Semn și însemnat
cratima și junghiu
unei negenerații care se scurge
prin canalul culorilor
culoarelor...
adormiți, doi craci
vorbesc în pași
către toate mâinile goale
visul lor de unire
e bun doar în tablouri...
e o simeză siameză...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mulțumim
alegoric o pungă pe care
cineva ne-a mulțumit că
am cumpărat de la ei
se înfășoară peste Visul
unui mare poet postdecembrist
pentru că sunt doar două generații
cea uitată și aia nevăzută
două negenerații care ne mulțumesc
că am citit de la ei
lăsându-l vlăguit în anonimat
un fel de țăran global
o himeră născută din libertatea de
a nu vorbi
libertatea de a uita pușca
libertatea de după supravețuire...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul epuizării...
.. acestei negenerații
Acestei negenerații i-a lipsit gâtul
deși își purta capul
pe perna norilor
ba chiar peste ploi
Chiar peste ploi
semnele vremurilor
ridicau curcubee
admirate de visătorii
de plumb din blocurile de asfalt
De asfalt erau lipite cuvintele și șoaptele
purtate în lume
până ce va face gât
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era
era un univers de editori,
o constelație, clipa,
derivă în gelozirea vorbei
era un grup alb de statui
pe o alee de nicăieri
umbrită de negenerații
era freddie strigându-și mama
pe o terasă verde cu căpcăuni
unde se topeau țigări reci
era fluxul de nanoceruri
descărcat în stream
către neantul reificat
era ignoranța doritorilor
privind valuri mute
cum se sparg în zare
era pânza de paianjen
din albul ochilor noștri
în care se zvârcolea motivul
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sătul în decembrie
Avea 47 de ani, trăia...
Departe de bar era o lume pentru cei vii.
Undele europei libere de prejudecăți...
umbrele norilor și ninsoarea...
Prin vitraliile subsolului licărea credința,
bucățele de cer în sticlă,
cioburi colorate și imagini de sfinți...
catedrala celulei neputincioșilor.
O pensulă care coboară prin destin
îl ștergea de praf,
cerceta izvorul arheologic,
muțenia umbrei unei tinereți
de parcă fuga ar fi
un tablou cinematic cu destine
deși a fi poet acolo
nu mai înseamnă decât a răbda.
O pană/o criză de nesomn
printre cornute-carnasiere
sau cei care vorbesc și vorbesc
de parcă neputința
ar fi aripile unor adolescenți
sătui în decembrie...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Narcisul lucrului nou
mirajul strigătului
de libertate, aripile
unui ceas alb
lipite printre zori...
Dar parcă liniștea
umbrelor aurii de zi
nu seamănă de fel
cu vreo nepăsătoare
absență
Doar atunci din ei
negenerația va negândi
către malul unei trestii,
cum e să privești
cerul în oglindă...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norii
diminețile reci din noi/norii...
ultimele clipe întunecate/visul...
pernele mototolite în neștire/întrebările...
aprind o speranță de a dormi
încă o zi albă, pufoasă, suavă...
dar poeții necunoscuți
se coboară din zvonuri
cuprinși de pupilele îngerilor
cu invidie și durere
cu mesaje social media
cu fețe kitsch sorbind cafea
apoi își ridică mâinile către nori
așteaptă deziluzionați ploaia
se ascund printre umbre
se desfac în văzul lumii
până fie explodează
fie primul strop îi va răci la loc
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adam versus Voinești
versul alb, inexpresiv, indiferent,
sau șarpele&Eva dând mere
către haos, plictisiți;
&Twain era plictisit când își imagina,
etc. erau plictisiți
de liniștea celui
acrit cu mere sau obligat,
încât dacă ar trece prin Voinești
ar mângâia neștiința fluturilor,
le-ar da apă să crească
în abisul unei lumi (șarpele&Eva
întingând povestea prin Iov
până la amărâți plecați
pe drum prin mare, prin frontiere)
unde se poate simți umbra
versului difractat printre zăbrele
și ar jubila sub cerul curat
plin de stele și meteoriți
neștiutori de carte, doar scriitori
de amintiri pe fața...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi lomonosoviene
Scânteia revoluției,
roșul de toamnă
în mijlocul
unei străzi
năpădite
de niciundele
zărilor nocturne,
se aprinde în catedrala memoriei
tinerelor
aripi încordate
de dor.
(Niște) pui proaspeți
din găoace,
silabisind cotcodăceala
din jur,
suntem...
Parcă dornici
de a reveni
la liniștea oului
din care ne-am clocit...
Parcă susurul
de șarpe cu pene
se prelungește în întuneric,
lovindu-ne palpitațiile
poliritmic, electrizant,
sudoare sardonică
pe palmele și frunțile
noastre, inumane,
de păsări hoinare,
peste mări și țări,
prin basmele buneilor
care își curățau obrajii
văzându-și nepoții
ca prin vis,
după coșmarul marțial
care a susurat
prin crivățul
unei omeniri
de pufoși
melancolici,
iar,
felinarele selenare,
prea chioare
pentru niște lacrimi goale,
îndrăgostite
de motoarele electrice
pe care le îmbracă
în table lucioase,
se tânguiesc, solemn,
către un timp
când erau imaginație,
când orice ram gros
le-ar fi urcat spre cer
pentru a face strajă
unor ulițe neguroase,
mâloase și rele,
pe care s-au chinuit
pașii buneilor,
și bunicilor,
căutând
ziua de mâine...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dramele unei limbi mici
de fapt limba română e o capcană
pentru poeți mari
contractați în piele mică
[doar 24 de milioane]x a posibilității
de a vorbi despre Om
o minciună de țintă
[gândește la un cal potcovit
cu potcoave calde
nechezând către soare și la
spaima potcovarului]2x
Așa am apărut noi pe lume
printre multiple iluzii
de a fi Graiul Umanității
încă naufragiați
aici ne-au înghețat picioarele
aci prin pielea pasului
năduf sub 3x[imperii]
&oftat de #exist
Așa de muți printre zebre
curbați în hore
nuntași cu Europa
ne bucurăm de Armăsarul inimii
de Profetul eliberării
prin (marea trecere)x
Finalul e o formă de bricolaj
printre florile din vază
depășit de lacrimă&râs
ieșind din umbră
către oricevoi
ne-epuizat
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pantere de plastic
panterele mele
de plastic galben,
coborâte din visul
tău copilăresc;
altele
decât minciunile silvanilor
cernite alb
ca o pudră pe bătrâni,
sunt însetate:
de soare și tinerețe...
Cu visul
european
închis între ochi
merg cățărate
pe gerul din priviri
suspinând
sub palmele grele
cu care le storc
de vise...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marmură pe trotuar
orașul albit
de cărări bătute
cu frunze, acolo unde
orice vis poate avea om,
departe
de apusul acestui răsărit;
a coborât din cer
către muritori,
amintindu-le de
Prometeu cel viclean...
doar doar din el
vor urca îngeri
căutători de
necuprins de moarte...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui popor de negenerații
Nu a înțeles nici astăzi
curba lui Gauss (sau o cupă cu nectar). De fapt reificarea e îmblânzirea scorpiei,
acul ei veninos stă atârnat...
Se sfarmă fiecare clipă,
nimeni este reprezentat prin mixuri hipnotice.
Ne desfacem fluturii din piept,
le dăm un loc printre flori,
zburăm peste lume cu ochii spre soare.
Se deșteaptă complexul lcar,
este o umbră de bucurie printre lacrimi, este încă puțin spre cer.
Mai aproape ca oricând,
în coada ochilor se apropie
chipul monstruos al neființelor noastre,
o consecință a acelei golănii pe care și-a permis-o...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum bizantin
visul trandafirilor
se urcă pe un drum de spini
o grădină goală și bănci
când îmi amintesc despre mine
labirintul dintre petale
te coboară înspre aici-atunci
omenirea s-a destrămat
în lumina unei pelicule de celuloid
dincolo de uzură și oboseală
gândurile acestea mă atacă în deșert
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Treceri albe
(ne)generația rostului
umbra albă
suspinele regilor
suspinele împăraților
o minune gri între felinare
acest el care ne doare
ca piatra stropită din piață
cu pași de lacrimi
șuvoaie de sfinți
trecând strada
trecând eternitatea în mintea noastră
acest eu care nu ajunge
perna unei păsări nehotărâte
suspinele regilor
suspinele împăraților
pe jilț admirând
spaimele valurilor mării
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din urmă visuri
din pași răsar anotimpuri
și-n urmă se scurge cerneala timpului
prin visuri de cuvinte
urmele tăcutelor drumuri
spun vorbe în mine despre tine
în amurguri
nu mai cad decât urme de toamnă
în pași frunzele caută
trecutul
nu pot să fiu un sens fără lumină
încerc să mă agăț de o greangă de timp
să-mi bandajez rănile sufletului
prin cărări care nu mă mai duc nicăeri
nu mă mai pot amăgi în apusuri răsărituri
nu mai pot fi aripă de pasăre
fără zbor
nu mai pot dormi
decât
în visul unui gând
rătăcit
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoționat până la vorbe
S-a oprit într-un vis "comun", departe de orice "închipuire" a vreunei negenerații... din câte se laudă că sunt, răpus de umbrele crucilor de pe alee...
Emoționat că nu poate vorbi pe măsură... tăcut destul cât să moară, răpus de umbrele crucilor de pe alee...
Îngerii au ieșit din camuflaj peste Lună, au dansat cu mâinile între aripi, l-au privit topindu-se printre umbrele crucilor de pe alee
Consiliul local a tăcut în ședința cu presa printre crucile de pe alee
Orașul prea-luminilor visa în el datorită crucilor de pe alee
Din pământ ieșea ambrozie, din cer curgea mană
Zăcea tăcut de extaz
pe un vis mecanic făcut meșterește de inginerii germani cu furculițe franțuzești
Își lăsa pulsul să vorbească
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea care nu se-ntâmplă
Nu-l cunoști, el nu te știe,
Doi străini, atâta tot,
Aveți întrebări... o mie,
Oare vrea? Eu oare pot?
Simți o legătură... poate,
Sufletele își vorbesc,
Multe șoapte sunt și toate
Îți șoptesc... e ce-mi doresc
Dar nu știi de ce anume,
Pare doar un alt bărbat,
Însă e ceva ce-ți spune,
Că e tot ce ai visat
Îți dorești să facă pasul,
Te întrebi de vrea, sau nu,
Trece clipa, trece ceasul,
El acolo... aici tu
O poveste adevărată
Care nu a început
Cu acel "a fost odată",
Tu ai vrea, el ar fi vrut?
Veți rămâne două vise,
Visul lui și visul tău,
Doar iubiri ce nu-s aprinse,
Un oftat... păreri de rău
Și așa dispar speranțe,
Doar din teama de-a nu fi
Victima unei instanțe,
În care nu te-ar iubi...
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul meu
Visul meu împletește
Cununi ce nu pier,
Stele-albastre,
Miresme de ierburi și cer;
Valul cald mângâind
Pescărușul în zbor,
Gânduri vii,
Pași ce-adesea mă dor.
Visul meu s-a născut
Din genune și foc,
Din cădesri și urcuș,
Dintr-un fluier de soc;
Din lumina filtrată
Prin voal de argint,
Din vârtejuri de ape
Țâșnind don pământ.
Visul meu împletește
Cununi ce nu pier,
Luminițe ivite
Din tainic ungher;
Păsări albe țintind
Către cerul înalt,
Râuri vii, șiroind
Printre munți de bazalt.
poezie de Florina Emilia Pîncotan (25 mai 2018)
Adăugat de Florina Emilia Pîncotan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mestecenii roz
Am tăiat lămâia în două să îți caut sutienul
sub care explodau sânii tăi
adormiți de sintaxa culorilor
în care a nins cu tramvaiul
zorilor
zorii zorilor...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cromatica depărtării
roșu, sânge roșu/amurg roșu,
o alee însângerată, toamna din ochii
noii negenerații
&acești editori din rărunchi
care mi se ascund între
ei&ei sau iudapetru din eul liric
&neliniștea galbenă, expresivă,
tânără ca o fiară dormind
când tresărirea se amestecă cu admirație
&neliniștea roz, dezordonată,
funambulescul umanism
expus în manelistul perpetuu balcanic
&...
Departe de orice sens
departe de orice motivație
departe de nimicnicia imanentă
departe de înroșirea obrajilor
&...
Omul a trecut în fundal
a făcut parte din poză
a zâmbit autumnal
în lumina galben-roză...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!