Himera

Se aprinde ceaţa pe coline
Trupul tău arde ca o tortă de vară
Peste ochii mei adâncul se înseară
Îşi varsă neodihna ciuturile pline.

Se întorc cerbii din marele extaz
Apăsaţi pe bot de ierburile calde
Ai ars tăcută ca un lan cu greieri
Unde vin elegiile să se scalde.

Pădurile cer jertfe sub lună
Amurgul bate în clopote de frig
Vom învia pe ruguri împreună
Eu, condamnatul la viaţă, te strig!

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada castanilor însinguraţi

Cade târziul pe calea ferată
E semn că plecăm într-o noapte de vară
Vai, ochiul meu cum se înseară
Şi mâna se face o creangă uscată.

Un pustiu de miresme latră în soldaţi
Ducând stafia lumii în cartuşieră
Numele tău trecea într-o letieră
Pe strada castanilor însinguraţi.

Cresc cenuşile noastre pe calea ferată
E semn că am plecat într-o noapte de vară
Cântecul meu cum se înseară
Şi trupul a ajuns o fiară ciudată.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păduri şterse...

Pe râul şerpuind se lasă ceaţa
În urma unei calde ploi de vară,
Apoi sub soare începe să dispară
Ca să revină iarăşi dimineaţa.

Ş-aceasta nu se-ntâmplă-ntâia oară
În rouă să se scalde des fâneaţa
Ca să-şi păstreze proaspătă verdeaţa
Să poată fi cosită bunăoară.

E cer senin cu ochii cât cuprindem,
Confort total avem acum sub soare,
Dar să avem şi unde să ne-ascundem
De criminala razelor dogoare...

Pădurile sunt şterse din hotare
Şi locurile adumbrite-s rare!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Waterloo

În fiecare dimineaţă
Mă întorc dintr-o cruciadă
Mai oboist decât soldatul
De la Maraton.

În fiecare dimineaţă
Mă întorc dintr-un război
De o sută de cărţi,
Cu privirile hăituite
De Biblioteca din Alexandria.

Am purtat lupte grele
În Galaxia Guttemberg
Unde fiecare sărutare a ta
Este o rană adâncă pe trupul zăpezii...

N-am învins niciodată!

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaţa

Ceaţa se lasă peste munţi.
Peste pădurile cu brazi cărunţi,
Peste florile de tei,
Se lasă şi peste ochii mei, ai tăi.

Pământul pare mai rece, mai stingher
Soarele a dispărut de pe cer.
Luna s-a ascuns după nori
Şi luceafărul nu mai luminează până în zori.

Dar să nu cădem, iubito, în disperare,
Căci iubirea care pe noi ne-a unit
Are o putere mare şi va risipi
Ceaţa de pe pământ.

poezie de Vladimir Potlog (23 ianuarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urla la lună frigul

În noaptea tot mai lungă
Salcia nemişcată lunecă,
In bărci pe apa lină
Frunzele pe arămia lună.

Gâştele în stol grăbite
Liniştea o mai răscolesc,
Greieri şi-ascund viorile
Şi nopţile încet muţesc..

Câte un clipocit pe lac
Se mai aude cu sunet fad...
Trupul salciei rămâne nud.
Frigul muşcă surd, sunetul

Nopţilor calde din vară...
În urlet trist de vârcolac

sonet de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se lasă amurgul peste sat

Se lasă amurgul peste sat,
Peste păduri, câmpii, izvoare.
Satul pare un colţ de rai,
Unde veşnic soarele răsare.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste casa părintească.
Bătrâna mamă stă cu Dumnezeu la sfat
Şi cu ochii la fereastră.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste salcâmi şi tei în floare.
Apare un ţăran pe o cărare,
Părând că duce soarele-n spinare.
Se lasă amurgul peste satul meu natal,
Peste câmpii şi turme de mioare.
Apare luna după deal.
Frumoasă ca o fată mare.

poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie de seară

Maică, maică, rău mă bate
vântul din ce-nu-se-poate
spaima clipei vinovate
mă loveşte dinspre tine
biciul lacrimii senine
şi mă arde peste faţă
precum moartea peste viaţă

că din câte paseri sunt
numai paserea-cuvânt
se lasă în arderi line
peste ţipătul din mine

maica mea călcând pre moarte
te aştept de-un veac de cărţi
să te-ntorci maică din morţi
ca să te zidesc în carte

au înflorit ochii mei
peste coala de hârtie
ce zăpezi ne cântă în oase
urma ta ne mai rămase
un izvor de apă vie

usca-mi-s-ar viaţa mie
şi voi plânge prin copii
maica mea te-aştept să vii
la pustia din pustie

sunt aproape de Departe
am trecut şi vămi şi porţi
maica mea călcând pre moarte,
te aştept să vii din morţi.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul târziu

Vom pleca, vom pleca, este adevărat
Locuri la lojă au fost reţinute
Biletele toate sunt de mult vândute
Umbrele noastre au şi plecat.

La teatrul acela nu vor fi actori
Noi vom fi pe scenă şi vom fi în sală,
Va fi marele spectacol de gala
Pe care l-am visat de-atâtea ori.

Va ninge cu flori în teatrul târziu
Sau straja tăcută la uşă va bate
Suntem bieţii actori ai orei rotunde –
Riduri pe viaţă frumos desenate.

Vom merge la recepţii, interviuri vom da
În salonul oval al marii întrebări.
Ridică-te, doamnă, în cârjele tale
Să mergem la teatrul marilor ninsori.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amiaza arde ca focul

cum un mănunchi de raze strălucitoare
pun stăpânire pe ziua de vară
în tăcerea ei odihneam la umbră
pe ierburile coapte blând adormitoare

amiaza fără nicio boare arde ca focul
şi coace până-n inima pietrei

am alungat somnul pe apele înserării
simţindu-i trupul cum alunecă-n vânt
foşnitor prin frunze de plopi despărţiţi
cu tristeţe lăcrimată prin coaja alburie

drumul ca o purpură ţesută purta poveşti
spuse copiilor înainte de somn
şi înserarea bătea la porţile raiului
fără să intre grăbită-n ora captivă

noaptea se scufunda în adâncul întunericului
cu întâmplări rupte din viaţă
obosite de atâta lumină orbitoare

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noapte

bat clopote în amurg
pe dealuri de humă
se scutură un gând în vatra străbună

păsări zboară în goană
curg stoluri de gânduri
în zări încep apoi să piară

tăcerea din jur mă înfioară
e frig şi e iarnă
un crivăţ bate pe ramuri

se scutură pe gene şi altul
ora confuză se lasă
cerul e grav şi tăcut

se răsfrânge sub raza de lună amurgul
în parc vuiesc copaci goi sub omătul de ceară
pe masă arde o feştilă în sclipiri purpurii

ora a stat, ceas neschimbat
năluci alunecă pe lac
se zbat şi pleoape rătăcite

pe buze a apus cuvântul
timpul se scurge iarăşi şi iar
în noaptea când se sting felinare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maşina de fabricat vise

Sunt uneori o maşină ciudată
Peste hărţile lumii plâng în neştire
Mă devoră, doamnă, păsări-amintire
Cu ochii aprinşi ca o torţă uitată.

Undeva, departe, morile de vânt
Ne-au măcinat clipele toate
Arde lumina e eternitate
Preschimbându-mă în Cuvânt.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde bate vântul

ai putea să-mi spui
de ce porţi pe umeri întunericul
şi nu-l fugăreşti călcându-l în picioare

el se loveşte de ochii fiecăruia
cu o furie oarbă
pe care nu pot să o înţeleg

lumina îmi curge din ei
fără lacrimi
şi nu pot să-i opresc să privească departele

de unde bate vântul
vine praful şi ierburile îl subţiază
oamenii îi întorc spatele
şi nu se lasă orbiţi

poţi neglija întunericul din tine
dar nu neglija lumina
care îţi călăuzeşte paşii.

drumul pe care mergi
nu-i numai al tău
dar vei ajunge singur unde trebuie
şi eşti aşteptat

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E frig la mine

e frig la mine în odaie
şi-n sobă focul n-a mai ars de mult
pe trupul meu
călduri se scurg şiroaie
din liniştea tăcută
mă înfrupt

vântul scutură perdeaua
şi prin crăpături aduce
miros proaspăt de zăpadă
şuierând apoi se duce

din razele de lună se adapă
flori de gheaţă la ferestre
chipul tău incremenind
în vitralii de poveste

eu mâna tremurândă-ntind
ochii tăi să îţi atingă
dar fiebinteala ei topeşte
şi lacrimi reci încep să-ţi curgă

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a înnoptat

S-a înnoptat în sufletul meu...
Ai adus cerbii furtunii
Şi i-ai lăsat slobozi
În pădurile mele virgine,
Acolo unde încolţiseră
Ierburile de sentimente
Şi unde lumina se cununase cu liniştea

Şi cu împăcarea...
Iar, ca ploaia ce cade în mine, frunzele copacilor
Plâng acum
Slobozind toamna din mine.
E toamna ce inundă sufletele celor din jur...
Nu mi-ai ascultat gândurile
Şi m-ai rănit!
De aceea soarele sângerează
Şi stelele s-au ascuns...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

IARNA-ŞI VARSĂ TOT ARGINTUL PESTE CODRUL RUGINIT
Iarna-şi varsă tot argintul peste codrul ruginit,
Peste cer întinde vălul de un alb nemărginit
Şi îşi vâră aprig colţii în ce-i viu şi mişcător
Prin cetăţi pline de viaţă ori cătun părăginit.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

Îmi vine parcă să te strig
Şi să-mi răspunzi că mă iubeşti,
Chiar dacă iar mă păcăleşti,
Aş învia, cât e de frig.

Îmi vine parcă să suport
Minciuna ta, încă o dată,
Chiar dacă e resuscitată,
M-ar învia, cât sunt de mort.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perseidele

în câte stele fi-vom împreună
cu visele
mereu prea calde
căuşul mâinii îţi v-aduce apă
şi-n fiecare strop
fărâme de smaralde

sub ploi monahice
pe unde noaptea este udă
poţi pune serafimii să ne ardă
ori Perseidele
şi-n ploaia crudă
peste coline
peste tine
şi peste schitul de pământ
în fiecare ochi de apă
din Întregalde
vezi căzând
minuni eterne
ce de sus
le prinzi în palme

sunt scântei
şi nu metanii şoptitoare
ci pulbere desprinsă de pe zei

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu unde eşti?

Tu unde eşti în nopţile cu lună?
Pe unde zboară gândul tău mereu rebel?
Am învăţat să simt emoţiile-altfel,
Dar niciodată nu vor... împreună.

Tu unde eşti în zilele de vară?
Pe unde ochii tăi privesc înlăcrimaţi?
Eu nu mai ştiu dacă sunt aştrii vinovaţi
Sau genele udate-s o povară.

Tu unde eşti când zorii se revarsă?
Pe unde paşii tăi adesea rătăcesc?
Eu am uitat să-ţi spun că încă te iubesc,
Şi am pe-obraz o lacrimă neştearsă.

poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perpetuum mobile

Am ochi de vrăjitoare
ce dansează printre ruguri,
blestemată de zei
să nu-şi găsească liniştea niciodată.
Am trupul copil
din aer nenăscut încă,
încarcerat între ziduri
de singurătate şi frig.
Îmi ard sufletul mereu
în furtuni pătimase
dar întotdeauna naufragiez
pe insule pustii şi necunoscute
unde nimeni si nimic nu m-aşteaptă.
Şi-atunci o iau de la început
Îmi înalţ arzătoarele ruguri
şi dansez printre ele nebună
până la urmatoarea furtună.

poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Carla Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele semn

Au plecat iubirile în derivă
Biciuite exotic de erele glaciare
Ne strigă pe nume şi parcă ne doare
Gheţarul acesta uitat în arhivă.

Năvoadele pescuiesc întrebări
Marele semn trebuie să vină
Prin carnea ta aud deseori
Cum explodează muguri de lumină.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!