Încă mai aştept o briză

Înc-aştept o briză să-mi aducă,
Cu răcori de dor... sărutul care,
Va desface-o bluză zăbăucă
Şi-mi va pune trupul la-ncercare.

Peste glezne valuri bat nebune
Cu puzderii de fiori şi peşti,
Încercând destinului a spune
Că în seara asta... mă iubeşti.

Pe nisipul umed şi-nspumat,
Vor lua foc atingeri tăinuite
Şi din ochii verzi ca un stigmat,
Pasiuni mă-ncolăcesc grăbite.

Nu-i uşor, dar e plăcere mare,
Infinitul curge peste noi,
Făr-a pune-o minimă-ntrebare
Şi-aruncând în tine fluturi, roi.

Te cuprind în câteva cuvinte
Şi-n adâncul inocent m-afund,
Făr-a mai gândi la cele sfinte,
Doar la sânul proaspăt şi rotund.

Încă mai aştept o briză, care,
Noi răcori şi sărutări s-aducă
Şi punându-mi trupul la-ncercare
Să mă dezgolească... zăbăucă.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!