
Piatră și floare
Mai aproape de depărtarea noastră
sunt imediatul meu, piatra și floarea...
bunăoară cicoarea!
Nu resemnarea mută a pietrei mă doare,
se știe că piatra trăiește sonor și veghează
(regnul mineral are cuvânt, oameni buni)
și nici disperarea florii spulberate de vânt
nu ne oprește din a da iubirii noastre avânt
(regn vegetal, natură vie și pururea trează),
proiectându-ne, în zbor, spre zările-albastre,
dăruind aripe verzi răs-zburărilor noastre...
Tu însăți, iubito, ești piatră și gingașă floare,
sorbindu-mi amărăciunile, tandru, sub soare,
zeiță căzută-n ispită și-n viață, cu părul perlat,
corolă în piatră tu ești și preacurată, ești poezie,
anulând vijelios a pământului sumbră melancolie...
Alungă-mi, tristețea, alungă-mi sființa și ceața
și dă-mi o otravă mortală, mai dulce ca viața,
piatră și floare, cu sânge-azuriu de cicoare,
iubind dimineața!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre flori
- poezii despre zbor
- poezii despre iubire
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre tristețe
- poezii despre păr
- poezii despre poezie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

Fantă de lumină-n piatră
Piatra piatră, de e piatră,
tot se lasă sărutată,
înflorește și suspină
și străluce în lumină,
precum floarea din grădină...
Știe răsărituri și apusuri,
mii de împliniri și presupusuri,
zac în ea scenete epocale,
chiar regrete și dorinți carnale.
În mesajul pietrei, vertical,
intuiești Edenul muzical,
împietrit, acolo, în răstimp,
de toți zeii Marelui Olymp!
Îndeaproape
trup cuprins de dor,
fantă de lumină-n piatră,
ca un foc verzui din vatră,
cu sclipiri de Meteor,
fraged, cânți, Eleaonor!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre muzică, poezii despre sărut, poezii despre stele căzătoare, poezii despre rai, poezii despre lumină sau poezii despre intuiție
Piatră...
Piatră, piatră,
Coaptă-n vatră,
Tu mă mârâi
Ca pe-o șatră,
Ești oloagă,
Întro doagă,
Și mă târâi
Fără șagă...
Piatră ești de temelie,
Piatră acră de mormânt,
Unsă-n colțuri pe vecie,
Aruncată-n cercul sfânt...
Urcată-n zări
Dai cugetări,
Cu seva uzi
Multe-nsetări,
Tu piatră crești
Dintre povești,
Te rog, m-auzi,
Vreau să-mi vorbești?!...
-Eu, am inimă în mine,
Îți simt piatra inimii,
Și păstrează-mă-n suspine,
Te voi ferici, să știi!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (10 iunie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre inimă, poezii despre vorbire, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre creștere

Fantă de lumină-n piatră
poem dedicat poetei Eleanor Mircea
Piatra piatrā de e piatră,
tot se lasă sărutată,
înflorește și suspină
și străluce în lumină,
ca pistilul în stamină...
Știe răsărituri și apusuri,
mii de împliniri și presupusuri,
zac în ea scenete epocale,
chiar regrete și dorinți carnale.
În mesajul pietrei, vertical,
intuiești Edenul muzical,
împietrit, acolo, în răstimp,
de toți zeii Marelui Olymp!
Îndeaproape
trup cuprins de dor,
fantă de lumină-n piatră,
ca un foc verzui din vatră,
cu sclipiri de Meteor,
fraged, cânți, Eleaonor!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
La ce bun o floare
Am vrut să-ți aduc o floare din parc
Dar când am văzut că și ea
Era îndrăgostită de o altă floare mai albastră
Am renunțat,
și m-am dus la o florărie
Care vindea numai ghivece
Am luat un ghiveci cu câteva flori în el.
Emoționat de pământul pe care și-l împărțeau
În aceeași formă de viață,
Am renunțat, și
Am fugit spre un cimitir
Măcar acolo florile nu contează,
Erau munți de flori
Și un nume celebru înscris pe o piatră.
Am luat o floare din miile de cozi verzi
Dar roua ce cădea pe ea
Venea de pe frunzele ce îmi arătau
O altă floare pe care o ținea un tânăr în brațe,
Pe-o piatră era un nume de ea.
Să mă scuzi iubito, că am venit la tine fără nici o floare,
La cum miroși, la ce bun o altă plantă
cu parfum de lăcrămioare?
Autor: Mili Dumitru
copyright
#poezieînrampă
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2019)
Adăugat de Mili Dumitru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre rouă, poezii despre plante, poezii despre parcuri sau poezii despre munți
Cântecul biruinței
Pietre
ploaie
vânt
furtună
gând zvârlit
până în marginea căutării în piatră
ninge
cu ochi
plouă
cu vorbe
până în marginea căutării în piatră
clipe zdrențuite
pași sfârtecați
din piatră
picuri
picuri
pe piatră
dar
alături
o floare
floare de nufăr
cuvinte
prinse în rouă
în rouă
zbor și
stea
surprinsă în zbor peste ape pe muchii de raze
poezie de Ioan Daniel Bălan (8 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre nuferi, poezii despre ninsoare sau poezii despre gânduri
Tu iubito...
Tu iubito o știi bine
Tu ești dor, ești dor de mine
Tu ești dor, eu sunt iubire
Tu ești freamăt, eu simțire.
Tu ești raza albă-a lunii
Tu ești izvorul minunii
Tu ești vis și armonie
Tu ești vers, eu poezie.
Tu a vieții mele rază
Tu a sufletului pază
Minunată orhidee
Ești și floare și femeie.
poezie de Florica Iacob
Adăugat de Oana Alexia Barbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre orhidee sau poezii despre femei

Femeie
O, tu, femeie, înger blând,
Care ai coborât din cer,
Tu ești un dulce gând, un mister.
O, femeie, gura ta e dulce ca mierea de albină
Ești o floare de nu-mă-uita,
Ești al sufletului lumină.
De-a pururea ești slăvită,
O, tu ființă nemuritoare,
Ești o dulce ispită în lumea care moare.
poezie de Vladimir Potlog (7 martie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre îngeri, poezii despre moarte, poezii despre miere sau poezii despre gură

Trenul de piatră
Când venea nașul
îi arătam o piatră culeasă din tren
el îmi ștampila piatra cu o piatră
culeasă de lângă tren.
Trenul trecea prin piatra
de sub tren...
Urla
cu un urlet de tren
o piatră
în urma trenului...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri
Dumnezeu ne ia in brate si plange
Dumnezeu ne ia in brate si plange
piatra. infipta in piatra, o cruce de lemn.
pe cruce, un om de carne si sange
pe cer, ochiul domnului, semn.
piatra copac om,
mineral vegetal animal,
treime imbratisata dumnezeieste.
inaltime unduire val,
duh al creatiei celeste.
tarie armonie dragoste,
daruri ale fiului pentru fiecare in parte:
piatra copac om,
mineral vegetal animal.
tocire vestejire moarte,
stigmatele dumnezeirii pentru pacate.
incremenire incremanire incremenire,
soarta soarta soarta,
colb colb
nu colb:
intoarcere la vegetal sau mineral
cruce de lemn sau de piatra.
spre cer, colbul inaripat lumina o stinge,
pe cer, ochiul domnului ne iarta pentru toate,
in cer, dumnezeu ne ia in brate si plange
cu lacrimi ce mangaie atom cu atom:
mineral vegetal animal,
piatra copac om.
poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre religie, poezii despre ochi, poezii despre lemn, poezii despre crucificare, poezii despre cruce sau poezii despre copaci
Ești
Ești un fulg din zarea cea curată,
Ești o liniște a nopții minunată,
Ești un vis al nemuririi ce-l atrag,
Ești un înger al iubirii, înger drag.
Ești zâmbetul în larg ce se destramă,
Un gând în permanență ce mă cheamă.
Ești o aripă de soare și de vânt,
Ești o lacrimă în floare pe pământ.
Ești zâmbetul ce cade pe-a mea față,
Ești boabele de rouă în prag de dimineață.
Ești un zâmbet, ești o aripă de vis,
Ești un cântec, un dor de necuprins.
Eăti o lacrimă din ochii mei vioi,
Ești un dor ce plânge pentru noi,
Ești o viață-nfloritoare ce-o ador,
Ești o pasăre ce o răpesc din zbor...
.........
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre păsări, poezii despre plâns sau poezii despre noapte
Soției
O, femeie prea frumoasă,
Tu ești piatra prețioasă
În acea bijuterie
Ce-i a noastră căsnicie!
Eu, cel ce-ți ador făptura,
Eu, iubito, sunt montura;
Tu ești piatra, briliantul,
Eu montura și liantul.
poezie de George Budoi din Poezii (23 ianuarie 1993)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căsătorie, poezii despre soție, poezii despre frumusețe sau poezii despre bijuterii
Ompfalos
scris când viața la Delphi era
doar un abur celest
noaptea rupe malul luminii dar lumina
e cea care se revarsă
ca o binefăcătoare abluțiune
1
omphalos
semn al aprapelui
semn al biruinței
(cine pe cine biruie iată-ne pândindu-ne
la marginea cărnii)
piatra arzând mocnit (pielița ei de tărie
n-o poate apăra de flacără
dar o altă flacără decât cea
din pieptul tău domolit de uitare
o flacără din care izbucnesc isvoare
dar altfel de isvoare pe care ochiul
nu le poate seca buzele
nu le pot atinge o
singură dată numai
te lași cuprins de cuprinderea limpede
și adevărul se mută în tine)
suntem frați și semn al frăției e
carnea noastră cea de toate zilele
de toate nopțile piatră
din piatra unui adevăr
eu mor de boala ta de cer
tu mori de boala mea de pământ
2
- spun vechile cărți
că noaptea e sângele pietrei
un sânge în care ne îmbăiem trupurile și
din care trupurile noastre ies curate
încât rămânem de fiecare dată
buimăciți de atâta strălucire
- spun vechile cărți că
noapte de noapte piatra moare
pentru suprema nostră strălucire
că strălucirea noastră e vinovăția ei
mărturisită
- zic
sora noastră piatra
și fratele nostru soarele
dragostea noastră marea
și carnea noastră pământul
durerea noastră pasărea
și sângele nostru cuvântul
judecăm o noapte și
judecăm o ploaie și suntem
la rândul nostru judecați
pentru cuvinte și pentru foc
și pentru dragoste și pentru
sărăcie oh
suntem atât de vinovați încât
aceasta e adevărata noastră
biruință
dăm mărturie pentru vinovăția
unei clipe sau a unei flori
dă piatra mărturie pentru
vinovăția noastră cea de toate zilele
dar pentru piatră cine dă mărturie
la vinovăția pietrei cine e martor
poezie de Dumitru Necșanu din Omphalos (2007)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre sânge, poezii despre cuvinte, poezii despre adevăr sau poezii despre zile
Piatra
Ridic această piatră către culmi
Prin chin, prin sângele vărsat
Și prin sudoare
Predestinată viitoarei lumi
Ca un simbol intercalat
În tot ce doare...
Știu, dacă am s-o scap cumva
Și piatra mea
Va fi din nou acolo, undeva
Devale
Voi toți veți afirma că e demult așa
Și stă ca orice piatră
Ocolind o cale...
poezie de Iurie Osoianu (26 februarie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Iurie Osoianu despre sânge sau poezii despre simbolistică
Idealuri și piatră
de fapt totul este de piatră
de praf de piatră spartă
ce ar mai fi aceste case înalte
aceste catedrale de oameni
aceste turnuri confuze
utopii de marmură
cavouri albe
dacă nu ar fi ca idealurile
să locuiască
în piatra lor?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre idealuri, poezii despre înălțime sau poezii despre alb
Dacă nu ești ploaia
Dacă nu ești ploaia, dragul meu,
Fii pom încărcat de roade, fii pom,
Iar dacă nu ești pom, dragul meu,
Fii piatră îmbibată cu umezeală, fii piatră,
Iar dacă nu ești piatră, dragul meu, fii lună
În visul celor pe care-i iubești, fii lună.
(Cuvinte spuse de o femeie la funeraliile fiului ei).
poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare

Ești pământul, ești moartea
Ești pământul, ești moartea.
Anotimpul tău e-ntunericul
și tăcerea. Nu e pe lume
nici un lucru ce mai mult decât tine
să fie-ndepărtat de zorii zilei.
Când par a te trezi
ești numai durere,
o ai în ochi, în sânge
dar tu n-o simți. Trăiești
cum trăiește o piatră,
cum trăiește pământul dur.
Și te-nveșmântă vise,
tresăriri și suspine
pe care le ignori. Durerea
ca apa unui lac, se-agită și te înconjoară.
Sunt ceruri pe fața apei.
Tu le lași să se destrame.
Tu ești pământul și moartea.
poezie clasică de Cesare Pavese, traducere de A.E. Baconsky
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre tăcere, poezii despre dimineață sau poezii despre apă
La biserica de piatră
la biserica de piatră am fost să mă reculeg
Dumnezeu e pretutindeni și naturile sunt sfinte
creația Lui divină acum pot s-o înțeleg
s-o descriu în limba scumpă cu alesele cuvinte.
săpată în stânca de haiduci străbuni
biserica și azi se-nvârte după soare
la adăpostul ei se pozează tribuni
gânduri de uimire se pierd în răcoare.
la corbii de piatră se adună turiști
înălțați pe stâncă veghează în pace
am privit cu admirare solii pacifiști
ce construiește timpul nimic nu desface.
la altar de piatră s-au rugat sofiști
s-au închinat îngeri, bine să provoace.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre pace, poezii despre turism sau poezii despre haiducie
Auzi, iubito...
auzi, iubito, florile pe câmp
cântă cu iarba și pământul,
cântă și pomii rând pe rând,
în frunza lor cântă și vântul
pe cer aleargă printre nori
un stol de păsărele,
se prind de aripi, se cobor
și urcă iar spre stele
dar cerul n-are nici o stea,
doar ele știu unde sunt ele,
la noapte noi le vom vedea
împresurate de inele
auzi iubito, greierii,
orchestră fac de dimineață,
dorințele cu unduiri
ni se citesc, în ochi, pe față
ești mai frumoasă ca oricând,
iubita mea cu buze coapte,
dă-mi mâna să cântăm râzând,
aceste clipe ale noastre
când te întinzi peste pământ
ești floarea cea mai înflorită,
parfumul tău îl simt prin vânt,
vreau să-ți respir clipa dorință
întinși pe iarbă printre flori
îți simt căldura, o chemare,
am amețit de-atâtea ori
sub trupul tău ușor de floare.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre nori sau poezii despre mâini

Floarea mea, frumoasă floare
Floarea mea, frumoasă floare,
Cu nume de sărbătoare
Ai pământul sub picioare,
Fruntea în stele și-n soare.
Ai gura dulce izvor
Din adâncul munților,
Sub veșnicul tricolor,
Simbol sfânt pentru popor.
Nu lași viața pusă-n sponci,
Scoți rubinele din scoici,
Te întreci cu mii de doici
Ca să faci statui din roci.
Floarea mea, floare cu rouă,
Să-mpărțim viața-n două,
S-o lăsăm curată vouă,
Urmașilor sub stea nouă...
Noi suntem în curtea țării,
Din Ceahlău în largul mării,
Lărgim trecerea cărării
De cu zori în pragul serii...
Nu uita floare frumoasă
Că ești visul de mireasă,
Ești lumina de acasă
Când m-aștepți la pusă masă.
Vreau să te privesc profund,
Să-ți cinstesc gândul rotund,
Să îți spun ce-am spus demult
Ești înger crescut din lut...
Floarea mea, frumoasă floare,
Cu nume de sărbătoare
Ai pământul sub picioare,
Gura dulce-n sărutare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări sau poezii despre sărbători
Hana
binele
binele este începutul luminii
binele este cana cu păsări din care bea Dumnezeu când e însetat de oameni
binele este atunci când lacrima umple în desisul distanțelor fântâni părăsite
binele e doar atunci când ai cu cine să împărți
frigul
frigul este o vedenie ce aprinde adânc în pământ depărtarea
abia atunci focul din inima ta stinge priveghiul
rotitor și însoțitor de soartă un înger cu cheia la gât
frigul începe în tine când în celălalt nu mai e nimeni acasă
iubirea
iubirea este o taină
în timpanul acestui târziu se crapă de ziuă
vor veni la fereastră căutătorii
te vor întreba al cui ești și de unde
până când vor locui în numele tău în cea mai cumplită absență
piatra
piatra este setea celui care n-a împărțit
e suspinul semnelor toate
piatră e gândul și marea în care peștii înoată idei
singuri suntem numai atunci când intre noi aerul doare
tu
tu ești cuțitul care taie-n felii lumina
când totul e gata vine la masă și Domnul
încet și tulburător de sonor
hana se roagă
undeva pe un câmp dragostea noastră
poezie de Florian Stoian-Silișteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre început sau poezii despre pești