inima pietrei
în palma pământului -
floare de podbal

haiku de Elisabeta Luşcan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans

Acoperă-mi inima cu palma ta,
Si ţine-mă-n braţe, nu ezita
O vibraţie timidă răzbate din ea
O fi inima ta, o fi a mea?

Acoperă-ţi inima cu palma mea.
Şi ţine-te bine, va rezona cu ea.
Va fi un dans al inimilor
Pe ritmul şi muzica undelor

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

BURICUL PĂMÂNTULUI

e aici, buricul pământului,
în miezul ţipătului
crinului tăiat,
în arşiţa setei din
muguri,
când poţi atinge fântâna
cu flacăra
fără să se stingă;

în curtea interioară
a cuvântului, în
grădina miresmelor
virgine, în grajdurile
cu dobitoace şi
fiare plângând--

în ombilicul pietrei
care te loveşte!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori ale pietrei

Flori ale pietrei cu faţa spre mare,
cu vine care-mi amintesc de alte iubiri,
strălucind în ploaia subţire şi lină,
flori ale pietrei, siluete
ale căror vinişoare, când nimeni nu-mi vorbeşte,-mi vorbesc,
care mă lasă să le ating după-atâta tăcere...
printre pini, oleandri şi platani.

poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

vrăbii ciripind
deasupra molozului
năpădit de podbal

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce nu ştiai...

Îţi spuneam odată că sunt piatră
ceea ce nu ştiai...
era că fiecare piatră a trăit
somnul pietrei
şi a văzut, cum văd şi eu,
prin somnul pământului,
prin somnul aerului,
prin somnul apei,
prin somnul trupului...
Numai nesfârşitul dans al luminii
n-am reuşit să-l văd... pentru că... lumina,
lumina nu doarme niciodată!
Şi-atunci... m-am întors
în somnul pietrei şi-n mine,
în uitare şi-n aduceri-aminte,
ascunzându-mă în miezul muntelui
unde ochii ce privesc,
nu pot pătrunde!

poezie de Viorela Codreanu Tiron din Fără Titlu/Ohne Titel (2011)
Adăugat de Viorela Codreanu Tiron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatră şi floare

Mai aproape de depărtarea noastră
sunt imediatul meu, piatra şi floarea...
bunăoară cicoarea!

Nu resemnarea mută a pietrei mă doare,
se ştie că piatra trăieşte sonor şi veghează
(regnul mineral are cuvânt, oameni buni)
şi nici disperarea florii spulberate de vânt
nu ne opreşte din a da iubirii noastre avânt
(regn vegetal, natură vie şi pururea trează),
proiectându-ne, în zbor, spre zările-albastre,
dăruind aripe verzi răs-zburărilor noastre...

Tu însăţi, iubito, eşti piatră şi gingaşă floare,
sorbindu-mi amărăciunile, tandru, sub soare,
zeiţă căzută-n ispită şi-n viaţă, cu părul perlat,
corolă în piatră tu eşti şi preacurată, eşti poezie,
anulând vijelios a pământului sumbră melancolie...

Alungă-mi, tristeţea, alungă-mi sfiinţa şi ceaţa
şi dă-mi o otravă mortală, mai dulce ca viaţa,
piatră şi floare, cu sânge-azuriu de cicoare,
iubind dimineaţa!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elanul pietrei

nicio oboseală zi şi noapte
rotunjindu-se caligrafiază sub ape
hieroglife nefireşti de mari
unghiuri invizibile
în adevăruri împletite
vizibile doar pietrei
ca şi cum s-ar ruga
alăturându-i-se

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iată copila împletind cu migală floare dupa floare în interiorul copacului, alături de spiriduşi care fuseseră şi ei cândva oameni pe suprafaţa pământului; aveau trupuri şi aripi de floare aleasă cu grijă, să poată zbura pe vreme de arşiţă şi pe timp de furtună oriunde era nevoie de flori pentru a lumina pământul.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Povestiri cu tâlc de copil
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând

Eşti frunza care cade lin în palma mea
Jertfită vântului rătăcitor;
Eşti ploaie albă de cireşi în floare
Ce mi se-anină-n firele de păr.
Eşti frunza care cade lin
Să-mi steie la picioare
Chemată de-al pământului ecou;
Eşti iarba-naltă unduind în soare
Ce-mbrăţişează moale trupul meu.
Şi când la rându-mi fi-voi frunză
Smulsă din ram
Căzând rotit...
A cui să fie mâna care mă va culege
În sfârşit?

poezie de Viorel Mitea (8 februarie 2007)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şantier în lucru

Cine-ar fi crezut că în mijlocul pământului
o macara în spirală
a ridicat
înfurnicatele rădăcini copacilor?
Cine-ar fi bănuit că în mijlocul pumnului
din oase subţiri
omul şi-a construit schelele nebuniei
apoi cu palma întinsă
şi-a cerşit ochii de la pleoape
şi inima de la piept
şi mormântul de la muncitorul
de pe acea macara în spirală...
Cine?
Spune tu înfurnicatule!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mijlocind curcubeie

eu spun
să ne facem nevăzuţi
într-o şoaptă
de forma pământului
cu buzele maci
şi genele iarbă
pe gleznele
apelor curgătoare

tu spui că
până în inima soarelui
treptele pavoazate
cu lumină
şterg paşii
amintirilor durute
acolo ne aşteaptă
cheia poarta
cerul raiul

hai să batem palma
la mijlocul poeziei
într-un pact
încărunţit de iubire
captivi între prima silabă
şi ultimul gând

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idilă cu piatra

idila artistului cu roca neîmblânzită,
sălbăticită de atâta frumuseţe
se transformă într-o curte făcută pietrei...
la început se cântă pietrei încă neîndrăgostite
apoi artistul se pliază într-un fel de ritual
pe forma ondulândă a trupului ei marmoreean
încă netransfigurat de spinii luminii
şi de muşcăturile lacome ale dălţii în piatră.
meşterul nici nu îndrăzneşte
să-i zâmbească pietrei neîmblânzite...
există o rivalitate la început de idilă
între cei doi îndrăgostiţi,
o tatonare a expresiilor figurative,
o sinteză a curburilor şi dinamismului,
a mesajului şi a destinului pietrei îndrăgostite
după facere şi transfigurare,
piatra devină o blândă felină
încă neîndrăgostită, de-a pururi,
de pygmalionul ei sedus şi abandonat
ea se odihneşte doar în braţele visului
care a zămislit-o devenind ascultătoare...
dar nemărturisitoare de sentimente umane
doar Dumnezeu-marele artist universal
încântat de frumuseţea ei divină
şi de ochii ei semănaţi cu jar
i-a suflat viaţă, dorinţă şi veşnicie
amăgindu-l pe mirele universal,
a cărui nebunie din iubire
i-a făcut inima să tacă... iremediabil...

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Augurii inocenţei

(fragment)

Să vezi Lumea în grăuntele minuscul de nisip
Şi-întregul Paradis locuind o floare,
Strânge-n palma mâinii Infinitul fără chip
Şi Eternitatea în ora trecătoare.
Şi-intregul Paradis locuind o floare.

poezie celebră de William Blake (1863), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palma mea

Palma mea sânul cuprinde,
Buzele... îl dezgolesc,
Degetul... coarda întinde
"Doamne", cât o mai iubesc.

Palma mea... binecuvântă,
Limba-i necuvântătoare,
Sufletul... în mine cântă,
"Doamne", câtă desfătare.

Palma mea... vise desface,
Ochii verzi... ademenesc,
Vinul în pahare... tace,
Degetele, doar, vorbesc.

Şi o fac... fără ruşine,
Nu au linişte, nici pace,
Nebunia o-ntreţine
Ritmul inimii buimace.

Oare ce gândeşte fata?
Coapsa cine-i încălzeşte?
Timpul e aproape, gata,
Palma mea o-nnebuneşte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alte priviri să îmi dai

Tu
care îţi pui mâna peste mine
şi
mă încojori
pe dinainte
şi pe dinapoi

cu privirea Ta
din ochii
ca para focului
îmi străpungi
sufletul şi inima
şi Tu Însuţi cu mâinile Tale
mă aşezi pe stâncă
şi cu totul alte priviri îmi dai să disting
real natura tuturor lucrurilor ce mă înconjoară
un strigăt din ape
să fiu
pe palma Ta dreaptă
un crin
şi un zbor printre stele

doar Tu
îmi înscrii menirea
căci asemeni cu Tine mă vrei
să-mi iei
lucrurile

ce de Tine mă despart
o cu totul altă fiinţă de-a fi
nu doar voia mea să se facă în mine ci doar voia Ta Isus
pentru că Tu
fericirea îmi vrei
pe veci

pune-mă
să-ţi cânt mersul
dintre o floare şi alta
dintre
un cuvânt
şi-un alt cuvânt albastru de albastru
până în inima pietrei de vară
supusă privirii
din stele

înţelepţeşte-mi
cuvintele
şi pe degetele Tale Tu mersu-mi aşează
o stea să fiu ascunsă-ntre crini la marginea mării în stropi
de cântare
melodie
şi cântec din stele spre stele plutind

mă-nvăţ
să-ţi cânt imaginea
ascunsă-n lumina scăldată-n lumină
ca para focului
ce-ţi arde din ochii Tăi
orice secret anihilându-l pentru Tine
căci Tu eşti
Acel ce eşti

poezie de Ioan Daniel Bălan (17 februarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile sunt luminile pământului: de ce sunt luminile pământului?
În fiecare floare există un spirit al speranţei sau mai bine-zis o picătură din sângele soarelui,
florile reprezintă infinitatea frumuseţii divine sau armonizarea concretă dintre frumos şi divin.

citat din Ştefan Radu Muşat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantecul dorintelor

Iubeşte marea şi nisipul,
Pe stâncă stai şi meditează,
Rămâi uitat, la fel şi timpul,
Întoarce-te, hai la amiază!

Primesc sărutul tău la poartă,
E pentru mine floare neagră,
Îl voi păstra şi a mea soartă
Nu va ucide limba sacră.

Iubeşte soarele şi luna
Ce stau îmbrăţişate-n zare,
Strecoară-n palma albă huma
Şi modeleaz-o-n neagră floare.

Vino, pe urmă-n casa mea
Şi picură-n suflet căldură,
Pământul arde gura rea
Şi inima o face pură.

Eşti om creat după tipar,
Vechiul tipar de catifea,
Aşa cum cerul este clar
Mi-e clar – Te vreau în viaţa mea!

poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că am corpul unei femei slabe, dar am inima şi cutezanţa unui rege, a unui rege al Angliei.

citat din Regina Elisabeta I
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mugurul-floare

Sunt nerăbdătoare
ca un mugur
ce devine floare.
Când te voi vedea?
Când voi fi a ta?
Simt că mugurul moare
născând o superbă floare
o beţie de culori,
de petale.
Ia-mă în palma ta
şi miroase-mă!
Ocroteşte-mă
ca pe o femeie-floare
ce sunt
şi iubeşte-mă
într-o continuă polenizare!

poezie de Liana Sabău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mersul pe raze

Rotunjită clipă
până-n imagine
ne copleşeşti căutările
cu paşii aceştia
flexibili
ne ţii la-ndemână
cu rosturi şi flori
cu piscuri de roze
şi faguri de miere
floare de stâncă adesea
să fim
în mersul pe ape
către izvor
aria minţii
licăr
spernanţă
şi
galaxia cunoaşterii
ne prinde încet
printre stalacmite de
flori şi cuvinte

nesaţul
până în inima pietrei
ne sapă
ne taie
mai mult să pătrundem
aria
dintre cuvinte
şi floarea de stâncă

poezie de Ioan Daniel Bălan din Pe umerii vremii (4 iulie 2003)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!