Soare ești!
De ce ne cerți cu-ntunecarea minții
Și lași durerea-n suflet să pătrundă
Căci nu e loc în lumea asta mare
Tristețea lacrimilor să-și ascundă
Albastre umbre, nori de suferință
Coboară leneș peste noi și plouă
Dar Domnul tu aștepți la noi căință
Spre-a ne stropi cu boabe dulci de rouă
Iehova, Soare ești cu tine-n suflet
Nimic nu ne umbrește existența
Simțim ușor al versurilor umblet
Și sufletul ne e lumină
Curată a razelor de soare
Și viața noastră e de-a pururi
Prilej de cânt și sărbătoare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.