BURICUL PĂMÂNTULUI
e aici, buricul pământului,
în miezul țipătului
crinului tăiat,
în arșița setei din
muguri,
când poți atinge fântâna
cu flacăra
fără să se stingă;
în curtea interioară
a cuvântului, în
grădina miresmelor
virgine, în grajdurile
cu dobitoace și
fiare plângând--
în ombilicul pietrei
care te lovește!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.