Idilă cu piatra
idila artistului cu roca neîmblânzită,
sălbăticită de atâta frumusețe
se transformă într-o curte făcută pietrei...
la început se cântă pietrei încă neîndrăgostite
apoi artistul se pliază într-un fel de ritual
pe forma ondulândă a trupului ei marmoreean
încă netransfigurat de spinii luminii
și de mușcăturile lacome ale dălții în piatră.
meșterul nici nu îndrăznește
să-i zâmbească pietrei neîmblânzite...
există o rivalitate la început de idilă
între cei doi îndrăgostiți,
o tatonare a expresiilor figurative,
o sinteză a curburilor și dinamismului,
a mesajului și a destinului pietrei îndrăgostite
după facere și transfigurare,
piatra devină o blândă felină
încă neîndrăgostită, de-a pururi,
de pygmalionul ei sedus și abandonat
ea se odihnește doar în brațele visului
care a zămislit-o devenind ascultătoare...
dar nemărturisitoare de sentimente umane
doar Dumnezeu-marele artist universal
încântat de frumusețea ei divină
și de ochii ei semănați cu jar
i-a suflat viață, dorință și veșnicie
amăgindu-l pe mirele universal,
a cărui nebunie din iubire
i-a făcut inima să tacă... iremediabil...
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mariana Didu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.