Cuvinte cunoscute

A revărsare-n trai şi-n criptă dală,
eşti imnul sincer săgetând iubire
senin pecete-n sânge bând, robire,
la stins de oameni setea siderală...

Foşnind mister, şopteşti pe-a mea privire
de strai lumesc văzându-te iar goală
în pielea ta cu preacuvânt egală
fiindu-mi leac pe câtă otrăvire...

Aşa, pe vagi cuvinte cunoscute
nu am vestire nici aflare-n fapt
mi-e singur dor de tine dulce rapt
pe mări talazului de-adorm în cute...

Pe-adâncul nopţii, dându-mi vis sentinţă
lăuntric port doar umbre drept ştiinţă...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om

nuntire-n plai pe-a verdelui strivire,
mi se înfige ploaia-n ochi, mireasă
şi văd natura-n sânge, taină deasă
pe sfoara vieţii mele să se-nşire.

cuvinte în ruină vin să-mi să-mi ţeasă
deasupra lor enigma din privire
tu-mi eşti apendice pe-o nesfârşire
iar de te cuget mi-eşti neînţeleasă.

cu fruntea sus port vina din zadaruri
şi slugă la Divin să mă tocmesc
când tu arunci a sorţii mele zaruri.

de ancora ridic din strai lumesc
eternitatea a-mi aduce daruri
eu încă în zidiri de Om trăiesc...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vicii

întâmplătorii îngeri ţipă-n vicii
îţi suie-o rugăciune din ţigară
a ceartă ţuica strică pacea rară,
ci unelteşti cu sfinţi spre zbor indicii.
şi clipe-n mâine ţi se-adăugară
mereu în sân cu timpul, şarpe-al fricii
zidind pe calea albă edificii,
de cuget noapte-n insomnii de ceară.
păcatul din iubire sânge soarbe
îmi eşti în carne foame nălucind
din setea ta izvoare se desprind
pe gură dându-mi vorbe, stihuri oarbe.
da-n urmă-s toate de mormânt nărav
cu Dumnezeu în piept şi-n vis zugrav

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Minerva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrigă

O sete de tine, de tine, iubito,
O foame de spirit intensă şi grea,
Şi setea şi foamea o spun prin cuvinte
Ce dor mi-e de tine, eşti patria mea!
Eşti casă şi masă, eşti mamă natură,
Întregul de care, nevoie am, vezi?!
Iar tu, idolatro, cum nepăsătoare
Din culpă-mi şopteşti: - Cam exagerezi...

poezie de Vasile Zamolxeanu (13 martie 2015)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu râde citind înainte

[voiculesciană]

Îţi vizitează ochii tristeţi de ploi mărunte,
Pe aurul zâmbirii argintul lor îşi lasă...
Ce diavol, Doamne,-i clipa ce pacea ne apasă,
Sisifică-i secunda suind-o iar în munte...
Dar când se va preface şi azi în amintire
Şi mâine-a fi de păsări în viaţă singur cânt
În vieţuire noaptea s-o soarbă din potire
Vei şti atunci în sânge un drum ce-i timp înfrânt.
În imnul nefiinţei de Sus enigme-n tot
Luci-vor pe-a ta carne cu zborul în ruine
Aeriform cuvinte din taniţe le scot
Şi iată! Veşnicia în moartea noastră vine...
În rest aceleaşi umbre, fântâni ce-s de lumină
Când lor te-alegi pe cale, înmiresmată-n vină...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Twilight
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deasupra

Fiindul tău iubire-n sânge cară
şi plină de visare e desaga...
Privesc în ochii tăi şi-mi văd întreaga
suire la divin pe-a tainei scară.
Morminte albe bând peniţei vlaga,
în stih fântâni cu giulgiu-n stea flecară...
Erau acolo ape ce-necară
un înger rătăcit, plutindu-şi plaga.
În pieptului văzduh de zbor licoare
îmi eşti de leac, sărutul de-mi respiri,
minciuna existenţei nu mai doare...
Tu duci, deasupra multor clevetiri,
cu adevăr a umple la izvoare
ulcica ta-n sentinţele subţiri...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Autolicus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reducere la singur amândoi

Tu ai în ochi privelişte senină
Pe când deasupra apei ploaia tace,
Te oglindeşti în clipa cea rapace,
Lacustră-i taina din zeiri de cină.

Te cuvântam în linişti moi şi-opace
De-aproape nebunia mi-e vecină,
Iscam din umbre flori ce-n duh se-anină
De coajă-n stea şi-n miezuri carapace.

Nu te suiam, erai de nesfinţire
În sânge ce pe cruce ţi-l ştiam
Şi răstignit pe orizont subţire.

Şi-n zare multul nemuririi am,
La unul singur sunt în împărţire
Iar gândul mi-este verde-n tânăr hram...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Solo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu hram dement

Plutea-n eresuri şoapta nopţii toată,
prin plin văzduhu-n somn de lut pe cale
fiind în mine urma nunţii tale
mi-e amintirea-n gânduri decuiată.

Te-nfăşuram în braţelor mantale
în vremea aia, ninsă azi, iernată
o cruce dându-mi dorului în plată
în preţ de sânge-n morburi imorale.

Zidind biserici hram având Demenţa
pe al lui ieri altar oglinzi jertfesc,
pân' la ebrietate-ţi beau absenţa.

Bolnav de timp prin traiul sihăstresc,
pe-amorul rapt vărsând indiferenţa
din miez de mâine linişti o să cresc...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Psyche
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai lasă-mă

Iubesc la tine încruntarea
Şi răul şi furia ta.
Imi place tot, infaţişarea
Şi zgomotul şi liniştea.

Imi spui să plec, că nu-s de tine,
Că n-avem ce să facem amândoi.
Eu aş mai sta, e cald si bine,
Poate găsim ceva şi pentru noi.

Nu trebuie să fie sex, nici mângâiere,
Doar vorbe blânde, gânduri bune.
Că nu e numai corpul o plăcere
Şi sufletele noastre o pot spune.

Nu doar in trupuri e iubire
Si poate-n ele nu-i de fapt defel.
E-n inimi şi-n cuvinte şi-n privire,
Mai lasă-mă un pic cu tine, puţinel.

Apoi mă duc, plec mai departe,
O altă inima să incălzesc.
Că imi e drag de oameni şi de carte.
Mai lasă-mă să te iubesc.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pâinea amară

sub tălpi venal ni-i tremurând asfaltul,
e existenţa viciu, umbre-ntoarne...

e gândul nostru înhămat la carne
şi-n vis nu suie, cugetând cu altul.

pe clipă veşnicia să răstoarne
de oameni stih căzând în tot înaltul
în mănăstiri de sânge cântă psaltul
mirării din amor şi-n cer lucarne.

îţi beau seninul, limpede femeie...

a fi, nu eşti, totuna te exult
mormântului lăuntric, plumb ce-ncleie.
o poftă ţin sub frunză şi ascult
la noaptea care-albită-i sub idee...

e încă-n nefiinţă drumul mult

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Rain
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorurile mele

Mi-e dor de tine, mare infinită,
Mi-e dor de cerul prins de seară-n valuri,
Mi-e dor de-mbrăţişarea ghemuită
În firul de nisip, pierdut în maluri.

Când soarele apune în cristaluri
Din verile toride ale vieţii,
Mi-e dor de stropii prinşi în piedestaluri
Şi de mireasma dulce a fâneţii.

Când clipele aleargă-n răsărituri
Şi pier în noapte duse de furtună,
Mi-e dor de mine şi pun zilei nituri,
Să-mi poarte ruga sfântă-n vremea bună.

Mi-e dor de tine, marea mea iubire,
Mi-e dor de firul ierbii după ploi,
Mi-e dor de glasul stins în fericire,
De vremurile-apuse dintre noi.

Mi-e dor de tine, marea mea albastră,
Mi-e dor de vara vieţii din privire,
Mi-e dor de tot ce-a fost în calea noastră,
Mi-e încă dor de-o clipă de iubire...

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe cunoscute

fereastră-n mine, ochilor tăi du-mă
şi contopiţi nu ştii de cine, care...
cerşea la porţi de plânşi înlăcrimare
acelaşi Dumnezeu de taine-n sumă...
privirea noastră plod de ape are
a stinge foc de sânge şi de humă
că unu-n altul căi amor ne-ndrumă
în răstignite dimineţi pe zare...

&

iubirea-i existenţei atrofie
din ea păcatul de e amputat,
un strai în care s-au înveşmântat
şi sfinţi de Sus, ori încă-n lut, pe glie...

&

îmi răsucesc mustaţa-n văz la tine,
cafeaua-mi beau acolo, pe retine...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Phoenix cu lebădă

Din amintiri vopsite în lumină
Renaşti ca pasărea din scrum fierbinte
Mi te aşezi în rană şi cuvinte
Şi-alint ţi-e-n zbor, statuia e-n ruină.
Rostogolind o clipă înainte,
Sperându-te, un vis mi te închină
Pe-sdânc de sânge bând alean, pricină
A curge înăuntru, pe-oseminte.
Zidind pe ieri biserici de tăcere
Aceleaşi vorbe am ebrietăţi
Iubirea tot morminte să-mi ofere.
Tu, oglindită-n ochi de gând mi-arăţi
Eternitate, dar pe-a ei mistere
E lebăda-n muţie, stih bucăţi...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Atena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi în zori

din depărtări de clipe te-aminteşte
sărutul ce abia-i tăcut pe gură
ce-n preacuvânt e miez şi nefăptură
şi-n pieptul visului din taine creşte.

a tale stihuri ochii mei băură
acolo, pe hârtia-n albul cleşte
din pielea ta-n divin ce îmi grăieşte
o poezie-n zodia cea pură.

înspăimântându-mi sângele tu încă
îmi eşti ca de mormânt, având tăceri
când astăzi încă e un strop de ieri
dormind ca de sisif un somn de stâncă.

aleargă, de galop în rugăciune
ce-mi zici dar Domnului nu îi pot spune...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Con orbiri literare

uneori făptuiesc suicidul
la sânul ciudat al îmbrăţişării tale,
mă reîntorc la tine în viaţă,
moartea umblă în papuci de casă prin odaia cu lebede
luntrea e încă departe iar luntraşul, beţiv,
în largul de ape de leaturi aruncă
ca în mal, de ancore-a morţii poruncă

zidind mănăstiri, sentinţe-n gingii
(dinţii mi-au emigrat încă din vremuri eterne-n efigii)
tiptile-n nimicuri de dricuri
şi-mi eşti în cuminte de rai,
mi-e piatra mai moale, căzută-n lăuntrul
pletelor tale de grai
şi pielea-ţi era mai moale la strai

doar noaptea voiaja perpendicular
pe umbre
şi taina e-n clar

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Persefona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajun de mâine 8

pe umbre trece clipa de nălucă
şi e-n a fi un vicleşug de mere...
pe calea apei lacrima îţi piere
în ochii tăi mirare să aducă.

se tot prelinge-n şoapta ta tăcere
de oameni şi de lutul lor uitucă
în şoapte ai un dor divin de ducă
femeie-n frumuseţe îmbiere...

ţi-e strălucirea inimii cometă
ce urma-şi lasă-n imn, sub labirint,
eternitate-n nuntă incompletă.

pe strada îngerilor mâine-alint
îţi stingi tristeţea, de senin poetă,
cobori din setea vorbei, de argint...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Piranhna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt sonet cu tine

absurd de clipe beznele îi vrură
sisifului din teama mijlocie
şi-n dans de ploi e-a mea ucenicie
de între cer şi tine-n uvertură...

amorul nostru în nimic se scrie,
în sânge stihuri rele se-abătură,
tot urci o piatră de cuvânt la gură
mireasă-n nunta de zădărnicie...

în teatrul nopţii şarpelui actriţă
eu în păcat joc scenă-n măr căit
şi e un cântec şoapta ta în iţă...

iar carnea-ţi este dulce la grăit,
iubirea-n drum din haos în peniţă
plutind pe alb puţin mucegăit...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Terpsihora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatuaj în pielea lui Dumnezeu

Mormintele tăceau cu veche voce
şi-n tot era o linişte lichidă
curgând pe lut inert, o stea să-nchidă
în zodie apusă-n şoapte-atroce.

E unic zbor, din timpului omidă
în trai, veninda clipă să invoce
a dărui din duhul ei precoce
pe-a noastre nări renaştere timidă.

Motanul ornic trage la măsele,
se-mpleticeşte vremea pe picior
repausul etern să-l mai înşele.

Da-i ceasul neursit vătămător
căci tatuăm lui Dumnezeu în piele
o raclă-n teatru fără de actor.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Bismark
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi era ploaie cu senin

Şi era ploaie cu senin
Senin cu ploaie,
Salcâmii ramurile-nchin
Şi le îndoaie.

Acuma tot ei înfloresc
De primăvară
Şi-un dulce miros răspândesc
În dalba sară.

Un mândru soare scânteind
Pe bolta-albastră
El bate ploaia şiroind
Pe-a ta fereastră.

Şi-n haină albă tu apari
Cu pasuri line
Şi numai ochii tăi cei mari
Privesc la mine.

Atât de dulce şi de plin,
Cu-aşa văpaie,
Ah, era ploaie cu senin
Senin cu ploaie.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi doi mereu iubire

În care vis mi te-ai ascus iubire
Aş vrea să vin să îţi şoptesc,
Că îmi este tare dor de tine
Şi în fiecare clipă te iubesc.

De-ai ştii că te am în suflet
Esenţă vie a sufletui meu,
Şi prind viaţă când sunt cu tine
Mă duci prin galaxie, mereu.

În care timp, uşor te voi atinge
Să-mi alin focul ce mă mistuie încet,
O boală eşti, te port în sânge
Şi în fiecare clipă te aştept.

Să vii să îmi acorzi un ultim dans
O ultima privire, plină de iubire,
Un tatuaj în suflet mi-ai rămas
Aştept doar clipă să fiu doar cu tine.

poezie de Georgescu Elena (9 ianuarie 2020)
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi era ploaie cu senin

Şi era ploaie cu senin
Senin cu ploaie,
Salcâmii ramurile-nclin
Şi le îndoaie.

Acuma toţi ei înfloresc
De primăvară
Ş-un dulce miros răspândesc
În dalba sară.

Un mândru soare scânteind
Pe bolta-albastră
El bate ploaia şiroind
Pe-a ta fereastră.

Şi-n haină albă tu apari
Cu pasuri line
Şi numai ochii tăi cei mari
Privesc la mine.

Atât de dulce şi de plin
C-aşa văpaie
Ah, era ploaie cu senin
Senin cu ploaie.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!