Sub tâmpla sură

frustraţi de zgardă lanţ şi par
îmi urlă câinii-n legătoare
le strig să tacă ce mai vor
au apă cuşcă şi mâncare

cândva cu ei la vânătoare
intrau vioi prin ţâhlă şi hăţişuri
scoteau vânatul de prin ascunzişuri
să mi-l aducă în cătarea puştii

azi nu mai dau din coadă când mă văd
şi dacă-i cert mi-arată colţii
iar dacă-mi bate cineva în tabla porţii
tac mâlc cu coada-ntre picioare...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt liber, în astă lume, ca pasărea cerului. Ca pasărea cerului privită prin cătarea puştii.

aforism de N. Petrescu-Redi din Reverber (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-alei

e naşpa fir-ar ea toamna
cu soare de vară
cu plimbări fără ţintă prin parc
pe lac cu lebede albe
graţioase ca tine
şi castane pălindu-mă-n cap

orizontul mi-i forfecat de copaci
şi totuşi simt cerul
că-n ochii mei se închide
aşa ca o inimă ce încă
mai bate pentru noi doi

apropo
întunericul nopţii fără de somn
e prielnic aducerilor aminte
apar şi eu pe ecranul ochilor tăi
sau am fost doar aşa un fel de... joc de cuvinte

las parcul în urmă cu croncănitu-i de ciori
pleca-voi la ţară în vie
unde stoluri de grauri pofticioşi
dau târcoale precum gândurile mele
amintindu-mi de tine

vezi nu uita Ioane petardele...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falsul dizident

Când s-a dus în altă ţară, mare
Că dăduse, bietul, de-o belea,
A fugit cu coada-ntre picioare
Şi s-a-ntors cu un covrig în ea.

epigramă de Ioan Miclescu din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare

las bucuros tot ce-i real în urmă
plecând în lumea mea de vise
acolo toate-mi sunt permise
las bucuros tot ce-i real în urmă

că sunt ciudat ieşind din turmă
de-or spune buze cu minciună unse
plecând în lumea mea de vise
las bucuros tot ce-i real în urmă

răboju-i plin de crestături
în lemnul care sunt se-nfige iar cuţitul
ce dacă-mi vor apare alte riduri

şi multe guri mă vor huli
cât încă-mi aparţine infinitul
doar eu aşa cum vreau voi fi

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceartăcere

Nu mă mai cert cu nimeni, de la o vreme-ncoace.
Şi Dumnezeu se miră că nu mă mai priveşte
Dacă-i Cuvântul însuşi, cuvântu-i de ce tace,
Dacă-i Tăcerea însăşi, de ce mă asurzeşte?

Voi fi-mpăcat cu sine, de la o vreme-ncolo,
Nu mă voi recunoaşte când o să mă-ntâlnesc,
Despre aici voi spune că nici n-am fost acolo,
Despre acum voi spune că nu mi-l amintesc.

Confraţii mei, cei gata oricând să ne certăm,
Unde veniţi, la cine şi când să ne-mpăcăm?

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis colorat

spumegând apele cad
în cascadă
sub tâmpla albă
lostriţe
păstrăvi
somoni
sturioni
se-avântă
în salturi
cad
şi iar saltă
acolo
în calmul de sus
însorit
prundul curat aşteaptă
în apa uşor lunecând
ca o lacrimă
ponta -
cuvinte
născând poezie...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mereu am o îndoială
aşa
ca o urmă de zâmbet
pe faţă de clovn
când
vântul urlă prin crânguri
scrijelind piatra
eu strig
să vină cineva
să despartă stihia de om
omul de câinele vânt
să vină oarecine
gura de lup
stihia în sine
să îi despartă pe cei născuţi
pentru a fi
lumini sau umbre

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Do(a)r ţie

ieri, cocoţat pe echinocţiu,
la zero când balanţa s-a oprit,
gândeam la timpul petrecut cu tine
şi fericit şi amărât
de ce-ai putut să faci din mine.

frumoasă, enigmatică, dorită,
când ruşinată, când vulgară,
mi-ai fost amantă, curvă şi iubită.

despovărată de veşminte,
în zori, la prânz, pe înserate,-n noapte,
te-am vrut mereu la pielea goală.

că eşti făţarnică, o lume ştie
şi ninfomană, târfa tuturor,
eu tot te văd şi pudică şi castă
şi-mi este dor de tine poezie...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţugulea înghiţi ruşinea, plecă capul în jos şi tăcu. Muma, tot mumă. Se duse la frate-său şi ceru doi cai pentru fraţii cei mari şi o iapă pentru Ţugulea. Frate-său îi dete bucuros, mai cu seamă de milă pentru Ţugulea, ca să poată umbla şi el. Nu mai putură de bucurie fraţii când le aduse mă-sa caii. Ţugulea nu se putea mângâia pentru că era olog şi nu ştia cum să facă să se înzdrăvenească. După câteva zile Ţugulea zise că ar dori să meargă şi el cu fraţii lui la vânătoare. Râseră fraţii de el. Apoi daca se rugă şi mă-sa de ei, îl luară şi pe dânsul. Se gătiră şi plecară. În pădure se mirau fraţii cum face Ţugulea de nimereşte aşa de bine vânatul pe care punea el ochii. Nici o săgeată nu se ducea în vânt degeaba. Toate intrau în carne. Trei zile şi trei nopţi zăboviră la vânătoare.

Petre Ispirescu în Ţugulea, fiul unchiaşului şi al mătuşei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul cocorilor

Ziua-ncepe să mijească, uşor se revarsă zorii
Prin văioaga mocirlită, printre dese stufărişuri,
În străfunduri de noroaie scotocesc de zor cocorii,
Puii sub aripa mamei au ieşit din ascunzişuri.

Nuferi legănaţi de valuri răspândesc mirosul florii,
Graurii treziţi din somn pornesc larma prin hăţişuri,
Ziua-ncepe să mijească, uşor se revarsă zorii
Prin văioaga mocirlită, printre dese stufărişuri.

Vor zbura în patru zări înspre alte luminişuri,
Vestea tristă a plecării încinge aprig fiorii,
Vor răsti dorul în glas răsunând de ţipăt norii,
Toamna rece va sosi prin golaşele rărişuri,
Ziua-ncepe să mijească, uşor se revarsă zorii.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când intră-n oraş, câinele venit de la sat umblă cu coada-ntre picioare.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

din când în când răscolesc străzile de tramvaie prea obosite
apoi sap de nebun în căutarea trăsurilor fermecate
şi strig şi strig şi strig prin mine
după lumi nenăscute
de mă doare ecoul din inimă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vei voi să apreciezi pe cineva la justa lui valoare şi să ştii ce fel este, priveşte-l gol: să lepede averea, să lepede onorurile şi celelalte minciuni ale soartei, să dezbrace până şi corpul: priveşte-i sufletul, ce fel e şi cât e de mare; dacă-i mare prin altceva sau prin el însuşi.

citat celebru din Seneca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii vorbesc pentru că nu ştiu să tacă. Rareori se întâmplă ca cineva să tacă, atunci când cuvintele i-ar prinde bine.

citat din Sfântul Ambrozie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nobila zgardă

cândva îmi doream să fac ţăndări lumina
lumina artificială irizaţiile ei
seamănă cu cioburile de viaţă în care
nu te mai regăseşti decât foarte târziu
ca un câine lângă un pod necunoscut
atunci când
ploile metaforelor devin acide
şi în toate cuvintele căutând
nu mai regăseşti
poezia
atunci latri la grilajele de fier
le muşti simetriile
şi-ţi inventezi răbdător
altă zgardă

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porcii

Porci mari, cu pielea roză şi grasă, cu purcele,
Împestriţau livada şi grohăiau sonor;
Vârându-se-n gunoaie, prin curţi şi pe ogor,
Bălăbăneau lăptoase şi pline ţâţe grele.

În bălegarul moale, de soare cald brăzdat,
Intrau până la burtă în zeama puturoasă;
Adulmecându-şi udul din balega cleioasă,
Simţeam fiori cum parcă prin piele îi străbat.

Noiembre era luna tăierilor. Prin curţi,
Îşi ţâţâiau în ţărnă, greu, ţâţele sub burţi.
Erau grăsime numai: ochi, gât şi fălci şi coadă.

Când le pârleau şoriciul şi părul lucitor,
Curgea printre şezuturi osânza de la noadă...
Şi se-ncingea foc vesel pe rugul morţii lor.

sonet de Emile Verhaeren, traducere de Lazăr Iliescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treburile izbutesc prin silinţă, nu prin dorinţă. Vânatul nu intră în gura leului adormit.

în Panchatantra
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce să fac dacă-mi placi

Ce să fac dacă-mi placi?
Spune tu dacă-i vina mea!
Vreau să te ocolesc, să nu te mai iubesc,
Dar ce să fac dacă-mi placi?

Cum să fac să te uit?
Poate doar să îmi schimb inima...
Dar degeaba mi-o schimb fiindcă faci tot ce faci,
Şi când te văd iar îmi placi.
Mi-e necaz şi mi-e ruşine
Când te văd cine eşti
Că îţi râzi mereu de mine
Şi îmi spui că nu mă iubeşti.

Dar ce să fac dacă-mi placi?
Spune tu dacă-i vina mea!
Vreau să te ocolesc, să nu te mai iubesc,
Dar ce să fac dacă-mi placi?

Mi-e necaz şi mi-e ruşine
Când te văd cine eşti
Că îţi râzi mereu de mine
Şi îmi spui că nu mă iubeşti.

Dar ce să fac dacă-mi placi?
Spune tu dacă-i vina mea!
Vreau să te ocolesc, să nu te mai iubesc,
Dar ce să fac dacă-mi placi?

Ce să fac să te uit?
Poate doar să îmi schimb inima.
Dar degeaba mi-o schimb fiindcă faci tot ce faci,
Şi când te văd iar îmi placi.
Mi-e necaz şi mi-e ruşine
Când te văd cine eşti
Că îţi râzi mereu de mine
Şi îmi spui că nu mă iubeşti.

cântec interpretat de Nicolae Niţescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lighean cu leşie

nu-i aşa că ţi s-a întâmplat şi ţie
ca mie acum în faţa albei hârtii
tâmpla să ţi se pară un lighean cu leşie
şi să te întrebi dacă e-o stare de rău sau de bine
după atâta foc de-o viaţă întreagă

desigur că da şi mai tuturor de pe-aici
pot zice răscolind prin cenuşa unui deceniu
după tăciunii nestinşi
unde-s esenţele tari ce ardeau în văpăi
unde sunt flăcările iuţi şi jucăuşe-ale esenţelor moi
ude cenuşi pe fund de lighean tăcerile lor
atât oare se-alege de noi

simt gândurile făcute păduchi
foşcăind pe scalp din afară
şi-mi vâr părul albit în lighean
capul curat să redevină trunchi
pe care surcele de vise să fac
în vatra tâmplei s-aprind iar şi iar focul...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drepturile omului

Sfinte-or fi, doar vorba-aceea,
Date sunt de Preaînaltul:
Dreptul de-a vorbi, femeia,
Şi să tacă mâlc, bărbatul.

epigramă de Vasile Larco din ziarul "Viaţa Buzăului" (23 decembrie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!