Sub ploi

Atâta ploaie, de parcă îţi vine
Să-ntinzi umbrela peste tot pământul,
Căci nu mai pot fântânile a-şi ţine
De-atâta apă pietrele şi lutul.

La fel, singurătatea mea inundă
Şi cea mai slabă, mică, bucurie,
Nu are mintea unde s-o ascundă
În cea din urmă, mare bătălie.

Stăpână-i ploaia peste lumea-ntreagă,
Gonite-s păsări înspre zări străine,
Brumată este viaţa mea pribeagă
Şi toată firea toamnei e-n suspine.

Eu şi pământul una ne vom face
Şi vom trăi aşa, sub ploi, în pace...

poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub ploi

Atâta ploaie, de parcă îţi vine
Să-ntinzi umbrela peste tot pământul,
Căci nu mai pot fântânile a-şi ţine
De-atâta apă pietrele şi lutul.

La fel, singurătatea mea inundă
Şi cea mai slabă, mică, bucurie,
Nu are mintea unde s-o ascundă
În cea din urmă, mare bătălie.

Stăpână-i ploaia peste lumea-ntreagă,
Gonite-s păsări înspre zări străine,
Brumată este viaţa mea pribeagă
Şi toată firea toamnei se supune.

Eu şi pământul una ne vom face
Şi vom trăi aşa, sub ploi, în pace...

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie

Ploaia se-înstăpâneşte pretutindeni,
Cade peste copaci şi peste-ogoare,
Plouă peste umbrela noastră
Şi peste navele grăbite de pe mare.

poezie de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme prin sat

Iarna pe la noi când vine,
Ninge grabnic, îndesat
Peste văile abrupte,
Peste casele din sat,

Peste mintea omenească,
Pe hârtiile ce scrim—
Cerne iarna versuri albe
Şi de alb ne mâzgălim.

Scrie peste arătură
Cu cerneală albă-n toc,
Însă noi cu firea slabă
Stăm în casă lângă foc,

Apoi urme pe zăpadă
Facem când pe străzi umblăm
Şi ne vede lumea-ntreagă
Cine şi a cui suntem.

Ne-am deprins cu praful verii,
Iar pe alb abea păşim
Facem pârtii până-n poartă
Şi de alb ne mâzgălim...

poezie de Mihai Ghidora (10 ianuarie 2017)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terra

Se naşte el, Pământul, cu fiecare fiinţă,
Ingurgitat şi pus la loc ca o icoană,
Ce face din bucăţi, de secte, o credinţă,
Ca fiind el, altfel pururi... Renaşte om, iguană!

Se moare, oare, Pământul, de atâta neştiinţă
Pierdut în dogme stranii, atâte multe rele
Şi-ar putea el să curme atâta neputinţă,
Cum a curmat deja, reptilele... de grele.

Oare o trăi, Pământul, aşa precum eu, fiinţă
-Ce nu-i sunt eu suprem, el este, el mă ţine
Şi nu suportă gravul, ce-l am ca locuinţă-...
Nerecunoscător, plăti-voi, o zi... Ce poate vine?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnia Lui Hristos

Când în slava Lui cerească Domnul Isus va veni
El îşi va întinde mâna şi totul va înnoi
curăţa-va tot pământul de păcat nelegiuire
şi toţi oamenii cei răi vor fi daţi doar la pieire
Domnul va-nnoi pământul şi faţa-i va transforma
căci doar El crease totul şi a Lui este puterea
şi toţi oamenii-or să fie de Hristos dar îmbrăcaţi
prin a Lui lumină sfântă o să fie transformaţi
vor trăi aici viaţa cum copacii din pădure
căci nu va fi aici nimeni mintea lor ca să o fure
doar Satan va fi legat şi în temniţă închis
astfel că pământu-ntreg va fi atunci un Paradis

nici un rău nu se va face pe tot muntele cel sfânt
căci Isus îşi va impune omenirii al Lui Cuvânt
şi va fi o nouă eră omul cum n-a mai văzut
căci viaţa va fi-ntreagă sub al Domnului Sfânt scut
împreună atunci cu mielul lupul blând va locui
şi cu vitele-ngrăşate leul se va zbengui
cu ursoaica la păşune vaca se va desfăta
pe pământ chiar nici un rău loc aici nu va avea
o pace fără hotar va fi iarăşi peste tot
împlinindu-se Cuvântul Celui Sfânt şi Savaot

copilaşul cel micuţ cu năpârci se va juca
nici un rău nu se va face şi nimic nu va avea
tot pământul va fi plin de lumina Lui Hristos
şi rău nu va exista pe pământ aicea jos
iată Domnul dar ce zice al vieţii Creator
Eu fac ceruri noi pentru omul muritor
şi-atunci vă veţi bucura tresăltând de bucurie
căci trăi-veţi dar viaţa iată până-n veşnicie
şi întreg Ierusalimul piatră scumpă atunci va fi
căci peste întreg pământul Hristos doar va stăpâni

oamenii vor înflori ca şi cedrii din Liban
îndreptându-şi dar viaţa înspre-al fericirii lan
a lor muncă pe pământ în zadar nu va mai fi
vor avea atunci de toate sute de ani vor trăi
iată Domnul ce vorbeşte şi El Însuşi azi ne spune
atunci va fi o nouă viaţă şi va fi o nouă lume
oamenii nu vor avea copii ca să îi înmormânteze
ci ca plini de bucurie pe braţe să îi aşeze
Hristos le va fi lumina şi de toate le va da
să trăiască-n bună stare fericită având viaţa
iată dar ce se va face oamenii cum vor trăi
când peste întreg pământul Hristos Însuşi va domni
îmbrăcată-n fericire planeta va fi lumină
omenirea atunci întreagă va trăi fără de vină

prea puţini înspre păcat ochii îşi vor îndrepta
şi vor fi toţi pedepsiţi doar stăpân va fi Mesia
astfel că-n neprihănire omu viaţa-şi va trăi
ce-a râvnit atâta vreme iată el va dobândi
Raiul Raiul cel pierdut îi va fi iar locuinţa
numai pentru că Hristos îi oferă biruinţa
glorie dar Lui Hristos slavă Celui Prea Înalt
Raiul cel plin de miresme iarăşi omului l-a dat
Tată scump şi Sfânt din cer noi o iată-ţi mulţumim
pentru Noul Paradis în care ne-ai dat să fim
slavă cinste şi onoare acum iată ţi-am adus
te slăvim o scumpe Tată şi-l cinstim azi pe Isus

poezie de Ioan Daniel Bălan (30 noiembrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aşteptăm Isus venirea

Ţi-aşteptăm Isus venirea

Doamne jos pe acest pământ

Iarăşi să ne dai iubirea

Să trăim neprihănirea

Mire drag şi Mire Sfânt

.

Te aşteptăm Isus să vii

Să schimbi viaţa asta-n care

Noi privim spre veşnicii

Căci noi Domn te verm să fii

Îmbrăcat în sărbătoare

.

Te aşteptăm Tu să domneşti

Aici Doamne oripeunde

Pământul să-l stăpâneşti

Să faci din el ce doreşti

Dragostea spre-a ne pătrunde

.

Vino te rugăm Mesia

Şi ia-l Tu dar în primire

Să aşezi iar bucuria

Peste-ntreagă omenirea

Să trăiască-n fericire

.

Tu Isuse totul ştii

Căci doar Tu eşti Creatorul

Vino Tu Domn să ne fii

Pe pământul celor vii

Pentru veci — Mântuitorul

.

Fă din noi dar slujitori

Şi Tu Doamne-mpărăţeşte

Să îţi fim ascultători

De Cuvânt împlinitori

Viaţă Tu ne dăruieşte

.

Cât de minunat va fi

În a Ta Împărăţie

Isuse când vei domni

Şi omul te va slăvi

Cântându-ţi cu bucurie

.

Căci Tu Doamne vei schimba

Viaţa-ntreagă pe pământ

Altă faţă îi vei da

Şi-o vei binecuvânta

Isuse o Mire Sfânt

.

Omul în neprihănire

Aici viaţa va trăi

Şi cu atâta fericire

Înspre Domnu a lui privire

Atunci îşi va aţinti

.

Va fi a Ta Împărăţie

Pe mare şi pe uscat

Şi atâţi cu bucurie

Îţi vor da ascultare Ţie

Căci o Doamne i-ai salvat

.

Şi va fi doar o cântare

Munţi şi ape văi şi dealuri

Ploaia va veni din zare

Şi-şi va face a ei lucrare

În a vieţii idealuri

.

Căci Tu Doamne Împărat

Vei fi pe întreg pământul

Omul binecuvântat

Va trăi tot mai curat

Împlinind aici Cuvântul

.

Va trăi în ascultare

De Isus Hristos Mesia

Pe-a vieţii vii cărare

Vor umbla dar fiecare

Trăind harul — bucuria

08-01-2021 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum stelar

Dau veste toamnei care vine
Că nu mă va găsi acasă,
Îi las un bileţel pe masă:
"Eu însămi voi pleca din mine"!

Las lenjeria cu suspine
Sintagma dragostei contrasă,
Dau veste toamnei care vine
Că nu mă va găsi acasă.

Parfumului stelar din tine
Port preţuirea mea aleasă
Pe care o transform în rime,
Ca să rămână-n veci neştearsă.

Dau veste toamnei care vine.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul sărutului

Ies aburi din pământul cald
Ca aburii din răsuflare,
Când buzele, în sărutare,
Răsfrânte, se unesc şi ard.

Arome vechi de crin şi nard,
Iubirea noastră-i o mirare,
Ies aburi din pământul cald,
Ca aburii din răsuflare.

Cad stropi de ploaie cât mai cad,
Îmbrăţişează-mă mai tare,
Să uit tristeţile amare
Pe care n-am să le mai rabd...

Ies aburi din pământul cald...

rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de vară

În ploaia de vară trosnesc mugurii iernii,
Petale de gheaţă albesc pământul
Rănindu-i inima fierbinte.
Iarna-şi înfige colţii în trupul verii
Sfâşâindu-i veşmântul dantelat
Cu albastrul cerului, cu verdele câmpului
Cu freamătul pădurii şi triluri de păsări.
Din pământul lovit curge sânge,
Rănile i se închid cu greu,
Suferinţele nu trec aşa uşor,
Nimic nu e la rostul lor,
Şi se-ntreabă de unde vin
Şi cât vor să mai stea peste noi
În plină vară mugurii iernii.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exces de ploi

Ăştia-mi plouă peste tot,

Şi prin vise şi prin gând,

Nici să tremur nu mai pot,

Nici să stau, docil, la rând,

Nu mai am nici încălţări,

Rezistente la puhoaie,

Căci, în cele patru zări,

Totul apă e... de ploaie,

Ăştia nu se mai opresc,

Din eterna ţârâială,

Zi şi noapte tot stropesc,

Fără urmă de sfială,

Totu-i moale prinprejur,

Unde calci sunt doar băltoace,

Se iţesc şi prind contur,

Forme vagi de poloboace,

Şi-n exces de inervare,

O să-ntorc pe dată foaia,

Şi răcnesc în gura mare,

Măi, mai terminaţi cu ploaia!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc de lacrimi

E toamnă, sau doar mi se pare mie,
Că fructele trag toate spre pământ,
Că pleacă păsările-n pribegie,
Şi s-a-mplântat peniţa în cuvânt?

Dezastrul toamnei e belşugul nostru,
Năpasta voastră e belşug în cer,
Pe cât de sincer e credeul vostru,
Pe-atât e zeul vostru, auster!

Perfectă este toamna, ca şi moartea,
Fanfare trec, sau tunete se-aud?
Să fii o frunză, asta îţi e partea,
Să-ngraşi pământul după chin şi trud.

Dacă am face linişte în noi,
Am auzi în loc de lacrimi, ploi!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum stelar

Dau veste toamnei care vine
Că nu mă va găsi acasă,
Îi las un bileţel pe masă:
"Eu însămi voi pleca din mine"!

Las lenjeria cu suspine
Sintagma dragostei contrasă,
Dau veste toamnei care vine
Că nu mă va găsi acasă.

Parfumului stelar din tine
Port preţuirea mea aleasă
Pe care o transform în rime,
Ca să rămână-n veci neştearsă.

poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ploaie

Ploaia înseamnă viaţă, ploaia este unirea cerului cu pământul; fără ploaie nu ar exista viaţa.

definiţie clasică de John Updike
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine valul

neanunţat şi ne duce cu el
în ţările calde cu nisipul auriu
şi rechini la mal în apa mică
trece pe sub noi sau peste noi
perie pământul boţit ca o gură
de babă ştirbă sau de moşneag
care se ţine băţos de toiag
vine valul şi toată lumea aşteaptă
în genunchi să treacă apa în şuviţe
de fuior groase cât degetele
copiilor care bat toba de tinichea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar...

Din toate, măcar patul,
Unde-n poală de bunică
Mă făceam cu totul mică
Şi-ascultam cum urlă coşul.
"Haide, hai, închide ochii,
Tu n-auzi cum vine Moşul?''
Şi-auzeam încetişor
Cum bătea "Moşu"- n cuptor,
Dar gândeam în sinea mea:
"Cum poate Moşul să bată,
Dacă uşa e-ncuiată?"
Şi-uite-aşa,
Gândind cu spaimă,
Puneam geană peste geană.
Şi la urmă,
Pân' la urmă
Ştiu de ce nu-mi era frică:
Fiindcă undeva sub sobă
Torcea calmă o pisică.

poezie de Mioara Anastasiu din Respiro
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţare spirituală [Élévation]

Peste heleştee, peste văi şi creste,
Peste codri falnici, peste nori şi mări,
Dincolo de soare, de eter şi zări,
Dincolo de toate sferele celeste,

Mintea mea, te-ncumeţi cu agilitate,
Şi ca cel ce înoată pe un blând talaz
Tai cu bucurie hăul în extaz
Plină de vigoare şi de voluptate.

Zboară, lasă-n urmă morbida duhoare;
Du-te să te cureţi în văzduhul fin,
Bea licoarea pură de nectar divin,
Focul care umple spaţiile clare.

Ignorând năpaste, ignorând suspine,
Ce fac viaţa dură şi-o ascund în nor,
Fericit e omul care poate-n zbor
Să se-avânte în sfere albe şi senine.

Ale cărui gânduri, ca o ciocârlie
Dis-de-dimineaţă se înalţă-n cer,
– Plutesc peste viaţă, pătrund cu-al lor fler
Şi limbajul florii şi tăceri o mie!

poezie clasică de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de leagăn

Copile, ziua ta s-a născut dintre nori
Ca un poem albastru ce vine dintre ploi
Dimineaţa, când zorii se zbat
Peste lumea în care ai intrat.

De-atunci lumina nu mai e aceeaşi
Pe care o ştiu de demult
Şi nici pământul nu mai e acelaşi
Chiar dacă e totuşi pământ.

Copile, tu nu ştii mai nimic despre viaţa
În care ţi-a fost dat să intri mai curat
Ca lumina ce-şi curmă aripa
Peste umbra eternului păcat.

Drumul tău abia acum începe
Când e ziua ta întâi pe pământ
Şi tu, copile, nici nu ştii că drumul
E lung din pământ în pământ.

Tu, copile, dormi acum în pace
Căci mama veghează la somnul tău blând
Lumina pentru tine e lumină,
Pământul va fi iar pământ.

poezie celebră de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

M-am hotărât să plec in lume
Să caut Viaţa unde s-o ascunde
Poate îmi va raspunde:
De unde vine, unde se duce?
Cu ce vine, cu ce se duce?
De ce vine, de ce se duce?
Cine o trimite, cine o primeşte?

De ce uneori, mai mult durează
Alteori cineva, de ce o scurtează?
De ce Istoria cu Ea jonglează
Războaie şi catastrofe inventează
Viaţa cu secera o decimeaza?

De ce Scena pe care se petrece
Abunda de atâtea sentimente?
Şi mai reci sau şi mai calde,
De iubire şi durere,
Bucurie şi tristeţe,
Dorinţe, vise şi speranţe
Împlinite sau desarte...
De ce pe toate Viaţa le are?

După atâta frământare
Un răspuns iată răsare:
Viaţa se află si în mine şi în tine
Si in întreaga Omenire,
Dar si Sus în Cer şi printre stele
Si printre nori, zăpezi şi ploi
Peste tot si pe Planeta
Si pe munţi şi intre flori
Şi în izvoare şi pe mare
In toate vietăţile de sub Soare

Dar despre VIAŢA, răspunsurile
căutate
Doar Cel Care ne spune
EU SUNT CALEA, ADEVĂRUL, VIATA
le are....

În călătorie, totuşi,
când cu siguranţă voi pleca
Viaţa, mai departe
In Lumina, Iubire şi Pace o voi cauta
Şi cu Sufletul câte un răspuns,
Dacă voie o să mi se dea
Şi vouă în poezii Vă voi da....

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţine vorbe rosteşte natura! Vântul sălbatic nu ţine toată dimineaţa, ploaia-n şuvoaie nu ţine-o zi întreagă. Cine stârneşte vântul şi ploaia? Cerul şi pământul. Dacă nici Cerul şi pământul nu le pot face să dăinuiască cum o să poată oamenii?

Lao Tse în Cartea despre Dao şi Putere
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pahare mari de aer

A-ncetat să bată vântul
Însă picurii de ploaie
Iar inundă acum pământul
Şi pe frunze le îndoaie

Murmurul din nou subtil
Din atâtea picături
Se confundă c-un umil
Strigăt fin peste Rupturi

Şi se aud treptat pe afară
Iar acum pe trotuar
Copiii ce-ncep s-apară
De ploaie nu au habar

A-nlemnit parcă natura
Nicio frunză nu clipeşte
Nu-şi mai schimbă iar alura
Ci pe braţe te primeşte

În pahare mari de aer
Vântul a încremenit
Ridicând al vieţii caer
Într-un mod desăvârşit

Viaţa este un heleşteu
De cuvinte şi de paşi
Pe care instantaneu
Iar o vezi în copilaşi

Cine este azi viaţa
Numai bunul Dumnezeu
El ne spală-n rouă faţa
Noi să fim poporul Său

poezie de Ioan Daniel Bălan (24 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!