Sub tâmpla sură
frustrați de zgardă lanț și par
îmi urlă câinii-n legătoare
le strig să tacă ce mai vor
au apă cușcă și mâncare
cândva cu ei la vânătoare
intrau vioi prin țâhlă și hățișuri
scoteau vânatul de prin ascunzișuri
să mi-l aducă în cătarea puștii
azi nu mai dau din coadă când mă văd
și dacă-i cert mi-arată colții
iar dacă-mi bate cineva în tabla porții
tac mâlc cu coada-ntre picioare...
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Mă simt liber, în astă lume, ca pasărea cerului. Ca pasărea cerului privită prin cătarea puștii.
aforism de N. Petrescu-Redi din Reverber (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Pe-alei
e nașpa fir-ar ea toamna
cu soare de vară
cu plimbări fără țintă prin parc
pe lac cu lebede albe
grațioase ca tine
și castane pălindu-mă-n cap
orizontul mi-i forfecat de copaci
și totuși simt cerul
că-n ochii mei se închide
așa ca o inimă ce încă
mai bate pentru noi doi
apropo
întunericul nopții fără de somn
e prielnic aducerilor aminte
apar și eu pe ecranul ochilor tăi
sau am fost doar așa un fel de... joc de cuvinte
las parcul în urmă cu croncănitu-i de ciori
pleca-voi la țară în vie
unde stoluri de grauri pofticioși
dau târcoale precum gândurile mele
amintindu-mi de tine
vezi nu uita Ioane petardele...
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre calambururi
Falsul dizident
Când s-a dus în altă țară, mare
Că dăduse, bietul, de-o belea,
A fugit cu coada-ntre picioare
Și s-a-ntors cu un covrig în ea.
epigramă de Ioan Miclescu din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Evadare
las bucuros tot ce-i real în urmă
plecând în lumea mea de vise
acolo toate-mi sunt permise
las bucuros tot ce-i real în urmă
că sunt ciudat ieșind din turmă
de-or spune buze cu minciună unse
plecând în lumea mea de vise
las bucuros tot ce-i real în urmă
răboju-i plin de crestături
în lemnul care sunt se-nfige iar cuțitul
ce dacă-mi vor apare alte riduri
și multe guri mă vor huli
cât încă-mi aparține infinitul
doar eu așa cum vreau voi fi
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceartăcere
Nu mă mai cert cu nimeni, de la o vreme-ncoace.
Și Dumnezeu se miră că nu mă mai privește
Dacă-i Cuvântul însuși, cuvântu-i de ce tace,
Dacă-i Tăcerea însăși, de ce mă asurzește?
Voi fi-mpăcat cu sine, de la o vreme-ncolo,
Nu mă voi recunoaște când o să mă-ntâlnesc,
Despre aici voi spune că nici n-am fost acolo,
Despre acum voi spune că nu mi-l amintesc.
Confrații mei, cei gata oricând să ne certăm,
Unde veniți, la cine și când să ne-mpăcăm?
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis colorat
spumegând apele cad
în cascadă
sub tâmpla albă
lostrițe
păstrăvi
somoni
sturioni
se-avântă
în salturi
cad
și iar saltă
acolo
în calmul de sus
însorit
prundul curat așteaptă
în apa ușor lunecând
ca o lacrimă
ponta -
cuvinte
născând poezie...
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
mereu am o îndoială
așa
ca o urmă de zâmbet
pe față de clovn
când
vântul urlă prin crânguri
scrijelind piatra
eu strig
să vină cineva
să despartă stihia de om
omul de câinele vânt
să vină oarecine
gura de lup
stihia în sine
să îi despartă pe cei născuți
pentru a fi
lumini sau umbre
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Do(a)r ție
ieri, cocoțat pe echinocțiu,
la zero când balanța s-a oprit,
gândeam la timpul petrecut cu tine
și fericit și amărât
de ce-ai putut să faci din mine.
frumoasă, enigmatică, dorită,
când rușinată, când vulgară,
mi-ai fost amantă, curvă și iubită.
despovărată de veșminte,
în zori, la prânz, pe înserate,-n noapte,
te-am vrut mereu la pielea goală.
că ești fățarnică, o lume știe
și ninfomană, târfa tuturor,
eu tot te văd și pudică și castă
și-mi este dor de tine poezie...
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Țugulea înghiți rușinea, plecă capul în jos și tăcu. Muma, tot mumă. Se duse la frate-său și ceru doi cai pentru frații cei mari și o iapă pentru Țugulea. Frate-său îi dete bucuros, mai cu seamă de milă pentru Țugulea, ca să poată umbla și el. Nu mai putură de bucurie frații când le aduse mă-sa caii. Țugulea nu se putea mângâia pentru că era olog și nu știa cum să facă să se înzdrăvenească. După câteva zile Țugulea zise că ar dori să meargă și el cu frații lui la vânătoare. Râseră frații de el. Apoi daca se rugă și mă-sa de ei, îl luară și pe dânsul. Se gătiră și plecară. În pădure se mirau frații cum face Țugulea de nimerește așa de bine vânatul pe care punea el ochii. Nici o săgeată nu se ducea în vânt degeaba. Toate intrau în carne. Trei zile și trei nopți zăboviră la vânătoare.
Petre Ispirescu în Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul cocorilor
Ziua-ncepe să mijească, ușor se revarsă zorii
Prin văioaga mocirlită, printre dese stufărișuri,
În străfunduri de noroaie scotocesc de zor cocorii,
Puii sub aripa mamei au ieșit din ascunzișuri.
Nuferi legănați de valuri răspândesc mirosul florii,
Graurii treziți din somn pornesc larma prin hățișuri,
Ziua-ncepe să mijească, ușor se revarsă zorii
Prin văioaga mocirlită, printre dese stufărișuri.
Vor zbura în patru zări înspre alte luminișuri,
Vestea tristă a plecării încinge aprig fiorii,
Vor răsti dorul în glas răsunând de țipăt norii,
Toamna rece va sosi prin golașele rărișuri,
Ziua-ncepe să mijească, ușor se revarsă zorii.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Când intră-n oraș, câinele venit de la sat umblă cu coada-ntre picioare.
proverbe armenești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
din când în când răscolesc străzile de tramvaie prea obosite
apoi sap de nebun în căutarea trăsurilor fermecate
și strig și strig și strig prin mine
după lumi nenăscute
de mă doare ecoul din inimă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vei voi să apreciezi pe cineva la justa lui valoare și să știi ce fel este, privește-l gol: să lepede averea, să lepede onorurile și celelalte minciuni ale soartei, să dezbrace până și corpul: privește-i sufletul, ce fel e și cât e de mare; dacă-i mare prin altceva sau prin el însuși.
citat celebru din Seneca
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unii vorbesc pentru că nu știu să tacă. Rareori se întâmplă ca cineva să tacă, atunci când cuvintele i-ar prinde bine.
citat din Sfântul Ambrozie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nobila zgardă
cândva îmi doream să fac țăndări lumina
lumina artificială irizațiile ei
seamănă cu cioburile de viață în care
nu te mai regăsești decât foarte târziu
ca un câine lângă un pod necunoscut
atunci când
ploile metaforelor devin acide
și în toate cuvintele căutând
nu mai regăsești
poezia
atunci latri la grilajele de fier
le muști simetriile
și-ți inventezi răbdător
altă zgardă
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Porcii
Porci mari, cu pielea roză și grasă, cu purcele,
Împestrițau livada și grohăiau sonor;
Vârându-se-n gunoaie, prin curți și pe ogor,
Bălăbăneau lăptoase și pline țâțe grele.
În bălegarul moale, de soare cald brăzdat,
Intrau până la burtă în zeama puturoasă;
Adulmecându-și udul din balega cleioasă,
Simțeam fiori cum parcă prin piele îi străbat.
Noiembre era luna tăierilor. Prin curți,
Își țâțâiau în țărnă, greu, țâțele sub burți.
Erau grăsime numai: ochi, gât și fălci și coadă.
Când le pârleau șoriciul și părul lucitor,
Curgea printre șezuturi osânza de la noadă...
Și se-ncingea foc vesel pe rugul morții lor.
sonet de Emile Verhaeren, traducere de Lazăr Iliescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Treburile izbutesc prin silință, nu prin dorință. Vânatul nu intră în gura leului adormit.
în Panchatantra
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce să fac dacă-mi placi
Ce să fac dacă-mi placi?
Spune tu dacă-i vina mea!
Vreau să te ocolesc, să nu te mai iubesc,
Dar ce să fac dacă-mi placi?
Cum să fac să te uit?
Poate doar să îmi schimb inima...
Dar degeaba mi-o schimb fiindcă faci tot ce faci,
Și când te văd iar îmi placi.
Mi-e necaz și mi-e rușine
Când te văd cine ești
Că îți râzi mereu de mine
Și îmi spui că nu mă iubești.
Dar ce să fac dacă-mi placi?
Spune tu dacă-i vina mea!
Vreau să te ocolesc, să nu te mai iubesc,
Dar ce să fac dacă-mi placi?
Mi-e necaz și mi-e rușine
Când te văd cine ești
Că îți râzi mereu de mine
Și îmi spui că nu mă iubești.
Dar ce să fac dacă-mi placi?
Spune tu dacă-i vina mea!
Vreau să te ocolesc, să nu te mai iubesc,
Dar ce să fac dacă-mi placi?
Ce să fac să te uit?
Poate doar să îmi schimb inima.
Dar degeaba mi-o schimb fiindcă faci tot ce faci,
Și când te văd iar îmi placi.
Mi-e necaz și mi-e rușine
Când te văd cine ești
Că îți râzi mereu de mine
Și îmi spui că nu mă iubești.
cântec interpretat de Nicolae Nițescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lighean cu leșie
nu-i așa că ți s-a întâmplat și ție
ca mie acum în fața albei hârtii
tâmpla să ți se pară un lighean cu leșie
și să te întrebi dacă e-o stare de rău sau de bine
după atâta foc de-o viață întreagă
desigur că da și mai tuturor de pe-aici
pot zice răscolind prin cenușa unui deceniu
după tăciunii nestinși
unde-s esențele tari ce ardeau în văpăi
unde sunt flăcările iuți și jucăușe-ale esențelor moi
ude cenuși pe fund de lighean tăcerile lor
atât oare se-alege de noi
simt gândurile făcute păduchi
foșcăind pe scalp din afară
și-mi vâr părul albit în lighean
capul curat să redevină trunchi
pe care surcele de vise să fac
în vatra tâmplei s-aprind iar și iar focul...
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Drepturile omului
Sfinte-or fi, doar vorba-aceea,
Date sunt de Preaînaltul:
Dreptul de-a vorbi, femeia,
Și să tacă mâlc, bărbatul.
epigramă de Vasile Larco din ziarul "Viața Buzăului" (23 decembrie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!