Cântecul epuizării...
.. acestei negenerații
Acestei negenerații i-a lipsit gâtul
deși își purta capul
pe perna norilor
ba chiar peste ploi
Chiar peste ploi
semnele vremurilor
ridicau curcubee
admirate de visătorii
de plumb din blocurile de asfalt
De asfalt erau lipite cuvintele și șoaptele
purtate în lume
până ce va face gât
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cântul rece
Curgea timpul miere din borcan
adică stup pângărit...
Curgea drumul de asfalt negru
prin câmpul părăsit...
Curgea un lichid lăptos spre cer
și ploi de dimineață
coborau mantia de toamnă
peste sat,
din copaci prinși în balamuc...
Cântul rece al nopților ce vin
se așeza lin prelung din lemn,
că la nunta lor,
s-a sădit o stea,
că din stele mii,
multe sunt departe,
și lumina lor se coboara încet
să plângă nițel pe drumul mișel...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitarea
chiar si o floare,
chiar peste o zare,
chiar sub luna,
chiar printre nori,
chiar in zori,
chiar daca-s ploi,
chiar daca
nu mai suntem noi doi
floarea creste.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulțumim
alegoric o pungă pe care
cineva ne-a mulțumit că
am cumpărat de la ei
se înfășoară peste Visul
unui mare poet postdecembrist
pentru că sunt doar două generații
cea uitată și aia nevăzută
două negenerații care ne mulțumesc
că am citit de la ei
lăsându-l vlăguit în anonimat
un fel de țăran global
o himeră născută din libertatea de
a nu vorbi
libertatea de a uita pușca
libertatea de după supravețuire...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Negenerații de iubire mai târziu
Supramintirea pare acum un vis
pe urmele exploziei colorate.
Apusul se desface în gânduri;
îți rămâne să cauți soluția de cer,
marele spumant al renașterii,
îmbietor, peste pielea tânără
inundată de letargia răsăritului.
Însângerarea anunță, solar,
o nouă adormire în neputințe,
iar din tentaculele lungite
spre zenit, retorica singurătății.
Supraestimarea atinge umbrele
unor strămoși tăcuți în simplitate,
departe de aceste învăluiri
unde viața catifelată în amăgire
visează despre ce ar fi spus.
Umbrele trag lumina peste
liniștea de a dormi în truda lor
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semn și însemnat
cratima și junghiu
unei negenerații care se scurge
prin canalul culorilor
culoarelor...
adormiți, doi craci
vorbesc în pași
către toate mâinile goale
visul lor de unire
e bun doar în tablouri...
e o simeză siameză...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziaristele (1)
În ziarul de astăzi e ploaie,
negură de gânduri.
Norii coloniali
deplâng insulele albite
sau albitee,
așa cum ai zice: "lactee",
adică
"din lapte"; dar ce să faci(?)
atunci cu lipsa de coloană,
spre exemplu la florile de ziar
care sug vlaga luminii
peste zi, peste petale, peste culori;
sau la frunzele de hârtie, verde-vejtejit,
opalescent, din lumina asta
chioara de abjur...
Apoi dai pagină, auzind-o
în foșnetul obositor,
monoton, până ce de la atâtea
ploi peste globi și orbite
nu mai poți descoperi
de ce somnul planetelor
nu naște doar zile senine...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui popor de negenerații
Nu a înțeles nici astăzi
curba lui Gauss (sau o cupă cu nectar). De fapt reificarea e îmblânzirea scorpiei,
acul ei veninos stă atârnat...
Se sfarmă fiecare clipă,
nimeni este reprezentat prin mixuri hipnotice.
Ne desfacem fluturii din piept,
le dăm un loc printre flori,
zburăm peste lume cu ochii spre soare.
Se deșteaptă complexul lcar,
este o umbră de bucurie printre lacrimi, este încă puțin spre cer.
Mai aproape ca oricând,
în coada ochilor se apropie
chipul monstruos al neființelor noastre,
o consecință a acelei golănii pe care și-a permis-o...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desen pe asfalt
Copilul desena cu dinți pe asfalt
Oamenii își strigau muștele să vină acasă
ele zâmbeau cu florile până la urechi
Doi morți se stropeau cu. sânge. Era ger
și clănțăneau desenele pe asfalt
o haită de molii trecea blana
din dulapul cu întuneric..
Copilul desena cu ambele mâini
o pădure de copaci amputată
Muștele salivau învelite cu părinți
desenați pe asfalt
în loc de cretă cu dinți
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoționat până la vorbe
S-a oprit într-un vis "comun", departe de orice "închipuire" a vreunei negenerații... din câte se laudă că sunt, răpus de umbrele crucilor de pe alee...
Emoționat că nu poate vorbi pe măsură... tăcut destul cât să moară, răpus de umbrele crucilor de pe alee...
Îngerii au ieșit din camuflaj peste Lună, au dansat cu mâinile între aripi, l-au privit topindu-se printre umbrele crucilor de pe alee
Consiliul local a tăcut în ședința cu presa printre crucile de pe alee
Orașul prea-luminilor visa în el datorită crucilor de pe alee
Din pământ ieșea ambrozie, din cer curgea mană
Zăcea tăcut de extaz
pe un vis mecanic făcut meșterește de inginerii germani cu furculițe franțuzești
Își lăsa pulsul să vorbească
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
eu voi intra chiar dacă ții tu ușa asta zăvorâtă
chiar dacă cerberii cu strășnicie o păzesc
chiar dacă ploi cu albăstrime ostenită
preling un cer peste fâșii de univers
catren de Iurie Osoianu (19 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Era
era un univers de editori,
o constelație, clipa,
derivă în gelozirea vorbei
era un grup alb de statui
pe o alee de nicăieri
umbrită de negenerații
era freddie strigându-și mama
pe o terasă verde cu căpcăuni
unde se topeau țigări reci
era fluxul de nanoceruri
descărcat în stream
către neantul reificat
era ignoranța doritorilor
privind valuri mute
cum se sparg în zare
era pânza de paianjen
din albul ochilor noștri
în care se zvârcolea motivul
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Smoală. Bacoviană
Plouă
plouă peste case
alterate, degradate, suprapuse
degerate, îmbuteliate
abator de oameni
tristeți plictisite
întuneric șters,
timp întins în hăuri
gust de ebonită arsă
mohoreală pală, șantiere scurse
prăpăstii murdare peste municipiu
oase învelite, dichiseală stinsă.
Cenușii sunt toate
vise, descompuneri, frunze răvășite
culori fără nume
urme de iubire
îndoit e vântul
zboară peste inimi
asfalt, smoală, plumb
umbre chinuite.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi peste suferințe
Cad lacrimile pe asfalt
Și se transformă-n inimioare,
Dulci picături vin din înalt,
Acolo sus, ceva ne doare
Cad lacrimile peste noi
Și cerul plânge îngerește,
Prea am rămas în suflet goi,
Deși Iubirea ne dorește
Cad lacrimi, Doamne, cad de sus
Și se transformă-n fericire,
Căci sufletul nu a apus
Și își dorește iar iubire
Cad lacrimi mari, dar nu din nori,
Peste păcate și dorințe,
Când le atingi începi să zbori,
Lăsând în urmă suferințe
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub ploi
Atâta ploaie, de parcă îți vine
Să-ntinzi umbrela peste tot pământul,
Căci nu mai pot fântânile a-și ține
De-atâta apă pietrele și lutul.
La fel, singurătatea mea inundă
Și cea mai slabă, mică, bucurie,
Nu are mintea unde s-o ascundă
În cea din urmă, mare bătălie.
Stăpână-i ploaia peste lumea-ntreagă,
Gonite-s păsări înspre zări străine,
Brumată este viața mea pribeagă
Și toată firea toamnei e-n suspine.
Eu și pământul una ne vom face
Și vom trăi așa, sub ploi, în pace...
poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub ploi
Atâta ploaie, de parcă îți vine
Să-ntinzi umbrela peste tot pământul,
Căci nu mai pot fântânile a-și ține
De-atâta apă pietrele și lutul.
La fel, singurătatea mea inundă
Și cea mai slabă, mică, bucurie,
Nu are mintea unde s-o ascundă
În cea din urmă, mare bătălie.
Stăpână-i ploaia peste lumea-ntreagă,
Gonite-s păsări înspre zări străine,
Brumată este viața mea pribeagă
Și toată firea toamnei se supune.
Eu și pământul una ne vom face
Și vom trăi așa, sub ploi, în pace...
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petale de toamnă
Petale de toamna mai plâng peste noi,
E vremea frumoasă, chiar daca sunt ploi,
Ne picura viața petale de vis
In păr peste ochi, peste frunti de abis.
Mai trece un an, in toamna intrăm
Pe-aripi de Iubire cu Viața zburăm,
Minune e Oameni sa poți să zâmbești
Să numeri petale și frunze cerești
.
E viața și vara și toamna arzând
E și primavara muiata-n Cuvânt
Viața e iarnă și e anotimp
Viața e Soare, crâmpeie de Timp.
Viața e tot ce inseamn-Univers
Viata-i poetul ce scrie un Vers,
Viata-i un Inger cu-aripi de pian
Ce trece ușor cu mers diafan.
Nu-i greu sa fim oameni, ajunge sa fim
Frumoși, generoși și să știm să iubim.
Da Doamne in fiece suflet frumos
Iubire și Pace, Destin norocos!
Dar daca-ntr-o zi vom uita să iubim,
Vom pierde chiar tot ce-i Frumos și sublim
Și noaptea va cade pe umerii goi
Și urmele noastre vor plange in ploi.
poezie de Felicia Felidiorean (25 octombrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul curge ca un soare
Curge cu soare peste noi
Și-n valuri dezgolim păcate,
Coapsele vii și sânii goi,
Rebeli țipând... a libertate.
De sâmbătă... până spre joi,
Deși ispitele-și dau coate
Curge cu soare... peste noi
Și-n valuri dezgolim păcate.
Timpul renaște-n amândoi,
Remodelând clipe uitate
Și aducând răcori de ploi,
Pe aripi de complicitate,
Curge cu soare... peste noi.
rondel de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stelele care nu pier
Năvălește toamna-n ceruri,
Ploi rotunde se abat
Când zorește sus, în zare,
Vântul peste vârf de brad.
Suflete-n adunătură
Curăță crengi impregnate
De rugina adunată
Peste rugăciuni în sate.
Piatra prinde promoroacă
Peste lumânarea ei,
Semnele adună-n mine
Greieri negri mititei.
Vor cânta în toamna-n care
Eu voi năvăli spre cer
Lăsând tinei doar lumina
Stelelor care nu pier.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Interzis cântatul păsărilor
purtăm semne de circulație pe noi
le afișăm în locul emoțiilor
prin traficul intens al acestei lumi informaționale
printre fracturile cerului
coborât la pământ de durere
numai o clipă aici e un imens ambuteiaj
primăria orașului nu mai știe
poliția e inundată cu amenzi
purtăm autodenunțuri pe sub piele
mulți dintre noi suntem uragane amețite
e greu să mai găsești liniște
chiar la soare și plajă oamenii răsuflă
imense furtuni așa
deci ne afișăm semnele de circulație
interzicem orice zbor al celorlalți
decolarea nu are rost
pe deasupra noastră sunt holograme
nicio pasăre nu mai are trill
cele adevărate stau ascunse în cer
acolo unde nu s-a crăpat încă
tac și suspină de frică
ssst...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cromatica depărtării
roșu, sânge roșu/amurg roșu,
o alee însângerată, toamna din ochii
noii negenerații
&acești editori din rărunchi
care mi se ascund între
ei&ei sau iudapetru din eul liric
&neliniștea galbenă, expresivă,
tânără ca o fiară dormind
când tresărirea se amestecă cu admirație
&neliniștea roz, dezordonată,
funambulescul umanism
expus în manelistul perpetuu balcanic
&...
Departe de orice sens
departe de orice motivație
departe de nimicnicia imanentă
departe de înroșirea obrajilor
&...
Omul a trecut în fundal
a făcut parte din poză
a zâmbit autumnal
în lumina galben-roză...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!