Păduri șterse...
Pe râul șerpuind se lasă ceața
În urma unei calde ploi de vară,
Apoi sub soare începe să dispară
Ca să revină iarăși dimineața.
Ș-aceasta nu se-ntâmplă-ntâia oară
În rouă să se scalde des fâneața
Ca să-și păstreze proaspătă verdeața
Să poată fi cosită bunăoară.
E cer senin cu ochii cât cuprindem,
Confort total avem acum sub soare,
Dar să avem și unde să ne-ascundem
De criminala razelor dogoare...
Pădurile sunt șterse din hotare
Și locurile adumbrite-s rare!
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.