CORĂBII ALBE TREC SUB SOARE ÎNȘIRATE-Rubaiat-
Corăbii albe trec sub soare înșirate,
De vânturile reci de vară sunt purtate
Pe un ocean întins ș-adânc de cer albastru,
Apoi la margine de lume-s ancorate.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rondelul norilor
Corăbii albe înșirate
Pe un ocean de cer albastru,
Trec păzite de un astru,
Către tărâmuri neumblate.
Împinse de vântul aspru
Se rup ca valuri înspumate,
Corăbii albe înșirate
Pe un ocean de cer albastru.
Convoiul alb bolta străbate
Irizând în alabastru;
Se rotesc circumterestru,
De nori cohorte răsfirate,
Corăbii albe înșirate...
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
VOM DA IUBIRII ARIPI ALBE CA SĂ ZBOARE
Vom da iubirii aripi albe ca să zboare,
Să fie faptul cel mai bun și sfânt sub soare
Și-n libera plutire să vină lângă noi,
În inimi să ne-aducă clipe-nălțătoare.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul mușcatelor
Albe și roșii mușcate
Râd la ferestrele tale,
Clipesc suav din petale,
În tulpină seva se zbate.
La ferestre stau înșirate,
Cu drag te așteaptă în cale.
Albe și roșii mușcate,
Râd la ferestrele tale.
Când toamna vine agale,
Florile tale stau supărate.
Atât de frumos colorate,
Ele varsă lacrimi de jale...
Albe și roșii mușcate.
rondel de Ioan Friciu (22 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
PE-NALTE PROMONTORII VALURI SFĂRÂMATE (Rubayat)
Pe-nalte promontorii valuri sfărâmate,
Corăbii ce dansează-n porturi ancorate
Pe muzica furtunilor din negrele abisuri,
Iar dirijor e vântul cel sărat ce bate.
rubaiat de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corăbii trec pe ape în ruine
corăbii trec pe ape în ruine
și-a îngerilor umbre-s la timonă
în lumânare-i rugă monotonă
plutind pe valul tristelor destine.
deasupra-i drum spre ochii de gorgonă
a zăvorî în om averi de bine
prin soarta picurând de lungi suspine
deriva-n sânge împietrind, maronă.
voi ancora în cheag de-nduioșare
iar de repaus rocă îmi vei fi
sisifică femeie-n vis ce-mi doare.
și adormind tu cruce nu-mi jertfi
la căpătâi; de haz în văz culoare
în zori având, sub lacrimă deși...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Poseidon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec anii
Trec anii prin toate cele
Și cu bune și cu rele
Câte unul sau în șir
Se duc anii în delir,
În zile calde sau reci
Pe cărări sau pe poteci,
Ani rebeli și ani integrii
Ani albi și anii negrii
Se duc anii cu antren
După același refren,
Trec prin ziduri de cetate
Indiferent de etate
Prin noianul infinit
Trec anii la nesfârșit
Și la soare și la umbră
Trec cu o alură sumbră,
Hotărâți fără tăgadă
Se duc anii în cascadă,
Trec anii într-o clipită
Nu iau șpagă iau mită,
Trec ani din zare-n zare
Peste munte, peste mare
Lasă semne de întrebare.
poezie de David Boia (31 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Trei corăbii
Am văzut trei nave, trei corăbii
Călărind pe mare,
Valurile tremurau, peștii se-ascundeau,
Vântul gemea-ntristat,
Pe punți și-n cală
Domnea blestemul, scânceau dureri amare.
Am văzut trei nave, trei corăbii
Ancorate lângă țărm, pe mare,
Vântul nu mai voia să le bată-n vele,
Cerul plângea cu lacrimi de sânge,
Pe chei erau stăpâne durerea și suspinul,
Iar ei, din alte țări, veneau la vânătoare.
Am văzut trei nave, trei corăbii
Apropiindu-se dinspre mare
Și copacii jeleau, și păsările se-îndepărtau,
Și pământul scrâșnea îngrozit,
La prova pândeau lăcomia și păcatul,
Și-am văzut istoria cum moare.
** Poezia face trimitere la celebrul colind britanic de Crăciun "Am văzut trei nave",
ironizând un simbol al valorilor civilizației occidentale.
poezie de Valerie Bloom, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Senin de iarna
Împăcare
Spre tine vin, în palme cresc frunze de măslin.
Prevestire
Nu-nchide ochiul, iarna oricum va fi să vină.
Sunt
Sunt pradă clipei tandre și rod mustind miresme.
Iluzie
Corăbii duc povara cărărilor pierdute.
Nostalgie
Se-ntorc din raiuri albe răzlețe amintiri.
Somn
Adormi la umbra vremii, desferecat de taine.
Pândă
La margine de drum, așteaptă-n van ciclopul.
Rugă
Mă iartă, Doamne, patimi se exilează-n vorbe.
Plecare
Zvârliți umbrar oglinzii, sunt gata să înviu.
Încotro?
Ard torțe la răspântii de dincolo de pod.
Sfârșit
M-am înnoptat, tăcerea respiră lângă mine.
Basm
Din vremuri adormite, vin cerbi cu stea în frunte.
Dorință
Visez la miezul dulce al versului de-o vară.
Zbor
S-a înserat, spre iarnă trec paseri de topaz.
Olfactivă
Miroase a miriști calde și a cuvânt blajin.
Amânare
Verlaine, în noaptea asta, iubite, n-om citi.
Alinare
Nu plânge, mâine poate voi scrie printre îngeri.
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
cocori de ceară
trec corăbii de stele
pe cerul senin
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corăbii
Cerul își deschide norii,
Dimineața își așterne zorii,
Visele își dorm fiorii
Pământul își ornează polii.
De printre pulbere astrale
Preț de secunde-atemporale
Răzbat vii raze solitare
Rostogolindu-se în mare.
Din valul apelor, spre zare,
Din reci adâncuri planetare
Se nasc corăbii călătoare,
Cu pânze-n zboruri țipătoare.
Și ele își deapănă cărarea
Spre valul care cântă marea,
Se văd doar pânzele și zarea
Din depărtări chemând vâltoarea
Soarele s-aprinde-n apa
De corăbii purtătoare,
Pânzele se aștern pe clapa
Valurilor cântătoare.
poezie de Alexandrina Vlas din Cartierul viselor
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul mărului bătrân
Albe flori vor înflori,
În măr, lângă fântână;
O scorbură bătrână
Pare a întineri.
Din secata rădăcină
Lăstăraș va răsări,
Albe flori vor înflori
În măr, lângă fântână.
Pomul va pica pe rână,
Vremea-l va bătători,
Iar lăstarul din țărână
Ramurile-și va spori
Și albe flori vor înflori.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păduri șterse...
Pe râul șerpuind se lasă ceața
În urma unei calde ploi de vară,
Apoi sub soare începe să dispară
Ca să revină iarăși dimineața.
Ș-aceasta nu se-ntâmplă-ntâia oară
În rouă să se scalde des fâneața
Ca să-și păstreze proaspătă verdeața
Să poată fi cosită bunăoară.
E cer senin cu ochii cât cuprindem,
Confort total avem acum sub soare,
Dar să avem și unde să ne-ascundem
De criminala razelor dogoare...
Pădurile sunt șterse din hotare
Și locurile adumbrite-s rare!
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balet
Lunecau baletistele albe...
Degajari de puternice forme
Albe, in fata lumii enorme,
Lunecau baletistele albe...
Lunecau baletistele albe
Si lumea sufla impatimita
Albe, razand spre lumea prostita,
Lunecau baletistele albe.
Lunecau baletistele albe...
Tainic trezind complexul organic
Albe, starnind instinctul satanic,
Lunecau baletistele albe.
|
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Corăbii plutesc
Spre mările sudului
Soare la apus.
haiku de Mihail Mataringa (8 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărțile sunt ca niște corăbii încărcate călătorind pe vastul ocean al vremii.
citat celebru din Francis Bacon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cândva eu construiam corăbii
Cândva eu construiam corăbii
Din filele caietelor de școală
Și le lansam pe-ntortocheate ălbii
Cu gându-nsăilat pe coală.
Pluteau pe valuri în aval
Mulți Feți-Frumoși și Cosânzene,
Eu vechi corsar stam tot la mal
Și ambarcam doar Sânziene.
Se scufundau într-o vâltoare
Corăbii zeci cu vânt în vele
Și-acuma-s trist și mult mă doare
C-au dispărut cu ele... iele!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Facere...
Buze reci, ochii reci, inima rece,
Pe lângă ele noaptea care trece
Și ceasul care a trecut de zece
Și Luna ce-o veni nevrând să plece.
Și nu e liniștea la ea acasă
Și-o foaie albă s-a întins pe masă,
Și ochii mei ce-și caută din șansă
Să îmi trezească inima din transă.
Am mâinile reci si ochii vorbăreți
Și pe sub ferestre trec petrecăreți
Nu le pasă ce ascund acești pereți...
Se-aude ceasul consumându-și viața,
Se-aude tocul scrijelind hârtia,
Se-aude cum se naște poezia...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corăbii de iluzii
Nemărginită e splendoarea
Amurgului ce dă să-nvie
Când soarele sărută zarea
Purtându-se cu stângăcie.
În valuri mici suspină marea
Mai argintii sau mai albastre
Corăbii vechi aduc uitarea
În calea dorurilor noastre.
Iar vremea-ndeamnă la visare
Gândul îmi zboară către tine
Privesc-napoi cu resemnare
În paralel două destine.
poezie de Ioan Gelu Crișan
Adăugat de Ioan Gelu Crișan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soare la apus-
pe luciul lacului
iată, alt soare.
haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ÎN A NOPȚILOR DE VARĂ RĂCOROASĂ RĂSUFLARE
În a nopților de vară răcoroasă răsuflare,
Trec cohorte alburii de nori pe fața lunii clare
Și se spală cerul după ce-au lăsat în urmă ploaie,
Adăpând pământul pârjolit de uscăciunea mare.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!