Vis colorat

spumegând apele cad
în cascadă
sub tâmpla albă
lostriţe
păstrăvi
somoni
sturioni
se-avântă
în salturi
cad
şi iar saltă
acolo
în calmul de sus
însorit
prundul curat aşteaptă
în apa uşor lunecând
ca o lacrimă
ponta -
cuvinte
născând poezie...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub tâmpla sură

frustraţi de zgardă lanţ şi par
îmi urlă câinii-n legătoare
le strig să tacă ce mai vor
au apă cuşcă şi mâncare

cândva cu ei la vânătoare
intrau vioi prin ţâhlă şi hăţişuri
scoteau vânatul de prin ascunzişuri
să mi-l aducă în cătarea puştii

azi nu mai dau din coadă când mă văd
şi dacă-i cert mi-arată colţii
iar dacă-mi bate cineva în tabla porţii
tac mâlc cu coada-ntre picioare...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lostriţe în diluvii

Înainte de a se odihni
Dumnezeu a deliberat:
Lostriţa va urca muntele
Muntele va ascunde jivinele
Jivinele vor privi soarele
Soarele se va întuneca...
Apele vor creşte în diluviu
Va dispărea noţiunea de fluviu
Nevoie nu va mai fi de sabie
Apele vor legăna o corabie,
Iar NOE, alesul năier
Va arunca o ancoră-n cer
O alta în vârful de munte
Între ele dumnezeiasca punte...
Vor înota sub a corabiei chilă
Iuţi lostriţe ce pururi se-nchină.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lighean cu leşie

nu-i aşa că ţi s-a întâmplat şi ţie
ca mie acum în faţa albei hârtii
tâmpla să ţi se pară un lighean cu leşie
şi să te întrebi dacă e-o stare de rău sau de bine
după atâta foc de-o viaţă întreagă

desigur că da şi mai tuturor de pe-aici
pot zice răscolind prin cenuşa unui deceniu
după tăciunii nestinşi
unde-s esenţele tari ce ardeau în văpăi
unde sunt flăcările iuţi şi jucăuşe-ale esenţelor moi
ude cenuşi pe fund de lighean tăcerile lor
atât oare se-alege de noi

simt gândurile făcute păduchi
foşcăind pe scalp din afară
şi-mi vâr părul albit în lighean
capul curat să redevină trunchi
pe care surcele de vise să fac
în vatra tâmplei s-aprind iar şi iar focul...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dojană

şi doar ţi-am spus
că viaţa e maşina primită cadou
doar tu la volan
şi cum parbrizul e sufletul tău
ţine-l curat şi nu te mai abate din drum
de vrei să-ţi atingi ţinta
şi tu ce-ai făcut
ca mereu te-ai lăsat înşelat de reclama
că iubirea e-o ploaie caldă din cer
şi-ai parcat
cu ce te-ai ales
cu o ploaie-ngheţată
acum de ce priveşti parbrizul holbat ca un bou
degrivează-l naibii şi pleacă...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ouă de paşte

oul minune şi enigmă a lumii
mâna dibace în scop mercantil
îl sparge la un cap şi la altul
atât cât să intre acul seringei
îl goleşte de conţinut apoi
migălos îl împestriţează în fel şi chip
să fure privirea celui ce nu ştie ce vrea

fierte
simplu boite
în virtutea unui vechi obicei
sunt ciocnite în veselie şi râs
de ziua învierii cuvântului batjocorit răstignit...

pe mine oul mereu m-a uimit
sub cloşcă misterios şi tăcut
ca adevărul adânc
e ca un gând sub tâmpla poetului
firesc şi banal ca şi viaţa
dar din ea izvorât
cuvânt să se facă voind
cloşcă e tâmpla poetului
şi pui poeziile lui...

de-o vreme de ce nu mai scrii
mă întreabă un tip
ce să-i răspund
că între atâtea ouă de paşte
mă simt caraghios venind pe tarabă
cu puii mei curaţi
uneori cufuriţi cum sunt ei...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Do(a)r ţie

ieri, cocoţat pe echinocţiu,
la zero când balanţa s-a oprit,
gândeam la timpul petrecut cu tine
şi fericit şi amărât
de ce-ai putut să faci din mine.

frumoasă, enigmatică, dorită,
când ruşinată, când vulgară,
mi-ai fost amantă, curvă şi iubită.

despovărată de veşminte,
în zori, la prânz, pe înserate,-n noapte,
te-am vrut mereu la pielea goală.

că eşti făţarnică, o lume ştie
şi ninfomană, târfa tuturor,
eu tot te văd şi pudică şi castă
şi-mi este dor de tine poezie...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceaţă

mixandre hortensii petunii şi irişi
gânduri din primăvară şi vară
arse-s de brumă

e ceaţă-n ogradă şi vremea-i târzie
oricând poate ninge ori plouă
şi-s moarte şi-s ude o mâzgă

în mână cu greblă nouă
le-adun grămăjoară lângă bătrânul salcâm
mraniţă să se facă pănânt iarăşi bun

o iarnă intreagă bulbi şi rizomi
sub zăpezi şi-or aduce aminte
de soare polenizări de cuvinte
şi-n primăvară-or ieşi
renăscând poate din nou
în noi dorul de încă o vară fierbinte...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie stupidă

acopăr strada privirii
cu copertine de cuvinte
unele fără de margini
altele cu bastonul
celui care nu vede alb
stupizenia unei poezii
constă să pui cuvinte grămadă
de la zdrobite imagini în cuvinte
până la cel ce nu se simte
acel ce nu vrea să înţeleagă
poezia nu mai este întreagă
este stupidă, proastă şi banală
de ce o mai pui pe o pagină goală
de fapt este o pagină albă
care te trimite acolo unde
nu mai eşti decât tu albă
coală simplă de hărtie
este poezia mea
spuneţi: ce aveţi cu ea?

poezie de Viorel Muha (iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare

las bucuros tot ce-i real în urmă
plecând în lumea mea de vise
acolo toate-mi sunt permise
las bucuros tot ce-i real în urmă

că sunt ciudat ieşind din turmă
de-or spune buze cu minciună unse
plecând în lumea mea de vise
las bucuros tot ce-i real în urmă

răboju-i plin de crestături
în lemnul care sunt se-nfige iar cuţitul
ce dacă-mi vor apare alte riduri

şi multe guri mă vor huli
cât încă-mi aparţine infinitul
doar eu aşa cum vreau voi fi

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-alei

e naşpa fir-ar ea toamna
cu soare de vară
cu plimbări fără ţintă prin parc
pe lac cu lebede albe
graţioase ca tine
şi castane pălindu-mă-n cap

orizontul mi-i forfecat de copaci
şi totuşi simt cerul
că-n ochii mei se închide
aşa ca o inimă ce încă
mai bate pentru noi doi

apropo
întunericul nopţii fără de somn
e prielnic aducerilor aminte
apar şi eu pe ecranul ochilor tăi
sau am fost doar aşa un fel de... joc de cuvinte

las parcul în urmă cu croncănitu-i de ciori
pleca-voi la ţară în vie
unde stoluri de grauri pofticioşi
dau târcoale precum gândurile mele
amintindu-mi de tine

vezi nu uita Ioane petardele...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu

iubirea mea care trece
prin poezie nu renunţ
la nicio figură la niciun să
rut
vechi de împerechere a doi îndrăgostiţi
trec totul pe hârtie
o
coală a4 albă drogată
de atâta alb care aşteaptă
versul cuvântul sentimentul
să fie aşternut aşteaptă
peniţa trece peste hârtie
lasă
poezia de iubire un sărut
dulce amărui rămâne acolo

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ponta pontează

Până acum câţiva ani
Domnul Ponta n-avea fani.
Domnul Ponta nu conta
Fiindcă nimic nu ponta.
Acuma de când pontează
Şi domnul Ponta contează.
Chiar Europa va conta
Pe Ponta, când va ponta
La nivel european,
Încredere-n Zeus Traian.

poligramă de Dumitru Delcă (7 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coş de gunoi

crezi ce vrei despre tăcerile mele
eu stiu că nu-s piei de reptilă
ci oboseli acute de gând
şi punte devin căzând lat
pe curmezişul hăului tâmplei
cu paşi de bocanci scâlciaţi
târşiţi să se plimbe trecutul
pe care tu îl ştii fragmentar

tu poate crezi că tăcerile mele sunt pline de bube
ce supurează cuvântul făcându-l demers inutil
nu suflete sunt nori trecători
ce se sparg în tunete mute
să-mi plouă răcori pe suflet şi frunte
încolo e totul senin

senin cât se poate desigur
şi-al meu e-n seară târzie
cu soare ascuns şi stele pe cer
licăriri de cuvinte misterioase stranii banale
pe care le adun pe făraşul uzat
ce-l golesc în coşul de gunoi al vieţii ce sunt
naiv amăgindu-mă că-i poezie...

nu-s piei de reptilă tăcerile mele
de le simţi o povară cu minim efort
zvârle coşu-n pubela utării cu tot...
eşti încă verde şi ea încă nu-i plină

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plutiri

mă plimb pe străzi
şi caii verzi
în loc de şei
au cergi de flori
de pe pereţi
la mine vin
să-i călăresc
pe deşelate
nepotcoviţi
fără căpăstru
cu gât cabrat
mă duc la trap
galop întins
sau pas buiestru
pe-un drum de aer
drum pavat
cu vise devenite pietre
zâmbesc
sunt ochi ce mă privesc
miraţi c-o doză de sictir şi milă
nu ştiu că eu m-am dezbrăcat de silă
şi nici că fulgii ce plutesc
petale sunt de flori
în ochii mei...
că-i îndrăgesc chiar şi pe ei
şi mă simt bine...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Araucaria araucana

puiuţ de pin chilian
cu frunze solzi înghimpaţi
e pomul meu de crăciun
n-ai cum să-l mângâi
nu miroase-a răşină
pentru mine fără de seamăn
purtător de iubire
dar făcut de ai mei
ca amintire din ţară străină

e lângă mine pe masa de scris
sub el foi albe ca imaginară zăpadă
şi tot imaginar în vârf luminează o stea
dăruită de-un suflet duios

fără beteală globuri şi alte nimicuri
pomul meu de crăciun e cel mai frumos
vrajă trezindu-mi în ochii iar de copil...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Migdalul

într-un şopron de la ţară
în cuiul ruginit uitată a stat
salopeta murdară
aproape un an

într-un lighean şi el ruginit
cu apă de ploaie
pusă a fost la muiat
mozolind-o să scape de glod
am simţit în palme un nod
era într-un buzunar un sâmbure
de zarzăr cais ori migdal
n-am stat să mă uit
l-am zvârlit peste cioata de măr
odată cu apa...

lângă cioată e azi un migdal
gândesc că şi eu am venit
la fel ca el
întâmplător pe pământ
e primul lui an de rod
şi abia aştept şi-aş dori
fructele lui să fie dulci
nu ca ale mele...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trist adevăr

(trioset)

ne credem zei dar suntem vulnerabili
în faţa provocărilor din viitor
urcuşul lumii e-o cădere-n gol
ne credem zei dar suntem vulnerabili

tot mai rigizi avari iresponsabili
goliţi de umanism cozi de topor
în faţa provocărilor din viitor
ne credem zei dar suntem vulnerabili

banu-i stăpân în mintea tuturor
deşarte vanităţi ne urâţesc făptura
iubire-ajuns-a moft umilitor

ne moare inocenţa prematur
sudalma ne împute gura
şi nu vedem cum iadul creşte-n jur

sonet de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cămaşa

în noaptea-aceea efemeră
cred că am fost nemuritori
îmi amintesc adeseori
de cămăşuţa ta lejeră
ce-avea la piept doi bunghişori
mici de sidef
şi transparentă
că şi în amintiri îmi dă fiori

în zbuciumul năvalnic de-nceput
s-au rupt şi au sărit cât colo
şi-n răvăşitul aşternut
liră erai şi eu Apollo...

astăzi închisă ca o sferă
îmi spui că vremea a trecut
că-s corzile mult prea uzate
şi-oricât de bun aş fi-n dexteritate
un cântec nou nu va mai fi ca la-nceput...

curând vom trece în eternitate
dar încă eu te-ntreb-
nu crede că-s zălud-
mai ai tu cămăşuţa cea de noapte?...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimism

(trioset)

îţi oblojeşti secundele bolnave
de dorul verii ce-a trecut
de noul început pierdut
îţi oblojeşti secundele bolnave

cu versuri aparent gângave
fără substanţă-n conţinut
de dorul verii ce-a trecut
îţi oblojeşti secundele bolnave

cu raze palide-i stropită firea
şi-i groasă roua dar nu-i brumă
c-aşa-i când pleacă vara şi iubirea

dar va veni o alta iară
că n-o fi asta cea din urmă
şi sânge ai în pentr-o nouă vară

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul mincinosului

Îngheaţă apele cât minte
Şi crede tot ce debitează,
Ravagii face prin cuvinte
Sperând că nu se cercetează.

El ţine vigilenţa trează,
Minciuna să-şi aduc-aminte,
Îngheaţă apele cât minte
Şi crede tot ce debitează.

De vine unul şi-i retează
O vorbă zisă mai-nainte,
Obrazul i se-mbujorează
Şi spurcă-n gând pe cele sfinte.

Îngheaţă apele cât minte!

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!