Când intră-n oraş, câinele venit de la sat umblă cu coada-ntre picioare.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falsul dizident

Când s-a dus în altă ţară, mare
Că dăduse, bietul, de-o belea,
A fugit cu coada-ntre picioare
Şi s-a-ntors cu un covrig în ea.

epigramă de Ioan Miclescu din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sunt prinşi cu mâţa-n sac şi sunt obligaţi să plece din funcţii ministeriale cu coada-ntre picioare, politrucii mioritici spun că pleacă cu fruntea sus.

aforism de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (15 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele şi măgarul (fabulă)

Cu urechea pleoştită, cu coada-ntre picioare,
Câinele, trist şi jalnic, mergea pe o cărare.
După îndestul umblet, iată că-l întâlneşte
Un măgar, şi-l opreşte:
"Unde te duci? îi zise,
Ce rău ţi s-a-ntâmplat? Şii, parcă te-a plouat,
Aşa stai de mâhnit."

- "Dar, sunt nemulţumit.
La împăratul Leu în slujbă m-am aflat:
Însă purtarea lui,
De e slobod s-o spui,
M-a silit în sfârşit să fug, să-l părăsesc,
Acum cat alt stăpân; bun unde să-l găsesc?"

- "Numai de-atât te plângi? măgarul întrebă;
Stăpânul l-ai găsit, îl vezi, de faţă stă.
Vino numaidecât la mine să te bagi:
Eu îţi făgăduiesc
Nu rău să te hrănesc;
Nimic n-o să lucrezi, nici grijă n-o să tragi."

"Ascultă-mă să-ţi spui: e rău a fi supus
La oricare tiran; dar slugă la măgar
E mai umilitor, şi încă mai amar."

fabulă clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moţul la oraş

Cu rindelele-n desagă,
Umblă moţul legănat
Sămai pună câte-o doagă
Domnilor cu cap patrat!

epigramă de Eugen Albu din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transparenţe

azi umblam prin oraş
ca un geam
(ştii cum umblă un geam pin oraşe?)
şi nu
nu mă împiedicam
umblând prin oraş ca un geam
umblând prin oraşe,-n virtutea
obişnuinţei
aşa
e prin oraş, poate ştii
poate nu ai trăit niciodată
pe la oraş
unde vii şi încerci
toate transparenţele
toate
drogurile de risc

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Audienţă la primărie

Cu acte puse cap la cap,
Ca să obţii o aprobare,
Te duci cu jalba în proţap
Şi pleci cu coada-ntre picioare.

epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraş de var

Oraş de var cu uliţi strâmte
Oraş cu suliţele frânte
Oraş în care-ndoi spinarea
Şi-n care urlă disperarea

Această cântăreaţă care
Ridicase noaptea în picioare
Cucerise marile oraşe
Şi peste tot lăsa răvaşe;

În cea din urmă încăpere
Lipsit de orice mângâiere
Suna bătrânul orologiu
A consolare şi elogiu,

Un vis uitat în crisalidă
E cea din urmă atlantidă
Revendicată de aezi
Şi cronicari fără dovezi

Şi întrebările firesc
În care nu mă regăsesc;
Oraş de var cu uliţi strâmte
Şi turlele-n abis răsfrânte

poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

O LINIŞTE ADÂNCĂ-I AŞTERNUTA PE ORAŞ ( Rubaiat)
O linişte adâncă-i aşternută pe oraş.
Doar vietăţile mai umblă, omul stă-n sălaş,
Pe uliţi moartea bântuie-n costum de camuflaj,
Ne vom lupta cu ea s-o scoatem" lată pe făraş".

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul umblă pururi

Drumul umblă pururi, fără-încetare,
Începând de la uşa de unde-a pornit.
Deja Drumul a trecut dincolo de zare,
Trebuie să-l urmez, cât pot, până la sfârşit,

Mă ţin mereu de el cu picioare febrile,
Până când se uneşte cu un drum mai mare,
Unde mii de căi dau de rostul tot atâtor zile.
Să vă spun unde se termină, n-aş fi-n stare.

poezie clasică de J.R.R. Tolkien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub tâmpla sură

frustraţi de zgardă lanţ şi par
îmi urlă câinii-n legătoare
le strig să tacă ce mai vor
au apă cuşcă şi mâncare

cândva cu ei la vânătoare
intrau vioi prin ţâhlă şi hăţişuri
scoteau vânatul de prin ascunzişuri
să mi-l aducă în cătarea puştii

azi nu mai dau din coadă când mă văd
şi dacă-i cert mi-arată colţii
iar dacă-mi bate cineva în tabla porţii
tac mâlc cu coada-ntre picioare...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la distanţă câinele simte când este iubit. La iubirea ta câinele îţi răspunde însutit.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian Băsescu intră-n cursă

Înconjurat de mulţi mireni
Intră-n "cursa" de cinci ani
Unii-l vor la Cotroceni,
Alţii-n cea de... şobolani.

epigramă de Vasile Iuşan (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumătra de la Orăştie

O cumetriţă vulpe, fistichie,
Ce locuia la vilă-n Orăştie,
Avea din abundenţă caşcaval
Şi, prin împrejurimi, n-avea rival.
Fusese conţopistă-n primărie
Însă roşcata noastră, cu tărie,
Dorindu-şi ca să ajungă mult mai sus,
Îşi face-un plan, cum lesne-aţi presupus.

Nu se mai mulţumeşte cu ce are
Şi-şi pune coada, iute, pe spinare,
Să-ajungă deputată-n capitală,
Că-n Orăştie, viaţa e banală.
Nu-i pasă de nimic, când dă averea,
Să-şi satisfacă, din belşug, plăcerea,
Căci încă o ajută şi blăniţa
Şi-al ei botic, ce-l ţuguia... Leliţa!

În drumul ei către această pistă,
Nicio jivină, practic, nu-i rezistă...
Doar un buldog de casă, hotărât,
Nu-nghite-aşa madamă,-i stă în gât,
Îi pune piedici şi o agasează,
Căci a văzut că mintea-i patinează.
Şi!?... N-a putut să treacă de dulău,
Iar cumetriţa noastră-ajunge rău,
Se-ntoarce în oraş, fără vreun plan,
Cu coada-ntre picioare, făr' un ban.

Morala:
Să nu te miri, când vezi aşa leliţe,
Care au bani pe fiţe şi blăniţe,
Că nu-şi văd lungul nasului, deloc,
Apoi când cad, e vai de-al lor cojoc!

fabulă de Mirela Grigore
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele

Aici câinele trebuie să latre, că de-aia e câine,
Iar când mănâncă stăpânii la măsuţa joasă
Pe scăunele cu trei
Picioare,
Să se uite în gura lor, înghiţind în sec.
Până când, la sfârşit,
După seninul crucii şi slăbitul curelii, cu un oftat,
I se aruncă mămăliga,
Iar el dare de-un stânjen în sus,
S-o prindă din zbor.
Cu cât sare mai sus, cu atât e un câine mai bun,
Dat de exemplu.
Pui şi găini n-are dreptul
Săia decât vulpea, hoaţa, pe furiş.
"Iar dete vulpea la noi azi-noapte,
Spune lelea Anica,
Aproape cu mândrie, fir-ar a diavolului!
Nici n-o să mai ctesc păsări,
Că mă canonesc degeaba,
Că i-am spus alui meu: astupă, mă, rostul!"

poezie celebră de Marin Sorescu din La L(L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţiile lui Crin Antonescu, preşedintele interimar al României, după eşecul referendumului de demitere a preşedintelui ales, în care s-a implicat agresiv pentru a-i lua locul la Palatul Cotroceni

Pe drumul de costişe, plecând de la Palat
Cu coada-ntre picioare, îşi zise bosumflat:
Pe Merkel, UE, SUA, duşmani mi i-am făcut,
Şi am pierdut şi "tronul", şi-onoarea mi-am pierdut.

epigramă de George Budoi din Politică şi politicieni (21 august 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele meu latră uneori. Mental îţi poţi imagina cum arată câinele meu. Dar nu ţi-am spus tipul de câine pe care îl am. Poate tu ţi-l imaginezi pe Toto, din "Vrăjitorul din Oz". Dar te avertizez, câinele meu este întotdeauna cu mine...

citat din Jack Nance
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce avem atât de mult nevoie de animale la oraş? Probabil am pierdut ceva când am venit în oraşe şi încercăm să recuperăm.

citat din Adrian Sitaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna intră-n oameni, şi frigul intră-n casă...

citat celebru din Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce umblă întru neprihănire umblă pe cale sigură, iar cel ce umblă pe căi lăturalnice va fi dat de gol.

Solomon în Pildele lui Solomon, Dreptatea - 10:9
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele galben

Cu inima în mână, am mers prin oraş,
păşind pe prima zăpadă din anul ăsta.
Şi inima mea, stropită cu vin şi oţet,
continua să putrezească în ritmul celor 37 de ani,
în timp ce coţofenele se adunau pe umărul toboşarului.
Oasele singure nu mă puteau salva.
Nici numele tău, Argentina, pământ al făgăduinţei.
Numai un câine mare şi galben s-a îndurat de mine,
a venit spăşit şi mi-a mâncat inima, fără grabă.
Apoi a plecat, s-a îndepărtat spre orizont ca o imensă floarea-soarelui.

poezie de Doina Ioanid
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!