Cât e el de soare
Un mănunchi de raze calde,
Proaspete, rupte din soare,
Coborât-au să se scalde,
Cerșind un strop de răcoare.
Lacul meu adânc, albastru,
Cu luciri ca de oglindă,
Le-a închis ca într-un castru,
Pe veci să nu se desprindă.
Soarele trimise alte
Blânde raze să le cate,
Poate le-o găsi încalte,
Dar sfârșit-au înecate.
Mâniosul, mândrul soare,
Văzând că vlăstarii-i mor,
Stă cuprins de întristare,
Cu obrazul dup-un nor.
Vezi tu, cât e el de soare,
Pârjolind biruitor,
Îi vine de hac, se pare
Și apa dintr-un ulcior!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre Soare, poezii despre tristețe, poezii despre mândrie sau poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.