Gând
Ești frunza care cade lin în palma mea
Jertfită vântului rătăcitor;
Ești ploaie albă de cireși în floare
Ce mi se-anină-n firele de păr.
Ești frunza care cade lin
Să-mi steie la picioare
Chemată de-al pământului ecou;
Ești iarba-naltă unduind în soare
Ce-mbrățișează moale trupul meu.
Și când la rându-mi fi-voi frunză
Smulsă din ram
Căzând rotit...
A cui să fie mâna care mă va culege
În sfârșit?
poezie de Viorel Mitea (8 februarie 2007)
Adăugat de Viorel Mitea
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Mitea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.