Do(a)r ție
ieri, cocoțat pe echinocțiu,
la zero când balanța s-a oprit,
gândeam la timpul petrecut cu tine
și fericit și amărât
de ce-ai putut să faci din mine.
frumoasă, enigmatică, dorită,
când rușinată, când vulgară,
mi-ai fost amantă, curvă și iubită.
despovărată de veșminte,
în zori, la prânz, pe înserate,-n noapte,
te-am vrut mereu la pielea goală.
că ești fățarnică, o lume știe
și ninfomană, târfa tuturor,
eu tot te văd și pudică și castă
și-mi este dor de tine poezie...
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.