Clapele pianului sunt albe şi negre, însă în mintea noastră răsună ca o mie de culori.

citat din Katie Melua
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că îţi place ţie

O să scriu cândva o poveste frumoasă
despre cum am îmbătrânit amândoi
printre insule cu eucalipţi şi miresme...
Tristeţea să-mi rămână ca o mână ciungă
visând clapele albe şi negre ale pianului...

poezie de Lucian Mănăilescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e ca un pian: clapele albe sunt momentele fericite; clapele negre sunt momentele triste, dar reţine că ambele clape sunt folosite pentru a da o muzică suavă.

citat din Bartolomeo Cristofori
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pianul lui Dumnezeu

Simt
clapele pianului
ca
pe
nişte pleoape
acoperind
lacrimile
Mării Negre

poezie de Costel Zăgan din Ornicul cu pescăruşi (2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul este o funcţie importantă a muzicii, dar la fel este şi plânsul.

citat din Katie Melua
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele negre, nopţile albe – clapele de pian pe care moartea cântă recviemul umanităţii.

aforism de Ionuţ Caragea din Delir cu tremurături de gânduri (2013)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem mâinile tremurânde care caută nemurirea pe clapele albe şi negre ale unui pian dezacordat de marşul funebru al timpului.

aforism de Ionuţ Caragea din Aforisme 2006-2017 (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulos concert -
clapele pianului
vrăjite-s parcă.

haiku de Doina Marcela Gheorghe (19 septembrie 2019)
Adăugat de Doina Marcela Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondo de noapte

Clape albe, clape negre,
Tresăriri nervoase de pian
Suflet uitat pe un teren viran,
Des bântuit de tenebre

Clape negre, clape albe,
Înlănţuire-n pas de dans
Coapse topite în balans
Impotriviri de formă, slabe

Albe clape, negre clape,
Rondo sostenuto, crud,
Statuie de şisturi-nud
Iubita, scăldată de ape

Negre clape, albe clape,
Îngemănate-n vag andante
O fi rai? Sau iad(de Dante)?
Nu rupe vraja. Stă-mi aproape...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Clapele pianului
Aruncă cu săgeţi
Ce-ţi ajung la suflet
Şi-ţi sfâşie inima.

poezie de Andreea Galbîn
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altfel de lume

flăcările se sting
mi-am scris gândul şi mi-e târziu
din ce în ce mai clar o altfel de lume
se naşte subţire ca o coajă de ou
legată cu sfori
negre
peste pântece
să nu se spargă spânzurată de cerul
sângeriu deasupra săgeţilor
regrupate
înfipte în pământ cu vârful în sus
îmi pare noapte şi nicio pace
între ascuţişuri
treze
sub oul imens
clapele pianului cântă
singure
o muzică a sferelor spiritelor frânte
mai glorioasă pentru cei ce nu aud
cei ce o aud se visează copii

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri colorate

În căsuţa cu gânduri colorate
Se aude -o notă ca o undă
Printre albe foi imaculate
Gândurile vor să se ascundă

Cad ca picuri de ploaie
Repezi din adâncul sufletului
Se transformă -n vâlvătaie
Frig atinse clapele pianului

Numai sfântul el mai ştie
Tarea-aştept să se oprească
Curge-n rânduri pe-o hârtie
Pare adevărat sau e fantezie

Le privesc ca pe-o avere
Ele-mi ţin mereu de urât
Îmi sunt dăruite de sfere
Companie ele -mi sunt atât

Mă ajută pianul o calpă aurie
O notă-mi spune sunt prezent
Las o clipă foaia de hârtie
Îl iubesc am acelaşi sentiment

Cânt sunt un suflet fericit
Singură niciodată n-am să fiu
Când iubeşti si eşti iubit
Noaptea e lumină nu e târziu

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pian

am făcut o operaţie...
dureroasă de câteva zile
am introdus în inima mea un pian
el este prea mare pentru ea
şi totuşi el...
cântă singur pe clapele clipelor mele
inima mea s-a transformat în catedrală gotică
sunete gigantice mă lovesc în aortă
sângele meu este aerul unei orgi
ce are un singur tub
tubul vieţii
el are ramificaţii până la iubire
acolo ramificaţiile se unesc
sub formă de buchet şi erup
în fântâni arteziene
nici Decartes nu ştie ce sunt cu ele
l-am întrebat în trecutul meu
dureros de aproape
dar milenar
dacă tu poţi cânta
pe scena lumii cu mine
pe clapele pianului ce inima...
o pot opri

poezie de Viorel Muha (martie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vrem

În mintea noastră este un întreg sistem,
De vrem, putem atinge luna în pustie,
Fără să avem la îndemână drum, unelte şi maşini,
Noi ne croim un drum spre lună.

De vrem am merge şi în spaţiu,
Prin găuri negre spre infinit pierdute,
Dar mintea noastră, este ancorată,
În planuri grele pământeşti.

De vrem în viitor să mergem,
Şi planuri, noi vom făuri,
Dar mintea noastră este îngreunată,
De un sistem despotic fantezist.

De vrem putem atinge orice-n lume,
De mintea noastră înzestrată ar lăsa,
O viaţă simplă şi cinstită,
Ca să trăim o lume în esenţa sa.

poezie de Mihaela Dolores Balaj (ianuarie 2019)
Adăugat de Mihaela Dolores Balaj
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de veşnica pomenire

pe clapele pianului
degetele aleargă flămânde
la masa din sufragerie
guri devoratoare
în rest doar trupuri
căzute din cer
reculegere inutilă
limbi de foc
mistuie bucatele alese
cu voia lui dumnezeu.

poezie de Carmen Tania Grigore din Un sezon cât o viaţă
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg antic

Havuzul din dosul palatului mort
Mai aruncă, mai plouă, mai plânge -
Şi stropii căzând, în amurg, iau culori:
De sineală, de aur, de sânge.

Pluteşte un lanţ de lebede albe,
Iar visul din parc în lac se răsfrânge -
Amurgul pe lebede pune culori:
De sineală, de aur, de sânge.

Uitate, statuiele albe privesc,
Albe visând c-un aer ce plânge -
Şi lasă amurgul pe ele culori:
De sineală, de aur, de sânge.

poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decor

Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar...
Copacii albi, copacii negri.

În parc regretele plâng iar...

Cu pene albe, pene negre
o pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular...
Cu pene albe, pene negre...

În parc fantomele apar...

Şi frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Şi pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar...

În parc ninsoarea cade rar...

poezie celebră de George Bacovia din Plumb (1916)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triptic banal - I

Viens pleurer si mes vers ont pu te faire rire.
Viens rire s'ils t'ont fait pleurer.
(Tristan Corbiere)

Prin curtea pavată cu plăci de bazalt
Răsună grabiţii pantofii de atlaz,
Răsună ca stropii de ploaie ce cad,
Ce cad din înaltul şi negrul pervaz,
Ce cad din pervazul pătrat şi înalt
Pe plăcile negre şi verzi de bazalt.

Sunt singur...
Odaia-mi cu albii pereţi
Îmi pare enormă cutie de brad
În care nebunul dresor de sticleţi
Şi-a-nchis favoritul...

Şi paşii grabiţi
Răsună prin curtea cu plăci de bazalt,
Răsună grabiţii pantofii de atlaz
Pe plăcile negre şi verzi de bazalt,
Răsună ca stropii de ploaie ce cad
Şi cântă prin curtea cu plăci de bazalt
La fel cu-aripaţii nebuni cântăreţi.

Şi alba-mi cutie enormă de brad
Se clatină parcă de-atâtea cântări...
Ascult cum se urcă pantofii pe scări,
Se urcă spre mine —
Alesul sunt eu —
Şi paşii se urcă,
Se urcă mereu
Spre cel din odaia cu albii pereţi!...
............

Şi nu mai sunt singur,
Şi nu mai sunt eu.

poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, III, nr. 12 (25 decembrie 1909)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se cântă recviemul apăsând numai pe clapele negre ale orgii.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna din tren

Clapele câmpurilor cântă ode-n culori.

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cuvinte şi noi

Am pentru tine cuvintele pe hârtie
rânduite frumos în pagină
asemenea unor bobi de rouă pe corola florii
arome rispirând.

Între cuvinte şi noi sunt fagurii de dorinţe,
mierea lor s-o guşti cu ambrozie,
şi trupul mlădios de sălbatic.

În salon lumina îmbrăţişază
clapele sidefate ale pianului vechi,
ce sublime fug clipele colorate
subţiri cu nuanţe de carmin,
mişcările
sunt asamblate în roluri
cu jocul dragostei în ele.

De fapt tot ce se scrie
capătă înţeles de metaforă în cântec.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!