Ceartăcere

Nu mă mai cert cu nimeni, de la o vreme-ncoace.
Şi Dumnezeu se miră că nu mă mai priveşte
Dacă-i Cuvântul însuşi, cuvântu-i de ce tace,
Dacă-i Tăcerea însăşi, de ce mă asurzeşte?

Voi fi-mpăcat cu sine, de la o vreme-ncolo,
Nu mă voi recunoaşte când o să mă-ntâlnesc,
Despre aici voi spune că nici n-am fost acolo,
Despre acum voi spune că nu mi-l amintesc.

Confraţii mei, cei gata oricând să ne certăm,
Unde veniţi, la cine şi când să ne-mpăcăm?

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcând

Nu-mi dai voie să-ţi mărturisesc,
Nici deschis, nici foarte voalat,
Cât de fără umbră te iubesc
Şi consideri că e un păcat

Să vorbim despre ce nu se spune,
Dacă-i adevăr şi doar se face,
Vino, dar, şi degetul ţi-l pune
Drept pe gura mea, să vezi cum tace...

Vei vedea ce nu vrei să auzi,
Auzind ce nici nu vrei să crezi,
Încetând cu vorba să m-acuzi,
Începând cu inima să vezi...

Vei vedeauzi, auzvăzând
Inima-ţi văzândauzbătând.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (20 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ce n-a fost

La judecata de apoi va fi
Încurcătură mare
Că oamenii nu vor fi judecaţi
Pentru ce a fost cât pentru ce n-a fost.
Ion.
Ăsta va intra primul
Şi nu-l va întreba nimeni
De ce a făcut aia şi aia
Dar va fi întrebat
Tu ştii ce s-ar fi întâmplat
Dacă tu nu făceai aia şi aia
Ce planuri avea Dumnezeu
Cu aia şi cu ăla
Şi nu va şti să răspundă.
Ionel.
Ăsta va intra al doilea
Şi nu-l va întreba nimeni
Ce-ai căutat acolo sau dincolo
Că ăsta ar găsi răspuns
Ar spune că ea încă
De aici a vrut acolo
Şi-ar scăpa
Mihai.
Aşadeci oamenilor li se vor pune
Doar întrebări despre ce n-a fost.
Şi n-a fost nici iubirea mea.

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (20 septembrie 2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea spune multe

Uneori tăcerea spune multe,
Când nici în şoaptă n-am cum să-ţi vorbesc
Ochii tăi îmi cântă-n slove de cuvinte
Şi timpul stă pe loc atunci când te privesc,

Uneori tăcerea spune multe,
În odaia mea când singură eu stau
Iar visele-mi vorbesc atât de multe
Şi n-am la nimeni să le dau,

Uneori tăcerea spune multe,
Când cerul înstelat eu îl zăresc
Şi stele-mi vorbesc doar în cuvinte
Ce nu ştiu eu să le rostesc,

Uneori tăcerea spune multe,
Când eu la tine mă gândesc
Cum aş putea să-ţi spun fără cuvinte
Că doar pe tine te iubesc.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descrierea

Despre urechile mele pot spune că sunt
cerceii tâmplelor. Despre tâmple
nu zvâcnesc nimic!
Despre mâini pot spune că sunt lacrimile
degetelor. Despre degete... nu vorbesc
cu ele!
Despre gură
pot spune cu ea cuvântul "gură"
şi pot să spun că sunt oglinda ei
în care îşi piaptănă buzele. Despre buze... nu prea
le înghit!
Despre inimă pot spune
că bate la uşa naşterii mele de când
e inundată cu sânge de către mine
şi nu îi deschid fiindcă nu sunt acasă.
Despre sânge nu pot spune
dacă e rece sau cald.
Despre ochi pot spune multe
însă nu spun nimic
fiindcă mă vede
cu celălalt ochi.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Voi sta aici până ce va trece o femeie
Îmbrăcată în alb,
Îi voi spune cu jumătate de glas
Că amintirile nu se îmbracă niciodată astfel,
Iar dacă ea va zâmbi, aşa cum foarte puţine
Ştiu să zâmbească, departe de ele,
Atunci îi voi spune că privirile ei
Sunt ca un ecou de pădure tăiată,
Că eu caut pădurea aceea de mult,
Că nu ştiam că nu mai există,
Că aş fi vrut chiar sa n-o găsesc niciodată,
Dar să ştiu că există, că de crengile ei
Se leagănă, toamna, vânturi albastre.
O voi ruga apoi să mă ierte,
Voi schiţa o plecare uşoară,
Ca o desprindere de ţărm, ne vom alătura paşii,
Voi inventa o poveste frumoasă,
Abătând drumul acela în trecut, înspre copilărie,
Îi voi vorbi despre lumile îndepărtate,
Despre vuietul mării, de marile temperaturi ale stelelor,
Şi-ncet, atunci când vom fi departe de lume,
Când, pentru prima dată, ne vom da seama ca suntem singuri,
Când ea însăşi va recunoaşte că nu e nimeni cu noi,
Atunci nu ştiu, nu ştiu ce îi voi spune,
Dar stau aici, voi rămâne aici,
Până va trece...

poezie de Darie Novăceanu
Adăugat de El
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie despre "Nimic",

"La început a fost Cuvântul";
Dar Cuvântul de unde s-a luat?
Se spune că pământul
Dintr-o explozie ar fi apărut;
Şi, înainte de explozie,
Ce a explodat?

Sau poate... Totul a apărut din Nimic,
Dar Nimicul – ce mai e?
De unde vine acest "Nimic":
Dintr-un alt Nimic,
Sau din ceva mai mic?
Sau, poate, mai mare?
( Nu mi-ar fi de mirare!)

Ce este Nimicul?
Este "nimic" sau "gol"?
Şi dacă e "gol" –
Cu ce era umplut?
Ce a fost la început?

Dar dacă nu există
Nici început, nici sfârşit,
Doar "suspendată clipă" – infinit?
Şi dacă Nimicul e pur şi simplu – nimic
Din care a apărut acest infinit?

Nu sunt savant, şi nici cercetător,
Doar mă joc de-a filosoful;
Nimeni nu ştie şi nici n-a ştiut
Ce a fost la început;
În schimb, un lucru e cert despre Nimic:
"Ştiu că nu ştiu nimic".

poezie de Maria Supernic (13 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de Cuvânt

Cuvântul nu a fost la început
Doar la început;
Cuvântul va fi la început
Şi la sfârşit.
Primul cuvânt a fost despre ce a urmat,
Adică despre sine.
Primul cuvânt nu a fost ceva de felul:
O, ce minune; ah, ce viaţă; mamă ori au!
Acel Cuvânt suntem chiar noi;
Fiecare om e o literă.
Cuvântul a fost la început.
Ne vom găsi noi locul în el,
Până la urmă!...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scris în vis

Tot ce fac e ca şi cum
Eşti cu mine chiar acum,
Dacă nu te văd, închid
Ochii şi nu-i mai deschid...

Sunt nevăzător de dor,
Am baston strălucitor,
Alb şi reflectorizant
Pentru ochiul tău pliant

Care, ca un evantai,
Alungă boarea din rai
Şi-aţâţă focul din iad,
Pleoapele tale când cad

Şi când se ridică iar,
Ca o forjă de fierar...
Bate fierul, cald cât e,
Şi la mine uită-te,

Că de nu, mă vei uita
Şi nu vei mai căuta
Şi nici de găsit nu vei
Mai găsi în ochii mei

Ce păstrez, dacă-i deschid,
Ce visez dacă-i închid.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (23 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu îmi pun răspunsuri şi-mi dau întrebări

Am trăit din puţin
Şi-o să mor din nimic.
Adevărul e-n vin,
Însă numai un pic.
Ce-i puţin nu-i de-ajuns,
Ce-i prea mult strică-ncât
Nu aştept un răspuns
La-ntrebări despre cât.
Am răspuns despre cum,
N-am răspuns despre ce;
Poate dorul, acum
Să mi-l dea, vindece...

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gloata se cucereşte dacă-i vorbeşti despre bătălii, regi, elefanţi şi fiinţe fantastice; despre fericirea ce va veni după moarte, dacă-i vorbeşti despre lumina vie ce le-a păzit naşterea, despre îngerii care roiesc în jurul lor, despre demonii care-i ameninţă şi despre iubire, iubire, această promisiune a uitării şi îndestulării. Vorbeşte-le despre toate acestea şi te vor iubi; vor face din tine egalul unui zeu. Dar tu, tu vei şti, pentru că eşti aici în faţa mea, tu, francul urât mirositor pe care hazardul l-a pus în mâinile mele, vei şti că toate astea nu sunt decât un văl parfumat, după care se ascunde nesfârşita durere a nopţii.

citat din Mathias Enard
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta sunt şi alta n-am

E cam umflată, doamna asta şi nici aşa frumoasă nu-i!
(Îşi zise-n gând una geloasă, ce-avea-mpotriva mea un cui.)
Şi ce dacă-i aşa cum spune? Eu, vârsta, n-am să mi-o ascund,
Nici guşiţa, nici obrăjorii şi nici al meu popou rotund.

Am fost şi slabă şi frumoasă, atunci când a fost timpul meu
Că are grijă-n lumea asta, de fiecare, Dumnezeu;
Acum am anii de bunică, deşi am sufletul zurliu
Şi sunt destul de frumuşică pentr-o mamaie... şi mai ştiu

Că roata s-anvârtit mereu şi gândul rău, mereu, se-ntoarce
La cel ce duşmăneşte şi cu uşurinţă, rele face.
Eu iubesc oamenii oricum şi la duşmani le-aş zice-aşa:
Mai uită-te şi tu-n oglindă şi nu numai la mutra mea!

Că fiecare-avem şi bune şi rele şi frumos şi-urât
Dar eu nu am avut şi n-am pe nimeni, ca un os în gât;
Îmi văd de poezia mea şi cine vrea, să mă citească!
Iar cine nu, e liber, zău, în altă parte să se-oprească.

Că dragoste cu sila nu-i şi nici gustul nu se discută,
Că sunt frumoasă pentru unii şi pentru alţii sunt urâtă.
Nici preţuire nu cerşesc şi cui nu-i plac, să meargă-n pace!
Eu am ce dărui mereu şi-n mine, bunătatea zace.

Şi de zăresc pe undeva, vreo frumuseţe de femeie
Îi spun în faţă: draga mea, eşti minunată ca o zeie!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am nici un drept să spun sau să fac ceva care să înrăutăţească imaginea cuiva despre sine însuţi. Nu contează ce cred eu despre el, ci ce crede el despre sine însuşi. E o crimă să ştirbeşti demnitatea proprie a cuiva.

citat celebru din Antoine de Saint-Exupery
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre români

Despre români se spune,
Cu adevăr deplin,
Că sunt şi gazde bune,
Şi bun popor creştin,

Că la români credinţa,
E încrustată-n gene,
Cum dăinuie fiinţa,
În plantele perene,

Că uită câteodată,
Preceptele creştine,
Cînd masa li-i bogată,
Şi când le merge bine,

Dar când simt lipsa pâinii,
Şi traiu-i tot mai greu,
Îşi amintesc românii,
Din nou de Dumnezeu...

Despre români se spune,
Cu adevăr deplin,
Că sunt şi gazde bune,
Şi bun popor creştin!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu tăcerii

Îmi place tăcerea...

Îmi place tăcerea, iubesc tăcerea
ştiu când să tac, cum să tac
unde să tac şi când să tac.

Mă cert... tăcând, înjur... tăcând
râd.... tăcând, mănânc... tăcând.

Ascult tăcerea, savurez tăcerea şi tac.
Am nevoie de tăcere, de liniştea tăcerii,
tăcerea e fidelă şi nu mă parasesste
niciodată.

Îmi place compania ei, şi mă conversez cu ea
despre una, despre alta.

Ea mă înţelege, este cel mai bun confident,
nu mă bârfeşte, nu mă jigneşte
niciodată.

Mă iubeşte aşa cum sunt...
iar eu, la rândul meu, nu o contrazic
niciodată.

O respect – întotdeauna - tăcând!

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt fiul tăcerii

Despre patrie nu pot spune nicicând
a fost odată ca niciodată o ţară
gura de rai m-a-nvăţat primul cuvânt
din limba română nu mă poate da nimeni afară

N-a fost odată ca niciodată o ţară
nu m-am născut la tăcere-n braţe
pe cei care tac tăcerea-i omoară
pe mine tăcerea n-o să mă-nhaţe

Nu m-am născut la tăcere în braţe
gura de rai m-a-nvăţat primul cuvânt
n-o fi şi viitorul un joc de paiaţe
despre patrie pot spune oricând

Mamă şi fiică mi-e ţara
şi ard pentru ea în iubire ca para

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt fiul tăcerii

Despre patrie nu pot spune nicicând
a fost odată ca niciodată o ţară
gura de rai m-a-nvăţat primul cuvânt
din limba română nu mă poate da nimeni afară

N-a fost odată ca niciodată o ţară
nu m-am născut la tăcere-n braţe
pe cei care tac tăcerea-i omoară
pe mine tăcerea n-o să mă-nhaţe

Nu m-am născut la tăcere-n braţe
gura de rai m-a-nvăţat primul cuvânt
n-o fi şi viitorul un joc de paiaţe
despre patrie pot spune oricând

Mamă şi fiică mi-e ţara
şi ard pentru ea în iubire ca para

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp cât suntem foarte credincioşi credinţelor noastre, continuăm să vorbim despre Dumnezeu ca despre un al doilea şi de aceea Preaiubitul ne rămâne toată viaţa un străin. Voi nu-l iubiţi cu adevărat pe Dumnezeu, ci iubiţi gândurile învechite ale omenirii despre el. Dar la ce bun toată dragostea ta pentru cărţile sfinte când Dumnezeu Însuşi chiar acum, chiar Aici, ţi se dăruire şi te invită să te topeşti în EL?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spunem cum vrem

Floarea soarelui răsare,
Soarele n-ar avea cum,
Nici din munte, nici din mare,
Nici din curte, nici din drum.

Floarea soarelui apune
Doar o dată, pe când moare,
Ceea ce se poate spune,
Dacă vrem, şi despre soare.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (15 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cobră te va muşca şi dacă-i vei spune cobră, şi dacă-i vei spune doamna cobră.

citat clasic din Robert Frost
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de oraş

Eu când adorm desculţ visez urât
Şi-n lumi de iad furat sunt şi târât.
E viaţa vis? Dacă-i adevărat,
Mama când m-a făcut s-a descălţat.

Părinţii mei m-au conceput desculţi,
Dintre ţărani fac asta foarte mulţi;
Viaţa la ţară-i trudă şi coşmar,
Iadul nu poate fi decât agrar.

Cu toate că, dacă-i adevărat,
Femeile desculţe de la sat
Fac ţesturi din infern, în care coc
Pâinea din rai, adică de la bloc.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (12 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!