Suflet rănit...

O insulă pustie
E sufletul meu,
Te invit să te plimbi
Atunci când dai de greu.

Urcă-te în luntre
Pe valuri navighează,
Şi vezi ce ascunde
Liniştea ce m-apasă.

O linişte profundă
Şi prea pătrunzătoare,
Întunericul te-afundă
Nu e loc pentru soare.

Te pierzi în umbra nopţii
Şi în a ei răcoare,
Pe cărările sorţii
Nu găseşti alinare.

Îţi place ce-ai făcut
Cu sufletul meu?
Nu sta aşa tăcut,
De vină nu sunt eu.

Când ai plecat grăbit
Pe mări îndepărtate,
Tu oare te-ai gândit
Ce ai lăsat în spate?

Acum pari obosit
Profund îndurerat,
Şi plângi necontenit
Şi ochii ţi-au secat...

Poţi să te duci, străine,
Oriunde vrei acum,
Nu-mi mai pasă de tine
Sufletul mi-e imun.

poezie de Maria-Magdalena Stan din Nu-mi frângeţi aripile de copil!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trio (viaţa, omul, sufletul)

Vei fi cu mine,
chiar şi atunci când muzica
nu va intona melodia ta...
Vei fi cu mine,
şi atunci când întunericul unui cer fără stele
va face să tremure a ta respiraţie...
Vei fi cu mine,
chiar şi atunci când florile tale
capul vor înclina, secetei timpului...
Eu, sunt viaţa ta!

Voi fi cu tine,
chiar şi atunci când pămantul pietrificat
nu-mi va permite a culege roadele...
Voi fi cu tine,
şi atunci când imensitatea mării
va înghiţi visele mele...
Voi fi cu tine,
chiar şi atunci când copacul tău
nu-mi va dărui fructul...
Eu, sunt omul!

Voi fi cu tine,
char şi atunci când durerea
va atinge inima ta...
Voi fi cu tine,
şi atunci când, cu tine nu aş vrea să fiu...
Voi fi cu tine,
chiar şi atunci când voi avea aripi
pentru a pleca în zborul fără de-ntoarcere...
Eu sunt sufletul!

"Iubeste-ţi aproapele ca pe tine însuţi..."
De nu ai iubire pentru tine,
cum vei avea pentru aproapele tău?

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-ai băgat pădurile în sicrie, străine

Cine-ar putea durerea frunzei s-aline
Când casa i-a fost secerată de topor?
Ne-ai secat sevele pământului, străine,
Ne-ai transformat pădurea în ogor.

Din ce în ce mai puţine triluri măiastre
Mai răsună în inima codrului îndurerat,
Ne-ai alungat cântăreţii spre zări albastre
Cu dulci amintiri sub aripi au plecat.

Străine, plânge amarnic sufletul în mine
Căci multele generaţiile ce vor urma
Vor zări trunchiuri ciuntite pe coline
De verdele lor crud nu se vor bucura.

Ne-ai băgat făr' de milă pădurile în sicrie
Făcute din lemnul propriilor lor copii
I-ai forţat să plătească crunta simbrie
Siluindu-le sufletele să bântuie pe câmpii.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ce faci acum

Atunci când ai plecat eu am ramas un pic "senil''.
M-am pierdut, hai să recunoaştem, m- am pierdut pierdu-te...
Si tu?
Ah!.. Nu, scuză-ma, eu nu te-am întrebat dacă şi tu ai suferit,
Era un ce mai faci, chestii din astea...
pe scurt, un ce faci acum?
Ce faci acum, acum si chiar acum, ce faci chiar acum?
Nu-mi pasă ce faci în viaţă, eu nu mai sunt în viaţa ta, ce crezi că-mi pasă?...
Cu siguranţă faci atât de multe lucruri frumoase,
dar pentru mine contează acum, acum îmi pasă...
Acum, chiar acum în acest moment.
Pentru ca eu acum mă gândesc la tine făcându-mi rău...

poezie de Charles Bukowski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întreb

Îmi întreb al meu destin,
Oare eu de ce suspin?
Poate din prea mult alcool?
Sau mi-e sufletul prea gol?

De ce simt cum dintr-o dată,
Se preling stropii de apă?
O fi ploaia cea de vină,
Sau durerea din inimă?

Gândurile nu-mi dau pace,
Ma lovesc ca nişte ace,
În noapte am insomnii,
Oare tu când ai sa vii?

poezie de Cazacu Roxana Maria
Adăugat de roxanamariaj
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străini în noapte

Străine obosit, nu te lega la cap
cu oameni prefăcuţi! Îţi vor veni de hac!
De pribegeşti prin lume, nu te încrede-n ei!
Fără de nicio miză-ţi vor da otrăvi să bei!

Să nu te pierzi de tine! În mici sau mari dureri,
să îţi aduci aminte că eşti tot cel de ieri!
Iubeşte-te mai mult, numai tu o poţi face!
EL stă-n inima ta, chiar de nu-L vezi, şi tace.

Alegerile vechi să nu te înconjoare!
În arşiţă de foc, gândeşte că-i răcoare,
atunci când flămânzeşti, mănâncă rădăcini,
nu-nnopta la bogaţi, că-n perne-au mărăcini!

În pâinea ta uscată e vie dragostea
ce-a pus-o, toată, mama, când frământa la ea...
Ai luat-o-n buzunare, pornind spre-al tău Noroc
rătăcit în pustie, 'n trifoi sau cărţi de joc.

Da, l-ai găsit, uitat, în colţu-ăsta de lume...
Demult a ostenit, nu-i mai arde de glume.
Te-atinge, te priveşte, ar vrea să-ţi dea în dar
tot ce gândeşti să-i ceri - nimicul din zadar...

E-ngândurat, se pare... eşti frânt... la cap de drum...
Nu poate să te-alinte, că sufletul ţi-e scrum...
Un gram şi nu un dram de ar sufla spre tine,
te-ai risipi în timp şi ai muri, ştii bine!

Îndreaptă-te spre mine şi uită de Noroc!
Cu balsamul IUBIRII-ţi fac sufletul la loc!
Dă-mi mâna ta, străine, eşti tot ce îmi doresc!
Noroc, cu Veşnicie, vreau să înlocuiesc!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere

Nu sunt bolnavă!
Dar inima mă doare,
Că ai plecat de tot,
Şi m-ai lăsat, în lumea asta mare,
Şi tare greu, îmi este fără tine,
Măi, omule! Unde te-ai dus,
Îţi merge bine?
Nu-ţi este dor, să fii,
Din nou cu mine?
Plumburiu e cerul
Şi plouă tare afară,
În casă, liniştea-i apăsătoare,
Privesc tabloul nostru, pe perete,
Mă uit la poze,
Că mi-e dor de tine,
Şi sufletul, tare mă doare,
Că nu eşti lângă mine.

Mi-e tare foame, şi-aş mânca,
Dar n-am cu cine împărţi mâncarea,
Şi mi se pune iarăşi,
Noduri mari în gât,
Şi plâng cu mult amar,
Fulgerătoarea ta plecare.
Căci, fără tine, viaţa e pustie,
În casă, lipseşte gălăgia ta,
Copiii îmi vorbesc mereu de tine,
Şi mie, mi se frânge inima.
Ce scurtă-i viaţa, şi nu o preţuim,
Ce scurtă-i fericirea,
Şi câţi, de ea au parte?
Ce minunat era, când eram toţi,
Şi câtă tăcere după a ta moarte.
Acum pluteşte în casă,
Liniştea, şi umbra amintirilor,
Cu vise, încerc să m-amăgesc,
Şi false stări de bine.

poezie de Valeria Mahok (15 iunie 2001)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De ce mi-e dor de tine?
Pentru că timpul nu se schimbă când doreşti
Şi pentru că, în mine, e multă rutină
De când ai plecat, într-o falsă lumină,
Văd clipa prezentă şi zaţul din ceşti
Îmi spune că sunt, vinovat fără vină.

De ce mi-e dor de tine?
Pentru că am încercat să nu-mi fie
Şi nu mi-a ieşit.
Pentru că nu poţi trăi într-o lume pustie,
Pe un fals teritoriu, cu munţi de hârtie.
Pentru că, prea mult te-am iubit
Şi-acestă iubire e-o flacără vie.

poezie de Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe

Să nu te superi, draga mea Tristeţe!
Inima mea nu mai are resurse pentru a te alimenta,
Nu mai are timp, pentr a-şi fixa atenţia aspra ta,
Lasă-mi Inima să se bucure cum ştie ea, n-o mai împovăra!

Doar Sufletul meu ştie cât a luptat,
Să te transforme în Fericire, după cât a aşteptat.
Nu a reuşit, nu te-ai lăsat şi m-ai îndurerat.
Te rog, pleacă acum, ai devenit de nesuportat!

Lasă în locul tău să vină Iubirea creatoare,
Care să-mi facă Sufletul să zboare către Soare,
Să se umple de o lumină strălucitoare,
Pe care apoi să o răspândească pe Pământ, ca pe o binecuvântare.

Hai, fii bună şi te du, unde vrei tu!
Eu vreau să cânt şi să dansez,
Pe toată lumea să o îmbrăţişez,
Ale Iubirii cuante energetice, să le descătuşez!

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine

Ţi-am zărit de departe statura, te recunosc dintr-o mie,
Urât şi păros, cu ochi bulbucaţi, cu pete pe piele, duhoare.
Ce tremur m-a luat. Ce inimă mare. Să pic din picioare.
Dar nu te-am privit, să nu vezi că-mi plâng ochii. Si ţie

Nu-ti pasă că sufăr. Nu vrei să-mi simţi trupul, nici sufletul meu.
Frumos mai eşti, Doamne. Ce trist şi -ncruntat
Ce minte bolnavă! Un monstru din tine a creat,
Ca să pot să te uit. Să nu te mai vreau niciodata. Mereu.

Nu se poate. Prin vene si pori ai pătruns, eşti în mine.
In toate eşti tu, flori si soare, în fân şi pe tufa cu mure.
Să mor şi nu-mi pasă. Cu mine te iau. Să traim în pădure,
Sălbatici şi goi, doar cu frunze şi apă. Mi-e bine. Cu tine.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi adânci

Visele mele sunt vise mărunte,
Fără palate la poale de munte...
Vreau doar iubire în sufletul meu
Şi tu să îmi fi alături mereu.

Tu eşti averea ce mi-o doresc,
Doar pentru tine vreau să trăiesc.
În inima ta se află izvorul
Ce îmi astâmpără setea şi dorul.

Ai tăi ochi adânci când mă privesc
Îi ascult în taină ce-mi şoptesc.
Ei nu mint şi nu spun baliverne,
Lacrimi amare, povestea lor cerne!

Când te cuibăreşti la pieptul meu,
Uităm de tot ce a fost mai greu.
Mă rogi să cred iar în iubire,
Că nu mai vrei nici tu, dezamăgire.

Degeaba eşti bogat şi ai avere
Când sufletul îţi seacă de durere...
Căci singurătatea n-o poţi vinde,
Cum nici iubire, nu găseşti oriunde!

poezie de Gheorghe Deniştean (18 noiembrie 2016)
Adăugat de Denygigi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii larg la inimă

Fii larg la inimă şi darnic,
fă binele cu pas tăcut.
Că n-ai făcut, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea făcut.

Ascultă sfatul şi-ndrumarea,
îndreaptă-te când eşti mustrat.
Că nu asculţi, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai ascultat.

Mergi fericit în orice vreme,
oriunde te-ar chema Isus.
Că nu te-ai dus, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi că prea te-ai dus.

Fii răbdător până la moarte,
oricât de-adânc ai fi brăzdat.
Că n-ai răbdat, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea răbdat.

Iubeşte cald întotdeauna,
chiar şi pe-acei ce te-au zdrobit.
Că n-ai iubit, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea iubit.

Şi iartă plin de bunătate
tot răul pe nedrept purtat.
Că n-ai iertat, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea iertat.

Din ce-ai văzut să ai credinţă
şi pentru tot ce n-ai văzut.
Că n-ai crezut, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea crezut.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că e greu...

Prea repede te-ai stins ca o lumânare,
Pe mine acum sufletul mă doare,
Aşa cum zilele au trecut cu soare,
În această zi durerea apare.

Uneori simt că nu mai am putere,
Când simt din nou acea durere,
Oare mă mai ridic vreodată
În viaţă să fiu veselă, o dată.

Când plâng inima mea slăbeşte,
Mă uit în sus şi domnul mă-ntăreşte.
Pe toţi să ne ajute Dumnezeu,
S-avem sănătate şi să trecem de greu.

poezie de Eugenia Calancea (8 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mi visul

Ce e cu tine înger mic blând
Ce simţi de sufletul ţi-e frânt
Ce dor poti duce tot umblând
Ce haine grele porţi în vânt

Nu îmi răspunzi, eu am stricat
Îmi este dor de râsul tău divin
Iartă-mă dacă te-am supărat
Îmi cer acum iertare mă înclin

În urmă negură deasă ai lăsat
Ascultă sufletul tu ia in seamă
Nu te-ai uitat, grăbită ai plecat
Iubirea mea mereu te cheamă

Inima mi-e ruptă pe din doua
Te chem acum si nu gresesc
Întoarce-te, da-mi inimă nouă
Lasă-mi visul, să pot să iubesc

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare sunt eu?

Oare sunt eu cea de atunci
Când ruşinată îmi plecam privirea
Oare sunt eu cea de acum
Când înflăcărată îţi caut iubirea
Oare sunt eu oare nu sunt
În mine sângele a prins sa fiarbă
Şi stau la pândă între da şi nu
Între cea de acum şi cea de atunci
Şi îmi ţes amintirile cu aţa durerii
Şi trag cu dinţii de un nou început
Mă-nfăşor în mantia uitării
Şi-mi pun ciucuri în diverse culori
Îmi aprind albastrul din suflet
Şi aştept...
Îmi împart zilele între cea de acum
Şi cea de ieri
Închid ochii şi vorbesc cu mine
Oare sunt eu cea de atunci
Oare sunt eu cea de acum
Oare sunt eu dintotdeauna
Iubindu-te pe tine...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tine

Casa e tristă şi pustie
De când tu ai plecat
Iar lacrimile nu se mai opresc
Din barba-mi argintie,
Sunt lacrimi de durere
Sunt lacrimi care ard in suflet
De dorul fiicei mele.
Paduri de foc îmi ard in suflet
De dorul tău copil iubit,
Încerc sa-l sting dar nu se stinge
Că arde-ncet, mocnit
Şi-mi mistuie uşor
Sufletul meu rănit.
Mi-e dor de ochii tăi frumoşi
Mi-e dor de glasu-ţi cristalin
Mi-e dor, mi-e tare dor
Copila mea de tine.
Pe drumul dintre cimitir şi casă
Poteca s-a bătătorit
Bătând în fiecare zi
La uşa casei tale,
Dar totul este in zadar
Că nimeni nu-mi deschide
Şi o pornesc din nou agale
Spre casa tristă şi pustie.

poezie de Ionel Iamandei (19 aprilie 2009)
Adăugat de Ionel Iamandei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunico, mi-e dor de tine...

Bunico, din Cer mă priveşti,
Iar casa e goală, pustie.
Mi-e dor frumos să citeşti
Din cărţi... câte-o poezie.

Sufletul îmi arde, mi-e dor
De copilărie, fructe coapte.
Să mă săruţi pe frunte uşor
Şi să-mi dai cozonac cu lapte.

Când vin de afară-n grabă
Pe prispă vreau să te zăresc.
Şi să te ajut la treabă,
Toate astea îmi lipsesc...

Mi-e dor când seara se lasă
La pieptul tău să mă pun.
Iar pe suflet, ce m-apasă
Cu încredere să-ţi spun.

Mi-e dor de zilele-n care
La teme tu mă ajutai.
Cu multă atenţie şi răbdare
Dulce, calm îmi explicai.

Iubeam primăvara, mărţişorul
Atunci când eram mică.
Azi îmi accentuează dorul
Şi-mi amintesc de-a mea bunică.

Mi-e dor în ochi să te privesc,
Să-ţi spun "Noapte bună".
Acum la mormânt sosesc
În fiecare săptămână...

Bunico, chiar dacă-ai plecat
Mă gândesc la tine zi şi noapte.
Te iubesc, nu te-am uitat
Legătura există şi după moarte!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (17 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet blând

Ai urcat din amintiri spre soare,
să-mi spui iubito să fiu tare şi să lupt.
Acum sunt eu aici şi mă gândesc la tine,
tu luptă draga mea ca să învingi.
Eu te aştept cu sufletul la gură astăzi,
să-mi spui că mă iubeşti şi mă doreşti în preajma ta.
E stilul tău, al meu, prietenia-i caldă
şi vreau să-ţi spun că te iubesc şi eu mereu,
Sunt doar un suflet cea pătruns în casă
ca să-ţi aline sufletul bolnav de amintiri.
Păstreaza-mă aşa şi câteodată, tu lasă-mă
în braţe sâ te strâng când o să plângi.

poezie de Magdalena Rosca
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împreună pe cărarea sorţii

Când inima-mi tânjea după iubire
Şi credeam că norocul m-a părăsit,
Ai apărut în viaţa mea ca o sclipire
Menită să-mi tresalte sufletul ponosit.

Destinul ne-a purtat în aceeaşi luntre
Pe apele limpezi legănându-ne uşor,
Din inima gliei către a piscului frunte
Scăldaţi în al dragostei foc mistuitor.

Tainele lumii le căram în desăgile grele
Sub povara lor trupul ni se încovoia,
Dar nu am renunţat nicicând la ele
Căci farmecul lor din plin ne fericea.

Şi-am străbătut ani buni cărarea sorţii
Mângâiaţi de soare sau bătuţi de vânt,
Iubindu-ne cu patos şi la anii bătrâneţii
Îngemănaţi în suflet, în cuget şi-n cuvânt.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu

Inchid ochii si nu-mi vine sa cred,
Ca esti asa departe, mi-e frica sa te pierd.
Atunci cand eram in bratele tale,
simteam ca pe-ntuneric soarele strabate
si ca ne-nconjoara stele stralucitoare.

Fericirea mea nu cunostea hotare,
si acum simt, ca te iubesc Dragoste.
Fara Tine sunt pierduta
Nu gasesc calea luminoasa,
tine-ma de mana
ca fara Tine-s oarba!

Daca esti cu mine, nimic nu conteaza,
doar ochii tai prin care vad o alta viata,
alaturi de Tine, mereu langa Tine,
vorbind despre Tine, visand despre Tine.

Fara Tine zilele sunt negre,
dar speranta imi da putere.
Vreau sa simt dragostea ta,
pe care o vecie nu voi uita.

Vezi ca mana-mi tremura,
cum iti aud glasul.
O liniste imensa ma cuprinde,
si-ti simt sufletul acum, langa mine.

Auzi glasul meu pe Tine te cheama,
cum mama natura o cheama pe primavara.
Mi-e sete, simt ca buzele tale-s aproape,
dar Tu... Tu esti prea departe!!!!!!

Dar stiu un singur lucru,
Ne iubim Dragoste,
Si nimeni, nimic,
numai Moartea ne va desparte!

poezie de Adela Farcas din revista Liceului Al. Papiu Ilarian (2002)
Adăugat de Adela Farcas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-astept si-acum

Dar tu, de ce nu mai revii?
Te-aştept şi-acum în nopţile pustii.
Cumplite doruri îmi umbresc trăirea
Din sufletul ce tu, atât de bine-l ştii.

De ce-ai lăsat în urmă-ţi amăgirea?
De ce mă faci să sufăr când te iubesc atât?
Tu nu ştii ce înseamnă regăsirea
Iubirii? Nu ştii că-i lucru sfânt?

De ce te joci cu lucrurile sfinte?
De ce-ai făcut-o atunci şi-o faci şi azi?
Nu poţi sau nu vrei să-ţi aduci aminte
Ce ţi-am şoptit prin cetina de brazi?

Atunci veneai şi când nu te chemam,
Veneai şi-atunci când eu nu mai speram
Să vii, să mă priveşti cum ştii,
De ce-ai plecat? De ce nu mai revii?

poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!