Eu adun iubiri nebune

Eu adun iubiri nebune,
Din cuvinte... şi petale,
Scutur cerul făr-a spune,
Lâng-o margine de cale.

Ascund toamnele în frunze,
Risipite-nspre tăceri,
Sorb sărutul... de pe buze,
Încercând să uit... de ieri.

Te dezleg de jurăminte
Şi mă spăl în ploi de dor,
Dezgolită... de veşminte,
Eşti o mare de amor.

Şi te las... a mi te duce
Unde crezi că e mai bine,
Înspre vise zăbăuce,
Libertine şi puţine.

Şi te-adun... fermecătoare
Dintre fluturi şi culori,
Tu... eşti ultima-ntrebare,
Eu... luceafărul din zori.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti ca un înger

Mireasmă tainică de floare,
Esenţa tandrelor chemări
Ce-alunecă întrebătoare
Înspre păcate şi iertări.

Mi te adun dintre cuvinte
Şi te-nfăşor... abia simţit,
Fermecătoare şi fierbinte
Ca un destin... însufleţit.

Eşti ca un înger de lumină
Ascunsă-n visele rebele
Şi căutând... ca o regină,
Misterul nu ştiu cărei stele

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altoi din spic de dor

Se-mpodobeşte cerul cu stele-mpărăteşti
Şi-n cer colindă îngeri în mantii cristaline,
Roz fluturi în cascade, de dor îi rătăceşti,
Înnourate gânduri înseninezi în mine.

Cuvinte desfrunzite mi le-nfloreşti din ploi,
Din litere aldine îngemănezi poveşti,
Pictezi o galaxie cu râuri de culori
Culese din polenul narciselor cereşti.

Când ape-nvolburate sub gene se adună,
Cu briza unui văl îmi spulberi necredinţa,
Tăceri şi suferinţe cu flori de crin şi lună
Le mirui cu tandreţe şi-mi mângâi neputinţa.

Ştiam că eşti zefirul ce-adie cu petale,
Că din frânturi de vise aprinzi văpăi de foc,
Eternităţi aş vrea, să-mi fii veşmânt de cale,
Sărutul să-l sfinţeşti cu mac şi bucuioc. ,

Tu nu eşti doar o vrajă în vânturi preschimbat,
Eşti primăvara mea, din vechi dorinţe strâns,
Altoi din spic de dor, de tine-naripat,
Iubire-adevărată din ruga unui plâns.

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîmpărţind iubirile la doi

Ridic privirea înspre verzi destine,
Iubiri rebele... re-mpărţind la doi
Şi te-nfăşor cu trupul meu, pe tine,
Când cerul vieţii ninge peste noi.

Ca-ntr-un alint... ispitele ne leagă
Tot împletind atingeri diavoleşti
Şi încercând nebune să-nţeleagă
De voi pleca... sau dacă mă opreşti.

Mă tragi uşor... pe trupul care arde
În profunzimi fierbinţi, fără cusur,
Eliberând privirea de smaralde
Şi sânul, ce mă-ndeamnă să te fur.

Desfac abil a coapselor răscruce
Şi scutur curcubeul... de tăceri,
În dimineţi ce vor a mă seduce
Bătând la poarta viselor... de ieri.

Şi iar ridic privirile-nspre tine,
Reîmpărţind iubirile... la doi,
În aşternutul marilor destine
Când cerul vieţii ninge peste noi

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti crăiasa iernilor nebune

Eşti crăiasa iernilor nebune,
Îmbrăcată-n alb de catifea
Şi-n cuvinte care nu pot spune,
Taina dulce-a fulgilor de nea.

Eşti crăiasă clipelor de gheaţă,
Rostuind în suflete tăceri
Şi doar crivăţul te mai răsfaţă,
Învelindu-te în mângâieri.

Eşti crăiasa stelelor pufoase,
Rătăcite-n cetini de argint,
Şi-n cuvinte-adânci gălăgioase
Pus-n buzele ce veşnic mint

Eşti crăiasa viscolului, care,
Spulberă speranţe-n asfinţit
Şi-n omătul... ca o întrebare
Peste-o inimă de-ndrăgostit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingeri clonate

Aş trăi cu tine-o clipă de magie,
Ore răvăşite... înspre-mbrăţişări,
Încrustând secunda într-o poezie
Şi-n dulceaţa blând-a unei sărutări.

Aş pluti-n aiurea... ca o legănare,
Conturând ispite-n margine de dor
Şi-aruncând privirea dincolo de zare,
Frunze de mai pică-n repede izvor.

Aş clona atingeri, incă, negândite,
Rostuind cuvinte-n şoapte de amor,
Când nemărginirea-n coapse răstignite,
Tandru risipeşte... fluturi... pe covor.

Aş simţi dorinţa... ca pe-o torţă vie,
Aruncând scânteia tainelor în noapte,
Viaţa de se duce... înspre vărăsie,
Torn melancolie-n gust de buze coapte.

Aş trăi cu tine-o veşnică iubire,
Cerul scuturându-l... înspre răsarit,
Îmbrăcând costumul inocent de mire,
Aş întinde mâna... bine te-am găsit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De florii

Lumini, culori, parfum, petale,
Scântei de dor şi vânt nebun,
Speranţe tot făcându-şi cale
Şi cuib... în tufe de alun.

Aburi de gând şi nori de vise,
Prejudecăţi... cuvinte seci,
Timidităţi demult prescrise,
Paşi rătăciţi... şi vechi poteci.

Tandreţuri... sau naivitate,
Melancolii târzii şi dulci,
Trupuri de-amor înnobilate
Şi braţe-n care să te culci.

Luceferi şi tăceri sfinţite,
Buze topite-n sărutări,
Priviri spre depărtări smerite,
Înlăcrimate... aşteptări.

Ramuri de sălcie... în poartă,
Eşarfe-n dar... sau pălării
Pentru iubiri fără de soartă,
Trăite-n ziua... DE FLORII

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă mai aştept o briză

Înc-aştept o briză să-mi aducă,
Cu răcori de dor... sărutul care,
Va desface-o bluză zăbăucă
Şi-mi va pune trupul la-ncercare.

Peste glezne valuri bat nebune
Cu puzderii de fiori şi peşti,
Încercând destinului a spune
Că în seara asta... mă iubeşti.

Pe nisipul umed şi-nspumat,
Vor lua foc atingeri tăinuite
Şi din ochii verzi ca un stigmat,
Pasiuni mă-ncolăcesc grăbite.

Nu-i uşor, dar e plăcere mare,
Infinitul curge peste noi,
Făr-a pune-o minimă-ntrebare
Şi-aruncând în tine fluturi, roi.

Te cuprind în câteva cuvinte
Şi-n adâncul inocent m-afund,
Făr-a mai gândi la cele sfinte,
Doar la sânul proaspăt şi rotund.

Încă mai aştept o briză, care,
Noi răcori şi sărutări s-aducă
Şi punându-mi trupul la-ncercare
Să mă dezgolească... zăbăucă.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti floarea dulce-a macilor din vise

Esti floarea dulce-a macilor din şoapte,
Ascunsă în adâncuri de suflete rebele,
Când bate ceasu-a dor de buze coapte
Şi inima aleargă prin pulberea de stele.

Se înroşeşte zarea topindu-se-n petale,
Privirea zâmbitoare pică-n sărut de foc
Şi dansul... ca o vrajă... de tinere vestale
Aprinde vâlvătaia de patimi... şi noroc.

Cuvinte dezgolite... par mlădieri divine,
Dobândă pentru suflet în firele de fum,
Chemări demenţiale spre clipele puţine,
Iubirea ca o haină... căzută peste drum.

Eşti floarea dulce-a macilor... din vise,
Îngheţul şi dezgheţul trăirilor trupeşti,
Când fulgeră cu fluturi la ore indecise
Şi te-nfăşor iubito... în magice poveşti.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remodelăm trupuri nebune

Remodelăm trupuri nebune
Înspre amiază... amândoi,
Să nu mai poată nimeni spune
Minciuna veşnicului doi.

E ca-ntr-un teatru de revistă,
Eu te sărut... şi tu mă cerţi,
Iubirea-n suflete... există,
Ca un poem între coperţi.

Figuri de stil necunoscute
Mă-ncolăcesc... ca un amurg
Prins în acorduri neştiute
Şi-n coama gri... a unui murg.

Rebel... ascund înspre uitare
Greşeli şi îndrăzneli ce ard,
Pe coapsele ca o-ntrebare
Vândute vântului... bastard.

Remodelăm trupuri nebune,
Mai bat în geamuri, încă, ploi
Şi sânii ard... ca un cărbune
Când pică seara... peste noi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti femeie

Tu eşti femeie-n pragul serii
Culori în crepuscul să îngheţi
Săruturi dulci la cavalerii,
în iubiri nebune ce-i răsfeţi.

Tu eşti femeie-n cer de stele
Sublimul trăirii îl alegi,
Ş-apoi vei locui castele
Dragostea de păcat s-o dezlegi.

Tu eşti femeie-n zori de vise
Evă sub albele cearşafuri
O Penelopă lui Ulise
Fereastră lumii fără glafuri.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turnând în tine îngeri

Mi te deschizi amiezilor nebune,
În patul tău de vise şi chemări,
Ce multe a văzut şi poate spune
La ceas de împăcăre şi iertări.

Mă întrupez în flăcări de iubire,
În lacrimile veşnicului dor
Şi ascund abil ispita în psaltire,
Sfinţind păcatul... ultimului zbor.

Te învelesc cu pasiuni divine,
Stârnind scânteia magicului foc
Înspre adâncul... clipelor puţine,
Ce fierbe-n suflet patimi şi noroc.

Mă risipesc încet, înspre rodire
Turnând în tine îngeri nenuntiţi
Când ochii îi ridici... a spovedire
Dar nu ai vrea în veci să te măriţi

Te însoţesc, spre orizonturi plate,
Când pică infinitul peste noi
Redeşteptând, un soi de libertate,
De linişte, de pace şi de ploi

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti întrupată din plăceri nebune

Eşti întrupată din plăceri nebune,
Din nefireşti atingeri... şi din flori,
Din tot ce e frumos şi nu se spune,
Din taine, din peceţi şi din comori.

Eşti hărăzită... viselor de noapte,
Ce ard în mine patimi şi dorinţi,
Topindu-te în răsuflări şi şoapte,
În braţe mătăsoase... şi fierbinţi.

Eşti plămădită din sfinţite taine,
Din sentimente, lacrimi şi cuvânt,
Din sâmbure de dor şi clipe faine
Din pasiuni, speranţe şi avânt.

Eşti zămislirea gândurilor toate,
Chemarea inocentelor iubiri
Timpul lăsat a ne seduce... poate
Sau veşnicia pusă-n amintiri.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş săruta

Te-aş săruta... acolo unde,
Nimeni măcar... n-ar bănui
Şi nici cu gândul a pătrunde,
Pe trupul tău, n-ar îndrăzni.

Te-aş săruta... cu buze fripte,
Cu patimă arzând şi dor,
Păstrând privirile înfipte
Şi-alunecânde-nspre picior.

Te-aş săruta... înlănţuită
Şi dezgolită de păcat,
Ca o-ntrebare-abia şoptită,
Pe-o dulce margine de pat.

Te-aş săruta... şi tu ştii bine
Pe unde? cum? de câte ori?
Şi clipe-ţi vor părea puţine,
Pentru nebunele chemări.

Te-aş săruta... fără-ncetare,
Sorbindu-ţi magicul nectar,
Când eşti deschisă ca o floare,
Plină de patimă şi har.

Te-aş săruta... acolo unde,
Nimeni n-ar încerca în veci
Şi-adânc, în tine m-aş ascunde,
Rugându-te... să nu mai pleci.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş săruta

Te-aş săruta acolo unde
Nimeni măcar n-ar bănui
Şi nici cu gândul a pătrunde
Pe trupul tău, n-ar îndrăzni.

Te-aş săruta cu buze fripte,
Cu patimă arzând şi dor,
Păstrând privirile înfipte
Şi-alunecânde-nspre picior.

Te-aş săruta înlănţuită
Şi dezgolită de păcat,
Ca o-ntrebare-abia şoptită,
Pe-o dulce margine de pat.

Te-aş săruta şi tu ştii bine,
Pe unde? cum? de câte ori?
Şi clipe-ţi vor părea puţine,
Pentru nebunele chemări.

Te-aş săruta fără-ncetare
Sorbindu-ţi magicul nectar,
Când eşti deschisă ca o floare
Plină de patimă şi har.

Te-aş săruta, acolo unde
Nimeni n-ar încerca în veci
Şi-adânc în tine m-aş ascunde
Rugându-te... să nu mai pleci.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o dragoste uitată

Dintr-o dragoste uitată
Lâng-o margine de drum,
A rămas... ştii bine cum
Doar minciuna... ca o pată.

Dintre visele nebune,
Printre sărutări şi şoapte
A rămas... atât... o noapte
Care nu se poate spune

Încă mai aleargă vântul
Spre pustiu... o amăgire,
Tot vorbind despre iubire,
Dar nesocotind... cuvântul

Din chemarile de ieri,
Plânse şi însângerate
De reflexe... amânate,
Au rămas... triste... păreri

Din speranţe şi inele,
Din alinturi... şi răsfăţ,
Oare... ce-o să mai învăţ
Căutând prin toate cele?

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri dezgolite de veşminte

Patul meu, te-aşteaptă dulce,
Să te-ascundă-ntre cuvinte,
Când vor gânduri să se culce
Dezgolite de veştminte.

Lasă-te-ntre perne-ntinsă
Şi cuibar îţi fă din mine,
De-un sărut când eşti atinsă,
Peste sânul stâng, ştii bine.

Te topeşte-ncet, ca fulgul
Peste pieptu-mi ars de dor,
Cerul când ascunde-amurgul,
Într-o clipă de amor.

Cad în aşternut, luceferi,
Aruncând scântei şi foc,
Cât mai suntem încă teferi
Vreau în tine să-mi faci loc.

Şi în noaptea asta sfântă,
Când priviri sclipesc nebune,
Palmele-mi adânc frământă
Trupu-ncins, ca un cărbune.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sorbindu-te dintr-un sărut

Înspre amiezi, topesc dorinţele-n noroc,
Iluzii torn peste-aşteptări... şi le dau foc,
Din vise fac... perdele-arzând... de catifea
Şi-adun încet, nemărginirea dintr-o stea.

La sânul tău, ascund amorul şi mi-l sting,
Spre adâncimi cu răsărituri când te-ating,
Nebune clipe-ţi despletesc... prin aşternut
Şi te cuprind, sorbindu-te, dintr-un sărut.

Te dezgolesc şi-ţi pun peceţi cu buze moi,
Un univers, de patimi vechi renaşte-n noi,
Făcându-mi loc... năucitor... să te pătrund
Şi să m-agăţ... de şoapta gri... a unui gând.

Dintre năluci... am să te fur... înfierbântat,
De trupul tău n-am să mă satur niciodat'
Mi te răstorn într-un hamac... ca un alint,
Şi-n păr iţi scutur... nesfârşitul... de-argint.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti femeia

Eşti femeia care mă înnebuneşte,
Care-şi prinde noaptea stelele în păr,
Dezlegând ispita ce mă-ntinereşte,
Eşti acea femeie... după care mor.

Eşti femeia care dorurile-şi poartă,
Surâzând idilic... fulgilor de nea
Şi rebele sfârcuri înspre buze saltă,
Eşti acea femeie... ce va fi a mea.

Eşti femeia care sincer mă iubeşte,
Care poartă-n suflet lacrimi şi păcat
Şi în aşternuturi, vise, dezgoleşte,
Eşti acea femeie... ce m-a fermecat.

Eşti femeia care ştie ce-i amorul,
Ce deschide tainic porţile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru cu piciorul,
Eşti acea femeie... plină de mister.

Eşti femeia care sângele-mi stârneşte
Aruncând o vrajă peste trupul meu,
În vulcanul coapsei, patima-mi topeşte
Eşti acea femeie... proaspătă mereu.

Eşti femeia blândă şi-ntelegătoare,
Plină de credinţă şi respect tăcut,
Ce-a ascuns în mine, ultima-ntrebare,
Eşti acea femeie... ce-o aştept demult.

Eşti femeia care lumea o înfruntătă
Şi-n privire are, flăcări de smarald,
Raze mii, de soare, în alai de nuntă,
Eşti acea femeie... pentru care ard.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti femeia

Eşti femeia care mă înnebuneşte,
Ce îşi prinde noaptea stelele în păr
Dezlegând ispita, clipa când soseşte,
Eşti acea femeie... după care mor.

Eşti femeia care dorurile-şi poartă
Surâzând idilic... fulgilor de nea
Şi-ntărite sfârcuri înspre buze saltă,
Eşti acea femeie... ce va fi a mea.

Eşti femeia care sincer mă iubeşte,
Care poartă-n suflet lacrimi şi păcat
Şi în aşternuturi, vise, dezgoleşte,
Eşti acea femeie... ce m-a fermecat.

Eşti femeia care ştie ce-i amorul,
Ce deschide tainic porţile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru, cu piciorul,
Eşti acea femeie... plină de mister.

Eşti femeia care sângele-mi stârneşte,
Aruncând o vrajă peste trupul meu,
În vulcanul coapsei patima-mi topeşte,
Eşti acea femeie... proaspătă mereu.

Eşti femeia blândă şi-ntelegătoare,
Plină de credinţă şi respect tăcut,
Ce-a ascuns în mine, ultima-ntrebare,
Eşti acea femeie... înger... renăscut.

Eşti femeia care lumea o înfruntătă
Şi-n privire are flăcări de smarald,
Raze mii... de soare, în alai de nuntă,
Eşti acea femeie... pentru care ard.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecute primăveri şi veri nebune

Trecute veri şi primăveri nebune
Mereu ascunse dup-un felinar
Ce arde-n suflet ultimul tăciune
Şi-ascunde fumul patimei de jar.

Vă regăsesc în frunze de aramă
Când toamnele se-mprăştie tăcut
Făcând nemărginirilor... reclamă
Şi taine risipesc... prin aşternut.

Dezleg apoi cuvintele... a ploaie,
Atingeri... şi speranţe ce mă ard,
Lăsându-mă-n apus fără de straie
Trăind iubiri... la umbra unui gard.

Va bate vânt rebel, în duşmănie,
Stele albastre... vor pândi discret,
Îmbrăţişări, ce n-am crezut să fie
Decât în mintea... marelui poet.

Şi mă întorc spre tine... veşnicie,
Încă mai vrei, pe buze, să mă ai
Ca pe-o dulceaţă caldă... sidefie,
Pusă-n aroma şoaptelor de crai.

Trecute primăveri şi veri nebune
Reinventate-n toamne, ca un dor.
Când soarele la sânul tău apune
Rugându-mă în tine... să cobor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!