Ajun de mâine 8

pe umbre trece clipa de nălucă
şi e-n a fi un vicleşug de mere...
pe calea apei lacrima îţi piere
în ochii tăi mirare să aducă.

se tot prelinge-n şoapta ta tăcere
de oameni şi de lutul lor uitucă
în şoapte ai un dor divin de ducă
femeie-n frumuseţe îmbiere...

ţi-e strălucirea inimii cometă
ce urma-şi lasă-n imn, sub labirint,
eternitate-n nuntă incompletă.

pe strada îngerilor mâine-alint
îţi stingi tristeţea, de senin poetă,
cobori din setea vorbei, de argint...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Piranhna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu rime facile

pe alb de insomnie-s taine scrise
misterului de diamant lucire
în perne bând poem de fericire
pe rană umbra cântec făurise.

ne ticluiam pe cer în adâncire,
la zarvă clipa vorbei ne oprise
vopsiţi pe guri şoaptă, sus zărise
a noastră stea divina rătăcire.

erau averi de vise, slovă-n lapte
a tălmăci văpaia fiartă-n frig
şi-n înţeles cu miezurile coapte.

din ochii tăi o depărtare strig
privindu-ţi văzul, mut în multa noapte
şi-n calea apei timpurilor dig.

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Pikky
Comentează! | Votează! | Copiază!

De tine

te beau singurătăţi, fântână tristă,
femeie-n rugă lacrima ce-ţi suie
zidind cu trudă-n amintiri statuie
şi slavă clipelor ce-n azi există...
în lutul tău ci încă mâine nu e...
tu vorbe scuipi hârtiei în batistă,
oglinda ţi-e icoană egotistă
şi crucea-mpodobită-n duh de cuie.
eterică, de-abis şi nupţială
tu întocmeşti în ploi privirii lege
în faptul meu de-a fi a te-nţelege
şi dulce eşti în blânda ta sfială.

la urmă toate sunt luciri de îngeri,
izbânzi ce-n tot se reazemă-n înfrângeri...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Animagus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bagaj de pace

pe imn sisific de rostogolire
deasupra-s albe-n cer răniri de munte
eresu-i plin de linişti reci, mărunte
şi-n sân de mumă clipei e jelire.

ţi-e fără seamăn şoapta în grăunte
pe calea ta de dragoste subţire
ce-abate la divin o împărţire
şi legi tot strigă-n văgăuni cărunte.

ci despre om mă dumireşti zadarnic
că vag exist, cu făr' a şti să fiu
şi sunt la mese sângelui paharnic.

pe tine-n coaja tainei te descriu
şi doruri urcă-n zborul nunţii harnic
ducând bagaj de pace în sicriu...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu scenarist în casa de piatră

Văpaia noaptea mirilor să ungă
să-şi zică nemurirea taina-n faptă
să ningă vis din spunere-nţeleapă
şi clipa de senin să fie lungă.

De umbre cărnuri la aspeţe-aşteaptă
pe-altare către linişti să străpungă,
pe zare se aşterne-a zilei dungă
Lumina-n nuntă prăznuind cu şoaptă.

Era stelar de ochi pe lăcrimare
abia-ndrăznind a fi-n edenul trist
doar casa cea de piatră pace are.

La malul apelor de văz exist
pe buzele de rugă-n lumânare
şi Dumnezeu ni-i vieţii scenarist.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Neptun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea

Cum s-a scris şi în rondeluri,
Setea e de două feluri:
Prima-i setea naturală,
Trece cu-apă uzuală;
E-apoi setea de putere,
Nu se stinge şi nu piere.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (23 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea asta nu e nemaizisă

aceleaşi umbre-n taine mă cufundă
tăceri beţive-n clipelor izvoare
cuvânt rodeşte-n albul ce ne doare
în hram de veac ori numai de secundă.
ci chipul tău pe ochi mi-e sărutare
în mine strigi poeme, mă inundă
o sete spre divin vestind în undă
de nuntă siderală căutare.
povestea asta nu e nemaizisă
scriind de lut un stih cu vicleşug
dar îngeri încă-s har acolo-n clisă.
vedenii de lumină-n vis conjug
portiţa Raiului când e închisă
deşi-n sorginte-mi nasc deschis coşciug...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul fără cititori

la umbre întrebuinţezi lumină
în piept ţi-e aerul zburat de îngeri
şi-n miezuri duci minciunii dese-nfrângeri
eres din nopţi crepuscul să deţină...

că vine dimineaţa-n veci, de plângeri
a căror oameni le vei râde-n cină
ce-ţi caută în lutul tău pricină
da'n duh sunt ale Domnului răsfrângeri...

oglinda a icoană te arată,
dintâi murind, devin un necrofag
şi-n putrezire gândul mi-e-n erată...

doar vis rămâne, însoţit de drag
de tine,-n amintirea înserată
şi lumii mersu-i de-adevăr beteag...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fasole în untură de om

îţi erau tot mai numeroase cântecele
parcă fiecare păticică din tine devenise o lebădă
murirea lor era galopul calului fără picioare
mă cunoşteai dintr-o existenţă oarecare
privitoare la cerul străpuns de pisc
din senin curgea sânge albastru
ca de la regi neîncoronaţi şi curgea apă de moarte...
îţi era gura străpunsă de ac de albină
găsise acolo dulceaţa vorbelor fără vicleşug de fiinţă
frica era o simplă notaţie a întunericului

&

licenţiat la "Şcoala de nebuni"
felcerul îmi găsise fractură de orizont
cică priveam vertical zarea
la intersecţia dintre uman cu strada de îngeri
în unicul sens de înot pe zbor
acasă la demiurg
prăjeai fasole în untură de oameni

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii mei

Ochii mei ţi-au dăruit
sclipirea stelelor
prin albastrul infinit
din adâncul mărilor.

Ochii mei te-au dorit
vis de fată-ndrăgostită
prin reveria de argint
din privirea adormită.

Ochii mei ţi-au visat
dorinţele sufletului
prin aleile din parc
din rătăcirea gândului.

Ochii mei te-au urmărit
al primăverii zefir
prin zborul liniştit
din licuricii de safir.

Ochii mei ţi-au zâmbit
strălucirea soarelui
prin focul mocnit
din adâncul sufletului.

Ochii mei ţi-au dedicat
prin versuri rimate
cel mai preţios smarald
din poeziile create.

Ochii mei te-au adorat
iubite, înger – ireal
prin curcubeul desenat
din puritatea de cristal.

Ochii mei ţi-au lăcrimat
ploaia amintirii
prin suavul picurat
din tristeţea despărţirii.

Ochii mei acum sunt cenuşii
şi-au pierdut strălucirea
de umbre şi neguri fumurii
când le-ai furat tu iubirea.

poezie de Elena Seceleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corăbii trec pe ape în ruine

corăbii trec pe ape în ruine
şi-a îngerilor umbre-s la timonă
în lumânare-i rugă monotonă
plutind pe valul tristelor destine.

deasupra-i drum spre ochii de gorgonă
a zăvorî în om averi de bine
prin soarta picurând de lungi suspine
deriva-n sânge împietrind, maronă.

voi ancora în cheag de-nduioşare
iar de repaus rocă îmi vei fi
sisifică femeie-n vis ce-mi doare.

şi adormind tu cruce nu-mi jertfi
la căpătâi; de haz în văz culoare
în zori având, sub lacrimă deşi...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Poseidon
Comentează! | Votează! | Copiază!

A patra dimensiune (sintagma visului)

ne ţipă ploaia-n ochi şi raţiune
cu suflete furiş pe la altare
şi trăsnete străpung în pomul care
un şarpe dulcele venin îşi spune.

ci multe rosturi azi îşi au stricare
că doarme Dumnezeu în apei strune,
deasupra noastră e de nori genune
şi cade lacrima ce-n piept ne doare.

iar de-ntuneric strigă-n nopţi răniţii...
de-acolo plozi de umbre de-aţi cules
voi, oameni, cu năluci hrăniţi-i.

având pe guri sărutul de eres
prin lumea cu truism în definiţii
un veac presus de clipe-am înţeles...

sonet de Ştefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Dormamu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirare

Frumosul meu, azi te-am văzut, nu râde.
Mergeam pe drum cu ochii lăcrimându-mi calea.
Priveam Pământul ce nu se deschide
Ca să mă ia să îmi aline jalea.

Zâmbeai, tu nu faci asta. Mie, oare?
De ce-a vrut Dumnezeu să potrivească
Calea mea, cu drumul drumul tău? Mirare!
Ce bine e să te iubească

Si Cel de Sus şi îngerii. De ai putea si tu s-o faci.
Încerci? Ţi-e greu? Mai bine pleci?
O dată doar. Te uiţi în ochii mei şi taci.
Apropii gura de a mea... Rămâi pe veci.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsori de noapte

în mănăstirea vremii nezidită
de nefiind ţi-s ochii veci, fecioară,
de hram în stih cu taină ce-mi coboară
născută dintr-un vis de stea cumplită.

şi ou de clipă se înşiră-n sfoară
având esenţa-n linişti învelită;
la demiurg eternitate-n sită
e-n pasăre ce-n ultim cântec zboară...

iubirea ta-mi aleargă prin aortă,
lumină-n sânge mi se face mult
la tine-n ceţuri a senin exult,
pe gând corăbii şoapte-n miez transportă.

şi mai era şi-o noapte ninsă foarte
de o trezie către vămi de moarte...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Nox
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte cunoscute

A revărsare-n trai şi-n criptă dală,
eşti imnul sincer săgetând iubire
senin pecete-n sânge bând, robire,
la stins de oameni setea siderală...

Foşnind mister, şopteşti pe-a mea privire
de strai lumesc văzându-te iar goală
în pielea ta cu preacuvânt egală
fiindu-mi leac pe câtă otrăvire...

Aşa, pe vagi cuvinte cunoscute
nu am vestire nici aflare-n fapt
mi-e singur dor de tine dulce rapt
pe mări talazului de-adorm în cute...

Pe-adâncul nopţii, dându-mi vis sentinţă
lăuntric port doar umbre drept ştiinţă...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ploaia lacrima să se confunde

cu ploaia lacrima să se confunde
în mine plângi, lăuntrică femeie
prin timpul care taine-n zări încleie
argintul fiert e rece în secunde.

a descuia genunile-mi eşti cheie
şi vis de nalt acolo îmi pătrunde
pe umbre se rostogolesc, rotunde
mirări, eres pe calea ta, lactee.

pe ape stând trupească revărsare
ieşite-s oase din încheieturi
iar tu mă cerţi cu voci interioare.

te mai pândesc în gând, la cotituri
pe unde este-amorul nostru oare
când vorba ni se-atârnă-n steag, pe guri.

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Kaky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici Dumnezeu

(alb)

cu dioptriile mele de nuntă
am început să văd pe stradă oameni albaştri
şi galbeni şi roşii
senini în sângele cu gelozii la mijloc
în vârful vântului cârpa
îmi bea ochii semnalizând nemurire

Andrei ridică din umerii cu poveri de sfinţire
a întemeierii aici Dumnezeu

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă stingi în ochii tăi

Mă stingi în ochii tăi
bulgăr de iubire
rostogolit sub paşii
pe care au nins
cuvintele ce nu s-au spus

te rostogoleai
lacrimă albastră
sub pleoape te cuibăreai
în ochii mei ca într-o ciutură
sorbeam şi mă îmbătam
până dimineaţa

simt cum mă stingi în ochii tăi
chiar dacă lumânarea
pâlpâie încă
mă stingi în ochii tăi
lumina stinsă
îşi va risipi cenuşa

nu va mai fi timp
nici o mână
să o adune în urnă.

poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schizoapatra

Ţi-e umbra pe nimicuri leziune
şi imn de întuneric porţi în salbă
în pielea ta fiind o rugă alba
vestind apus de oameni pe genune.

Aleargă-n piepturi linişte codalbă
veghind a patra-n har dimensiune
cometă a tăcerii ce ne spune
cu vârf de cer, peniţă-n zodii jalbă.

La oşti chemându-mi visele cu surlă
respir în lacrimi aşteptarea-n uşi
tu mă primeşti în perne, vremea urlă...

Aprind în duh văpaie către duşi
şi plouă în biserici fără turlă
a stins sub Păsări jarul din cenuşi...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kasida

Hei, ochiule! nu trezi a inimii zare
La astfel de doruri nu există scăpare.

Culoarea bolţii oare o schimbă izvorul
Sau lacrimile au acoperit tot cerul.

Dacă în privirea ta dulce moartea piere
Nu-i de mirare; apa curge în unghere.

Inima grăieşte de sprâncene săgetată
Îndrăgostitul să bea, duşmanul niciodată.

Grădinarul să trudească să aducă răcoare
Iubita e ca luna răsărită din mare.

Nu-i nimic dacă ochii se vor umezi în petunii
Dacă din trandafiri se vor adăpa şi spinii.

Cu ochii tăi albaştri în izvoare mă scufunzi
În zilele triste privirea să nu mi-o ascunzi.

Mi-e dor de gura ta cum doresc sfinţii Kevser-ul
Tu dă-i treazului apă, beţivului cerul.

Apa curge mereu spre a iubitei grădină
Iar s-a îndrăgostit de mersul ei în lumină.

Trebuie să-i ţin calea să mă prefac în pământ
Fiindcă duşman apei aceleia sunt.

Prieteni! De voi muri cu dorul să-i sărut mâna
Eu voi fi un ulcior din care va bea grădina.

Trestia refuză cântul, privighetorile
Apa, să îngenuncheze şi să-i sărute picioarele.

Buza de trandafir ca să-i dea culoare soarbe
Sângele privighetorii, de la moarte s-o scape.

poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântaţi-mi

Acuş o să plecaţi
Cântaţi-mi, cântaţi, cântaţi!
Graure privighetoare
Ciocârlie şi tu soare!

Şi tu frunză-n adiere
Şi tu apă-n susure
Şi iarbă-n doină verde
Şi tu, da tu fluture

In diezuri efemere
Infinite de mirare
In vara care trece
Ce umbra mi-o petrece...

In iarna mea prea rece
Când şoapta ei nu trece...
In stoluri de izvore, păsări
Prin ale mele doruri.

Cu neşfârşite migrări
Cu frunze ce cad uscate
De printre ram de coaste
Si-ngheţati fluturi...

Din coconul inimii
In turţurii-ntunecimii...
Nopţilor mele de vară
Făra şoapta ei de vatră

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!