Gânduri dezgolite de veşminte

Patul meu, te-aşteaptă dulce,
Să te-ascundă-ntre cuvinte,
Când vor gânduri să se culce
Dezgolite de veştminte.

Lasă-te-ntre perne-ntinsă
Şi cuibar îţi fă din mine,
De-un sărut când eşti atinsă,
Peste sânul stâng, ştii bine.

Te topeşte-ncet, ca fulgul
Peste pieptu-mi ars de dor,
Cerul când ascunde-amurgul,
Într-o clipă de amor.

Cad în aşternut, luceferi,
Aruncând scântei şi foc,
Cât mai suntem încă teferi
Vreau în tine să-mi faci loc.

Şi în noaptea asta sfântă,
Când priviri sclipesc nebune,
Palmele-mi adânc frământă
Trupu-ncins, ca un cărbune.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă cerţi

Să nu mă cerţi de voi greşi vreodată
Şi mâinile-nspre tine... le întind,
Adulmecând făptura ta curată
La vreme când luceferi se aprind.

Ai să mă cerţi... iubindu-mă nebună
Când pică frunze galbene de nuc,
Jucându-i noaptea vântului pe strună
Şi visele pe-o culme... îmi usuc.

Să nu mă cerţi... că nu pot fără tine,
Că nu ştiu a uita şi-a părăsi,
Năpraznic fi-va fulgerul ce vine
Şi porţile închise va găsi.

Ai să mă cerţi... în fiecare seară,
Iertându-mă în dimineţi de-amor,
Când trupul tău în rouă se-nfăşoară
Şi se-adânceşte-n mine ca un dor.

Să nu mă cerţi sau ceartă-mă... iubire,
Furtunile de voi opri la piept
Şi împletindu-le cu argint şi fire,
Am să le-aşez pe sânul tău cel drept.

Ai să mă cerţi când muzicile cântă
Şi plouă peste rând şi peste noi
Când palme-ncinse coapsele-ţi frământă
Şi noi iubito suntem încă... goi

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti iubirea mea

Eşti iubirea mea de-o vară,
Furişată-ntr-un sărut,
Ce-nspre coapse-ncet coboară
Şi-n parfum de aşternut.

Eu... cu mintea mea nebună
Mi-te am... şi mi-te duc
Pe un colţ uitat de lună,
Unde... visele-mi usuc.

Eşti iubirea mea de taină,
Dezgolită de cuvinte,
Prinsă la rever de haină,
Mătăsoasă şi cuminte.

Eu... te despletesc de gânduri
Şi-n odihna nopţii... blândă,
Pun speranţele în rânduri,
Când luceferi stau la pândă.

Esti iubirea mea... ştii bine,
Eu... cu tine mă-nvelesc,
Şi alerg năuc spre tine,
Dragoste... să-ti dăruiesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E noaptea suavă şi osânda plăcută

E noaptea aproape-nspre orele două,
Când visele strâng nectarul din sâni
Şi scutură pulberi albastre prin rouă
Privirea-ndrăzneaţă din ochii păgâni.

E noaptea atinsă... de o vie chemare,
Când coapse nebune... şi albe mă vor,
Adânc a pătrunde în miezul de floare,
Năvalnic... ca apa, semeţ... ca un zbor.

E noaptea plăpândă, sfioasă şi plină,
Când clipe rebele în cupe se ascund
Şi fluturi ce aleargă spre clipa divină
Turna-vor în tine... amorul... profund.

E noaptea suavă şi osânda plăcută,
Când fulgeră gânduri şi astrele cad
La porţi de izvoare, iar luna-i tăcută,
Ca cetina verde... sfinţită... de brad.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept cu trandafiri

Te aştept cu trandafiri
Şi cu sărutări pe sân,
Cu năvalnice iubiri,
Vrând în suflet, să-ti rămân.

Mângâieri şi dulci cuvinte,
Aburi în cristal de rouă
Şi-un amurg care nu minte,
Când afară-i nor şi plouă.

Te aştept cu buze dulci,
Cu atingeri şi cu şoapte
Şi-ai să vezi şi tu atunci,
Aşternut arzând... în noapte.

Câte doruri curg în tine,
Spre adânc alunecând
Şi-nspre clipele puţine,
Agăţându-se de-un gând.

Te aştept în dimineaţă,
Când luceferi se trezesc,
Trupul când îmi prinde viaţă,
Vino... vreau să te iubesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fată dragă

Fată dragă, fată dulce,
Vise vor să mi te culce
În parfum de fân cosit
Şi de dragoste sfinţit.

Poţi a învăţa să numeri
Cu picioarele pe umeri
Şi săltând înspre ispite
Sfârcurile... întărite.

Apoi, sărutări vor ninge
Şi fiori... te vor învinge
Unduind trup de felină
Pe o rază de lumină.

Fată dulce, fată dragă,
Nu lua nopţile în şagă,
Palmele ce te frământă
Buzele ce nu cuvântă.

Lasă degetele-n pace,
Ele ştiu ce pot desface
Înlesnind scântei nebune
Ochilor... ca de cărbune.

Şi când soarele se duce
Spre culcuşuri zăbăuce,
Te deschide ca o floare
Într-o zi de sărbătoare.

Fată dragă, fată bună,
Fii pe clipa ta stăpână
Rostuind plăceri rebele
Infinitului de stele.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buze flămânde

Mi-s buzele de dor flămânde
Şi ard, visând, la alte buze,
S-ar odihni pe ochi, rotunde,
Pe sânul stâng ar fi ventuze.

Te vor alunecând în mine
Şi zvârcolirea... ţi-o doresc,
Pe al tău trup le este bine,
Uşor şi-adânc... îl dezgolesc.

Şi mă afund nebun în tine,
Pe sfârcul drept când te sărut,
Te port spre clipele divine
Şi-o luăm mereu, de la-nceput.

Şi iar, mi-s buzele flămânde,
Prin degete, te simt, vibrând,
Cu tine m-aş iubi oriunde,
Ce dulce eşti, când te pătrund.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buze flămânde

Mi-s buzele de dor flămânde
Şi ard, visând la alte buze,
S-ar odihni pe ochi, rotunde,
Pe sânul stâng, ar fi ventuze.

Te vor... alunecând în mine
Şi zvârcolirea ţi-o doresc,
Pe al tău trup le este bine,
Uşor şi-adânc... îl dezgolesc.

Şi mă afund nebun în tine,
Pe sfârcul drept când te sărut,
Te port spre clipele divine
Şi-o luăm mereu, de la-nceput.

Şi iar, mi-s buzele flămânde,
Prin degete, te simt, vibrând,
Cu tine m-aş iubi oriunde,
Ce dulce eşti, când te pătrund.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge a-mpăcare

Ninge în neştire peste atâtea vise
Ce dansează liber sub un cer târziu,
În adânc de suflet rănile-s deschise
Ca o ironie... dusă-nspre pustiu.

Ninge a-mpăcare şi a bucurie,
Uneori mai bate vântul cel nebun,
Cerul se goleşte ca-ntr-o feerie
Aruncând baloane triste de săpun.

Pulbere de stele în lumina dulce,
Se prelinge urma paşilor pierduţi,
Felinare aprinse vor să mi te culce
Şi cuvinte-aşteaptă... să mă tot săruti.

Ninge peste frunze în culori astrale,
Ca o mângâiere tainică pe sâni,
Când nimic nu poate a ne sta în cale
Şi pe drumul vieţii ne simţim stăpâni.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin la margine de clipă

Vin iubito... lângă tine,
Peste nuferi să te-ntind,
În lac stele-s mai puţine,
Te mângâi şi te cuprind.

Te lipesc... te ţin aproape,
Pleoapele ţi-le sărut,
Şi tăceri ce vor să scape
Caută-nspre aşternut.

Mi-este foame de iubire,
De surâsu-ţi vrăjitor,
M-ai legat cu mii de fire,
Vreau... în tine să cobor.

Pun în părul tău... o floare
Şi la gât... mărgăritar,
Tu-mi eşti ultima chemare,
Buze-n buze, suntem iar.

Vin la margine de clipă,
Trupului culcuş ai fi,
Rătăcită-i prin risipă,
Fericirea mea de-o zi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde trup

Verde-n dimineţi cu rouă,
Verde-n clipele când plouă,
Verde-n buze ce-nfloresc,
Verde-n sâni ce se topesc,
Verde... peste amintiri,
Verde-n prag de despărţiri,
Verde... în adânc de dor,
Verde-n dulcele amor,
Verde-n nopţi fără de stele,
Verde-n apa din ulcele,
Verde... la-nceput de noapte
Verde-n mincinoase şoapte,
Verde-n aşternut arzând,
Verde-n tine când pătrund,
Verde-n iarba încolţită,
Verde... când e tăvălită,
Verde-n ochiu-nlăcrimat,
Verde... trupul de bărbat.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remodelăm trupuri nebune

Remodelăm trupuri nebune
Înspre amiază... amândoi,
Să nu mai poată nimeni spune
Minciuna veşnicului doi.

E ca-ntr-un teatru de revistă,
Eu te sărut... şi tu mă cerţi,
Iubirea-n suflete... există,
Ca un poem între coperţi.

Figuri de stil necunoscute
Mă-ncolăcesc... ca un amurg
Prins în acorduri neştiute
Şi-n coama gri... a unui murg.

Rebel... ascund înspre uitare
Greşeli şi îndrăzneli ce ard,
Pe coapsele ca o-ntrebare
Vândute vântului... bastard.

Remodelăm trupuri nebune,
Mai bat în geamuri, încă, ploi
Şi sânii ard... ca un cărbune
Când pică seara... peste noi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi exista de-a pururi

Ca amintire dulce sărutu-ţi va rămâne,
De cad zăpezi în noaptea amorului nebun
Şi vântul prinde-n braţe tăcerile păgâne,
Tot răvaşind nimicuri... la margini de cătun.

Îţi las şi-o-mbrăţişare la cumpănă de stele,
Când fulgii în fereastră... se vor izbi... uşor,
Să pună flori de gheaţă în umbra de perdele
Şi fire de mătase... luceferi de cobor.

Când dimineaţa vine... mă vei uita, se poate,
Dar în adânc, fierbinte, mă vei simţi mereu
Şi-n sânul ce tresaltă şi încă, se mai zbate,
Voi exista de-a pururi, iubito, numai eu.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupurile cântă

Fără de prihană, amărui de dulce,
Înfloreşti sărutul între ieri... şi azi,
Tainice-atingeri vor a te seduce
Rostuind ispite... dincolo de brazi.

Vor renaşte-n tine interzise clipe,
Gânduri dezgolite şi speranţe vii,
Din tăceri uitate împleteşti risipe
Şi topeşti în sânge... mii de erezii.

Suntem simbioza sferelor divine,
Magica formul-a sacrului păcat,
Libertatea pusă-n energii puţine
Rătăcite seara... într-un roşu pat.

Făr-asemănare... trupurile cântă,
Curba împlinirii şerpuieşte-n noi,
Palmele nebune, visele frământă
Şi-n adânc aruncă nesfârşite ploi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea peste timpuri

Ţi-aş da un sărut, când noaptea se aşterne
Parfumul să îţi simt, frumoasa mea iubire,
Şi dragostea mea toată, voi purta pentru tine
Tu eşti prezentul meu, şi îmi vei fi amintire.

Când timpul se v-a scurge, clepsidra v-a fi goală
Şi dimensiuni îndepărtate noi vom parcurge,
Eu te voi purta cu mine, pentru a mia oară
În multe galaxii, şi oriunde vom ajunge.

Dragostea îţi voi purta frumoasă mea iubire
Suntem sortiţi să fim mereu doar un întreg,
Mă voi întoarce veşnic, să fiu numai cu tine
De-ar fi prin Universul întreg ca să alerg.

Şi buzele mereu vor fi pecetluite, cu un dulce sărut
De noi mereu şi oricând am să îmi aduc aminte,
De este scris să mă nasc, şi viaţa să-mi repet
Eu vreau să fiu cu tine, şi să te strâng la piept.

autor Georgescu Elena

poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt noaptea

Simt noaptea cum mă-ncolăceşte
Şi liniştea când mă pătrunde,
Chemarea ce mă-nebuneşte
Şi mă aşteaptă... nu ştiu unde.

Luna-i pe cer... mereu stingheră
Şi stelele, încă, mă ceartă,
Ca-ntr-o iubire efemeră,
Când taina nopţilor... mă iartă.

Cerul e plin ca o-ntrebare,
De lacrimi reci şi de lumină,
Când tu apari fermecătoare
Şi-aduni, luceferi, din grădină.

Simt noaptea întinzând aripe,
Ca un sărut pe buze moi,
M-ascund în liniştea de clipe
Şi-n taina şoaptelor... din noi.

Te-adun, apoi, din rătăcire,
Tăcut arzând şi-ndurerat,
Alerg către nemărginire,
Poate de ea... voi fi iertat.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîmpărţind iubirile la doi

Ridic privirea înspre verzi destine,
Iubiri rebele... re-mpărţind la doi
Şi te-nfăşor cu trupul meu, pe tine,
Când cerul vieţii ninge peste noi.

Ca-ntr-un alint... ispitele ne leagă
Tot împletind atingeri diavoleşti
Şi încercând nebune să-nţeleagă
De voi pleca... sau dacă mă opreşti.

Mă tragi uşor... pe trupul care arde
În profunzimi fierbinţi, fără cusur,
Eliberând privirea de smaralde
Şi sânul, ce mă-ndeamnă să te fur.

Desfac abil a coapselor răscruce
Şi scutur curcubeul... de tăceri,
În dimineţi ce vor a mă seduce
Bătând la poarta viselor... de ieri.

Şi iar ridic privirile-nspre tine,
Reîmpărţind iubirile... la doi,
În aşternutul marilor destine
Când cerul vieţii ninge peste noi

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vreau

Nu mai vreau din viaţa asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Şi nu ştiu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinţilor milă, nici versurilor rimă!

Dumnezeilor absenţi nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!

Nu mai cer nopţilor somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ţi mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!

Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas şi nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!

Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici paşi rătăciţi în lume fără Tine,
Când te caut în nu ştiu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!

Nu mai vreau aşteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu mai bine ca oricine

Este vremea de iubire,
Luna vrea să fac-amor,
Stele cad înspre uimire
Fără niciun viitor.

Eşti regină-n astă noapte
Când bat clopote de-argint,
Cerul când va cerne soapte,
Vin luceferi... care mint.

Noaptea-s sărutări furate
Şi sunt buze ce-nfloresc,
Eu... privirile curate
De-ai tăi sâni mi le lipesc.

Te cuprind c-o-mbrăţişare
Tandră şi-apoi ne iubim.
Plâng cireşii plini de floare,
Hai iubito!... să-i privim,

Vreau să-mbobocească dorul
Pe o aripă de vânt,
Când voi săruta piciorul
De la coapsă... la pământ.

Ştiu mai bine... ca oricine
Şi m-aştept... la oare cum,
Vremea dragostei când vine,
Mă găseşte... peste drum.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul tău

Trupul tău a dor miroase
Sau a ploaie-n asfinţit,
A cireşe mari, pietroase,
Şi a lacrimi care mint.

Două pere pârguite
Se topesc pe-a mele buze,
Strânse -n palmele sfinţite
De parfumul... unei muze.

Şi mi-e bine şi mi-e sete
A sorbi din tine, iată,
Fără urmă de regrete,
Seva dragostei curată.

Şi mi-e foame de iubire,
Dulce pusă-ntr-un sărut,
Peste trupul tău subţire,
Ce se coace -n aşternut.

Trupul tău miroase-a mure
Sau a mac topit în soare,
Când vin fluturi să te fure
Şi-n adânc să îţi coboare

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul tău

Trupul tău, a dor miroase,
Sau a ploaie-n asfinţit,
A cireşe mari, pietroase
Şi a lacrimi care mint.

Doua pere pârguite
Se topesc pe-a mele buze,
Strânse-n palmele sfinţite
De parfumul... unei muze.

Şi mi-e bine... şi mi-e sete
A sorbi din tine, iată,
Fără urmă de regrete,
Seva dragostei curată.

Şi mi-e foame de iubire,
Dulce, pusă-ntr-un sărut,
Peste trupul tău subţire
Ce se coace-n aşternut.

Trupul tău, miroase-a mure,
Sau a mac topit în soare,
Când vin fluturi să te fure
Şi-n adânc... să îţi coboare

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!