Păduri şterse...

Pe râul şerpuind se lasă ceaţa
În urma unei calde ploi de vară,
Apoi sub soare începe să dispară
Ca să revină iarăşi dimineaţa.

Ş-aceasta nu se-ntâmplă-ntâia oară
În rouă să se scalde des fâneaţa
Ca să-şi păstreze proaspătă verdeaţa
Să poată fi cosită bunăoară.

E cer senin cu ochii cât cuprindem,
Confort total avem acum sub soare,
Dar să avem şi unde să ne-ascundem
De criminala razelor dogoare...

Pădurile sunt şterse din hotare
Şi locurile adumbrite-s rare!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Himera

Se aprinde ceaţa pe coline
Trupul tău arde ca o tortă de vară
Peste ochii mei adâncul se înseară
Îşi varsă neodihna ciuturile pline.

Se întorc cerbii din marele extaz
Apăsaţi pe bot de ierburile calde
Ai ars tăcută ca un lan cu greieri
Unde vin elegiile să se scalde.

Pădurile cer jertfe sub lună
Amurgul bate în clopote de frig
Vom învia pe ruguri împreună
Eu, condamnatul la viaţă, te strig!

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CORĂBII ALBE TREC SUB SOARE ÎNŞIRATE-Rubaiat-
Corăbii albe trec sub soare înşirate,
De vânturile reci de vară sunt purtate
Pe un ocean întins ş-adânc de cer albastru,
Apoi la margine de lume-s ancorate.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarăşi

Iarăşi gândurile bat,
La o poartă nedeschisă,
Iarăşi sufletul plecat
Să te caute, te-aducă

Iarăşi tristă şi pierdută
Pe aceeaşi întrebare,
De ai ştii cum sunt tăcută,
Fără dor de ploi şi soare

Iarăşi în tăcerea mea,
Ca o neagră nebuloasă
Văd o rază, raza ta,
Este atâta de frumoasă

Iarăşi tu nu îmi dai pace,
Iarăşi tu te-arăţi, revii,
Cu lumina ta de ace
Coşi un dor şi-l ţii, mi-l ţii...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de Iulie

În pajiştea curând cosită
Mă-mbat-a fânului parfum,
Iar luna din senin ivită,
Veghează umbra mea pe drum.

Să vii aici şi tu, iubită,
Din inimă îmi iese fum
În pajiştea curând cosită,
Robit de-a fânului parfum.

Să mă înveţi iubito, cum
Să aflu calea ocolită,
Să mă feresc de grea ispită,
Ce mi-ar preface visu-n scrum.

În pajiştea curând cosită

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CIRCUITUL APEI ÎN IUBIRE

Ploi de vară, ploi de vară,
Fete mari şi repezite
Care stau să se mărite
Prima oară, prima oară.

Ploi de vară, ploi de vară,
Mame grijulii şi treze
Care stau să alăpteze
Şi coboară, şi coboară.

Ploi de vară, ploi de vară,
Taţi posomorâţi, tunând,
Care stau doar aşteptând
Să răsară, să răsară.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîviere

Aud cum creşte iarba
sub plapuma de frunze,
aud şi mugurul
plesnind pe ram.
E semn divin
că primăvara
aşteptată de un an,
apare dimineaţa din senin.
Venirea ei este vestită,
de-un Soare tânar
cu zâmbet larg de raze,
lucind pe cerul neted
de cobalt.
E timpul când se nasc peome
şi visele uitate-n iarnă
se-mplinesc,
iubiri care s-au stins
se regăsesc,
patrund în suflete timide,
ca razele de soare
în antice piramide.

poezie de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, a venit iarăşi toamna...

iubito, a venit iarăşi toamna,
încă o toamnă ne condamnă,
închidem trişti ochii sub geane,
ne dor uscaţi de multă vreme

e tot mai mare depărtarea
nu ne găsim prin toată zărea,
cuprindem negrul trist al nopţii
prin ceaţa ei, nu ne văd ochii

iubito, a venit iarăşi toamna,
nu poate să închidă rana,
ne umple cănile cu ploaie,
îi bem amarul din şiroaie

încet încep iarăşi să cadă,
din pomii trişti, frunzele pradă,
ne numără ce-a mai rămas,
ne depărtează pas cu pas

iubito, a venit iarăşi toamna,
în urma ei păşeşte iarna,
o să ne ningă fulgii ei,
pe anii noştri tot mai grei

ne vom căuta prin amintire,
acoperiţi de-un alb subţire,
ne vor durea păreri de rău
şi-argintul meu, şi-argintul tău

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roua

În bătaia
razelor de soare

privesc picătura
de rouă:

străluceşte
mirific
irizat
– apoi dispare...

pleacă la
întâlnirea
cu marea.

poezie de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vacanţă

Este vară călduroasă
Şi pe cer e mult senin
În vacanţa luminoasă
Fără teme, fără chin.

Când plecăm în graba mare
Sus pe munţi sau la bunici
Ori pe litoral, la soare,
Ca să creştem mai voinici.

Vezi în cuiburi cum mai cască
Puii berzelor, cuminţi,
Ciocul larg ca să-i hrănească
Grijuliii lor părinţi.

Ici şi colo rândunele,
Turturele, piţigoi,
Zboară printre rămurele
Şi nu au habar de noi.

Ah, ce bine-i câteodată
Ca la râu să alergăm
Să-i cuprindem apa toată,
Bucuroşi să ne scăldăm!...

Avem chef de zbenguială
Că-n vacanţă nu-i orar,
Nu se-aude zvon de şcoală,
Să fim veseli, aşadar!

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Fântâna cu sori (2010)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

În aer plutesc aromele trecutului,
Se înalţă precum nălucile şi se descompun în colţurile cele mai îndepărtate ale mezosferei.
E frig aici si doare!
E întuneric şi prin beznă se rătăcesc vise si speranţe, se pierd amintiri, se scufundă dorinţe.
Avem nevoie de discul unde sunt ţinute captive fragmente din trecutul nostru, urme din povestea noastră;
Pasaje cu prinţi si prinţese,
Cu duci si ducese,
Cu regi si regine,
Cu seri de iulie pierdute în ceaţă,
Cu speranţe deşarte, risipite pe viaţă,
Avem nevoie de serile lui Mai în care îţi spuneam să mai stai,
Avem nevoie de zilele lui august când soarele ne încânta simţurile şi ne încuraja la reverie.
Îmi lipsesc dantelele care-mi acopereau trupul nins de trecerea timpului.
Îţi lipsesc memoriile scrise-n nisip si argilă proaspătă si şterse pe neaşteptate.
Ne lipsesc toate clipele.. absolut tot!
Viaţa e nesăţioasă şi avem o foame teribilă,
Avem nevoie de tot si în acelaşi timp, de nimic,
Avem nevoie de noi!

poezie de Alessandra Spătariu
Adăugat de Alessandra Spătariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graurii

Un nor de grauri se rotea în jurul
podgoriei ce părea cu struguri copţi,
dar n-avea câini de pază pentru hoţi,
ci un gard mic, pe care creşte murul.

Şi se năpustesc asupra viei toţi,
forfota-ncetează la semnalul
unui păsăroi ce strigă amarul,
că ciorchinii viţei sunt total necopţi.

Se porneşte-n aer iar rumoarea,
prădătorii pleacă-n căutarea
unui lan cu recolta neculeasă,

unde lacomi, se vor aşeza "la masă";
apoi sătui de atâta pendulare
se retrag pe ramuri, scutiţi de soare...

sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât dor...

Cât mi-e dor te tine doină
Şi de holde treierate,
Plaiul verde acum moină,
Cu pădurile tăiate...

Cât mi-e dor de tine horă
Sau o sârbă, o ciuleandră,
Nu se mai întoarce ora
Voioşiei şi cea tandră.

Toate-au fos un vis de aur
Sub a pleoapelor umbrelă,
A plecat şi acel faur
Ce ne-a strâns într-o nacelă.

Ne-a rămas acum doar dorul
Şi speranţa, bat-o vina,
Ne-am dorit să avem totul
Şi pe cer este furtuna.

Cât mi-e dor de tine ţară
Care-ai fost pentru noi toţi,
Acum eşti a câta oară
Între vânturi şi între ''porţi ''.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rouă

E adunare
La clasa mare,
Culeg o floare
Mai cu vigoare.

Bătută de vânt,
Văzută de soare,
Ce ştie s-adune
Rouă din bolta frunţii.

Visul, speranţa,
Îi sunt părinţii
Floarea se-nclină surâzătoare
Ca unei raze blânde de soare.

poezie de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţii ştiu că avem nevoie de ei!...

barbaţii ştiu că avem nevoie de ei
se lasă amagiţi de trupul rotund al luminii
ca un soare cu limbile unei cobre
ivite între sânii imaginaţiei noastre

bărbaţii ştiu că nu avem nevoie de ei
atunci când încearcă să ne explice
rostul extragerii rădăcinii pătrate
din plânsul care ne curge prin vene

atunci când bărbatul, femeia
uită să facă din tine un idol
bărbate...
femeie...
ce faci?

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaţa

Ceaţa se lasă peste munţi.
Peste pădurile cu brazi cărunţi,
Peste florile de tei,
Se lasă şi peste ochii mei, ai tăi.

Pământul pare mai rece, mai stingher
Soarele a dispărut de pe cer.
Luna s-a ascuns după nori
Şi luceafărul nu mai luminează până în zori.

Dar să nu cădem, iubito, în disperare,
Căci iubirea care pe noi ne-a unit
Are o putere mare şi va risipi
Ceaţa de pe pământ.

poezie de Vladimir Potlog (23 ianuarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţară de haiduci

Noi încă mai avem păduri umbroase
Si munţi cu peşteri, ape cu bulbuci,
Avem şi furci si ascuţite coase
Dar vai, nu mai avem de mult haiduci.

Noi încă mai avem boieri în ţară
Cu cap de taur si cu minţi la fel,
Avem atâta lacrimă amară,
Numai haiduci nu mai avem defel.

Noi înc-avem pe cer apus de soare
Şi guvernanţi ce au în cap eclipsă,
Avem si legi călcate în picioare,
Doar de haiduci avem cumplită lipsă.

Avem si potere ce în cătuşe
Ar vrea să ţină un întreg popor
Avem vreo şase sute de căpuşe...
Nici umbră de haiduc la vreun izvor!

Dar încă mai avem de-un leu speranţă
Că nu o să sfârşim cu toţi pe cruci...
Ne vom trezi şi-n ultimă instanţă
Vom fi o ţară-ntreagă de haiduci.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât e el de soare

Un mănunchi de raze calde,
Proaspete, rupte din soare,
Coborât-au să se scalde,
Cerşind un strop de răcoare.

Lacul meu adânc, albastru,
Cu luciri ca de oglindă,
Le-a închis ca într-un castru,
Pe veci să nu se desprindă.

Soarele trimise alte
Blânde raze să le cate,
Poate le-o găsi încalte,
Dar sfârşit-au înecate.

Mâniosul, mândrul soare,
Văzând că vlăstarii-i mor,
Stă cuprins de întristare,
Cu obrazul dup-un nor.

Vezi tu, cât e el de soare,
Pârjolind biruitor,
Îi vine de hac, se pare
Şi apa dintr-un ulcior!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare eşti!

De ce ne cerţi cu-ntunecarea minţii
Şi laşi durerea-n suflet să pătrundă
Căci nu e loc în lumea asta mare
Tristeţea lacrimilor să-şi ascundă

Albastre umbre, nori de suferinţă
Coboară leneş peste noi şi plouă
Dar Domnul tu aştepţi la noi căinţă
Spre-a ne stropi cu boabe dulci de rouă

Iehova, Soare eşti cu tine-n suflet
Nimic nu ne umbreşte existenţa
Simţim uşor al versurilor umblet
Şi sufletul ne e lumină
Curată a razelor de soare
Şi viaţa noastră e de-a pururi
Prilej de cânt şi sărbătoare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare la apus-
pe luciul lacului
iată, alt soare.

haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privighetorile

Tu nu ştii că metoda filosifică ţine de căzătura
din pat a bunicii aglaia? avem mişcare? avem.
avem gândire? avem. avem concepte? avem.
pe dracu-zise liftierul-prighetorile
sunt închise în alt salon.

poezie clasică de Aurel Dumitraşcu din Furtunile memoriei (1984)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!