Repezi din adâncul sufletului
Se transformă -n vâlvătaie
Frig atinse clapele pianului
Numai sfântul el mai știe
Tarea-aștept să se oprească
Curge-n rânduri pe-o hârtie
Pare adevărat sau e fantezie
Le privesc ca pe-o avere
Ele-mi țin mereu de urât
Îmi sunt dăruite de sfere
Companie ele -mi sunt atât
Mă ajută pianul o calpă aurie
O notă-mi spune sunt prezent
Las o clipă foaia de hârtie
Îl iubesc am același sentiment
Cânt sunt un suflet fericit
Singură niciodată n-am să fiu
Când iubești si ești iubit
Noaptea e lumină nu e târziu
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea din noi
chipul tainic al lumii
se ascunde în greutatea cerului
umbrele par lacrimi de plâns
ce se strecoară
prin prin draperii de vise
corvoada orizontului
pare un gol plin de culoare
ce se prelinge în oglinzile timpului
care-și exersează zborul
vântul dansator pe clapele nopții
animă neantul întunericului
până când ia forma luminii
cercetând cu lăcomie
ascunsele taine ale pământului
ochii minții preia iluzie după iluzie
căutând scara comună
viața
cu visele și idealurile ei
simfonii îngerești desconspiră
teoria identității fiecăruia dintre noi
risipind ca un văl
pacea rugii din gândul punte
între cer și pământ
... liniștea de care avem nevoie...
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pianul și afonul
Pe un pian dezacordat
Ce țipă și ce geme,
Ne-am pierdut ritmul și-am falsat
Cumva, de la o vreme.
Dacă-s pianul, tu artistul,
Cu ce sunt vinovată,
Căci dintre noi tu ești falsistul
Eu, doar dezacordată!
Cândva fusese bun pianul
Azi se cam pierde tonul!
Care din noi nu ține ritmul:
Pianul sau afonul?
Dacă pianul e stricat
Și sună prost și fals
De ce se-apucă de cântat
Afonul fără glas?
În loc ușor să îl atingi,
Finuț și delicat,
Lovind prea tare, tu îl frângi
Și l-ai dezacordat!
Sar clape din claviatură
Zdrobindu-se-n mai multe,
În ritmuri fără de măsură
Și-n țipete acute.
Pianul mai că-i dezmembrat
Iar muzica e proastă!
Cine e oare vinovat?
Răspundeți dumneavoastră!
poezie de Florentina Mitrică (16 februarie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonii - În iureșul mesajelor divine, clapele sufletului nasc armonii.
Valeria Mahok (iunie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pian
am făcut o operație...
dureroasă de câteva zile
am introdus în inima mea un pian
el este prea mare pentru ea
și totuși el...
cântă singur pe clapele clipelor mele
inima mea s-a transformat în catedrală gotică
sunete gigantice mă lovesc în aortă
sângele meu este aerul unei orgi
ce are un singur tub
tubul vieții
el are ramificații până la iubire
acolo ramificațiile se unesc
sub formă de buchet și erup
în fântâni arteziene
nici Decartes nu știe ce sunt cu ele
l-am întrebat în trecutul meu
dureros de aproape
dar milenar
dacă tu poți cânta
pe scena lumii cu mine
pe clapele pianului ce inima...
o pot opri
poezie de Viorel Muha (martie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mereu și de la capăt
Te iubesc chiar și atunci când
îți pui șosete diferite
și tragi din țigară fără să fie aprinsă,
dar nu uiți niciodată
să îmi dezmierzi sânii,
la fel ca un pianist, clapele...
Te iubesc cum iubește viața
răsăritul de soare
ce se prelinge în iarba somnoroasă...
Între noi e doar sămânța unui poem,
mâna aceea ce depărtează discret moartea.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răzvrătire
Sunt oarbă...
Dar caut cu brațele-ntinse,
Cu-aceste mâini, neînvinse
De-amiaza ce vrea să mă soarbă ;
Sunt mută...
Dar caut în gest și repaos,
Cu buzele sprijinite de haos
Atât de ostenit slută ;
Sunt surdă...
Dar caut în vibrația rămasă
Atât de adâncă, atât de măiastră
Cu spima de-a nu te primi niciodată acuz!
Te-aștept...
Fără văz, fără glas, făr-auz.
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1978)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clapele pianului sunt albe și negre, însă în mintea noastră răsună ca o mie de culori.
citat din Katie Melua
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.Pianistul
În așteptare,
viorile din orchestră dansau.
Vibrau.
Degetele începură să mângâie
clapele vechi și lucioase.
Muzica era viața lui ~ clasică.
În jur, oamenii tăcuți
păreau a fi statui de ceară.
El se ascundea, de fapt,
într-un univers nevăzut.
Începu să semene tot mai mult
cu un vulcan aprins
printre notele ce explodau fierbinți
și inundau liniștea.
Era o mare învolburată de sentimente
cu valuri care izbeau țărmul~
val de aplauze
și iubire nețărmurită;
vibrație și sunet
pentru un nou echilibru.
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să cântăm împreună
Am un pian înaripat,
când cânt dragostea mă atinge cu degetele-i firave,
mă mângâie și-mi spune:
Atât de mult mi-a fost dor de tine...
Vreau să cântăm împreună acest cântec.
Clipele primesc apoi
un sărut de fluture
rănit de capriciile primăverii
și umbra-mi dansează
printre note de portativ,
iar pe firul de iarbă atârnă
liniștea verde,
că în anotimpul ăsta se poartă tăcerea,
ca să fim la modă cu îngerii din ceruri,
cărora din ochi le cade câte o lacrimă albastră
și simt că oamenii i-au uitat.
Ar vrea să stea la taclale
cu firul de iarbă și cu pomii în floare,
că azi sunt surprinși de gesturile incoerente ale vieții
și tac ascultând pianul...
poezie de Eugenia Calancea (19 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbucium copilăresc
Îmi bate la fereastră gândul,
E plin de romantism și jale,
În pat îmi zace negru trupul,
Iar ochii-mi sunt pierduți pe cale.
Îmi tremură cu dor amorul
Și se ridică în picioare,
Cade în gol și viitorul
Și cad și oasele murdare.
Mă strânge gulerul albastru,
Fug ochii obosiți de clipe,
Pe cer mai arde vechiul astru,
Și degetele moi pe clape.
O melodie ce mă-ngână
Răsună-n geam și geamul cântă,
Adorm, și-n vis cu-aceeași strună
Mă-mbrac în rochie de nuntă.
Un vals pornește într-o sală
Și pașii mei grăbiți se-nnoadă,
Primesc în mână-un fir de cală,
Și cad, și cad, și sunt la coadă.
Pe ușă ies, și ies ca moartă,
Din vis tresar, privesc spre poartă,
Închisă e, și a mea soartă
Cu gândul stă, afară, fată.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri
Pe lespedea din fața casei
Stăteam, copil și tu copilă,
Hipnotizat de forma coapsei
Și de mirosul de zambilă.
Desculți, cu mâini îngemănate,
Pe strada fără de lumină
Ne sărutam pe săturate
Făr-a simți vreun fel de vină.
Ne erau buzele flămânde...
Eram olar, erai argilă,
Cu degetele tremurânde
Te modelam, să-mi fii Sibilă.
... Pe lespedea din fața casei
Doar amintirea stă, senilă...
Cu ea, un fir în fața coasei,
Stau eu... visându-te copilă.
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-s frunză în aer și ți-s...
Când te-ai cufundat nemilos,
copilo, în versurile-mi verzi,
m-ai săgetat, inocent, pân' la os,
de frică să nu mă m-ai pierzi...
Astăzi, mi-ai devenit aproapele
din, ieri, prea departele meu,
iar eu ți-am acordat, Miss, clapele,
pe pianul divin al lui Dumnezeu!
Prea sfântă vioară-mi ești, Miss,
lumina-ți din ochi, mi-e arcușul,
mi-s frunză candidă, în aer, și ți-s
poetu'-nserării, ce-ți cântă urcușul...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cand iarna trece
degetele
pe clapele norilor
cerul își ninge
simfonia
gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet rănit...
O insulă pustie
E sufletul meu,
Te invit să te plimbi
Atunci când dai de greu.
Urcă-te în luntre
Pe valuri navighează,
Și vezi ce ascunde
Liniștea ce m-apasă.
O liniște profundă
Și prea pătrunzătoare,
Întunericul te-afundă
Nu e loc pentru soare.
Te pierzi în umbra nopții
Și în a ei răcoare,
Pe cărările sorții
Nu găsești alinare.
Îți place ce-ai făcut
Cu sufletul meu?
Nu sta așa tăcut,
De vină nu sunt eu.
Când ai plecat grăbit
Pe mări îndepărtate,
Tu oare te-ai gândit
Ce ai lăsat în spate?
Acum pari obosit
Profund îndurerat,
Și plângi necontenit
Și ochii ți-au secat...
Poți să te duci, străine,
Oriunde vrei acum,
Nu-mi mai pasă de tine
Sufletul mi-e imun.
poezie de Maria-Magdalena Stan din Nu-mi frângeți aripile de copil!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!