Sonet cu rime facile

pe alb de insomnie-s taine scrise
misterului de diamant lucire
în perne bând poem de fericire
pe rană umbra cântec făurise.

ne ticluiam pe cer în adâncire,
la zarvă clipa vorbei ne oprise
vopsiţi pe guri şoaptă, sus zărise
a noastră stea divina rătăcire.

erau averi de vise, slovă-n lapte
a tălmăci văpaia fiartă-n frig
şi-n înţeles cu miezurile coapte.

din ochii tăi o depărtare strig
privindu-ţi văzul, mut în multa noapte
şi-n calea apei timpurilor dig.

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Pikky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coajă de enigmă

De te privesc în ochi am ploaie-nceată
Spre sărutare-alunecând spre buze
Acolo unde-i templul vorbei muze,
Tăceri de timp adorm în clipă, iată!

Că veşnicia are răni difuze,
Ne doare liniştea, de stih diată
Şi umbra, ce ne-o fi din trup tăiată,
Ci poate vers ne va sui din spuze.

Că lebede în cântec ne sting lutul
Tot mai aproape, carne nimicind,
Ci-n încă astăzi ne zidim trecutul.

Şi-n toate-a Domnului visăm cu jind
În duh să ne-mbrăcăm cu absolutul
Enigmei tegument din stea cojind...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajun de mâine 8

pe umbre trece clipa de nălucă
şi e-n a fi un vicleşug de mere...
pe calea apei lacrima îţi piere
în ochii tăi mirare să aducă.

se tot prelinge-n şoapta ta tăcere
de oameni şi de lutul lor uitucă
în şoapte ai un dor divin de ducă
femeie-n frumuseţe îmbiere...

ţi-e strălucirea inimii cometă
ce urma-şi lasă-n imn, sub labirint,
eternitate-n nuntă incompletă.

pe strada îngerilor mâine-alint
îţi stingi tristeţea, de senin poetă,
cobori din setea vorbei, de argint...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Piranhna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înstelări a depărtare - joc de iarnă

A depărtare cerul se-nstelează,
averi de vise vin să bea, enormă
o apă-n diamant ce se transformă
în iarna de pustiu, pe ochi stând oază.

Că la privit e vremea asta normă
de frumuseţi ce-n infinit cutează,
o umbră tălmăcind în glii o rază
culeasă-n văz, cu taina oviformă.

Iar miezul viu în coji ciocnind, să iasă
de verde s-a înflăcăra în tot...
Dar albul încă nu e-n fapt de coasă...

Ci e doar a himerelor complot...
O poezie-n geam, intrând în casă
a dezlipi din geana ta nu pot.

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Elsa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem al cărnii cu viciu a nefi

Fiind, de cazi în umbre-a morţii viciu
Grăind un întuneric plumb a noapte
Ţi-s rănile din gând în chinuri coapte
Şi-n sânge ai de patimi edificiu.

Cu mine te-nvelesc şi bându-ţi şoapte
În tine intru prin sărut, indiciu
De cuget ce mi-l ţin pe drum de-ospiciu
În orizont stricat, în zări inapte.

Acolo-n plaga clipelor de piatră
Cu ochi din frunte-n răcnet te-am văzut,
Exişti a nefiinţă idolatră.

Din brâu a toamnă frunza ne-a căzut
Şi-n iarna de hârtie stih e-n vatră...
Amor, poem al cărnii, imn de lut...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vesel

intrând pătată de lumină-n noapte
ca într-un templu-acoperit de stele
te naşti când e senin peniţei mele
şi vorba-mi râde-n hram de vise coapte.

pe sânge-mi scrii amorului dantele
şi-al clipei de vecie nor de lapte
prin timpurile-acestea-n zgomot apte
şi de nimicnicie-n straie grele.

de bem secunda-n feerie fiartă
şi-n roua care cade pe statui
să nu şopteşti aceasta nimănui
şi inima de zvârcolire-mi iartă.

şi vesel din enigma ta întreagă
din mine tu aşterne-te pe şagă...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Jabba
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intersectări

năluci de clipe trec spre totdeauna
şi-n nicăieri era eternitate
în har de guri în preacuvânt scăldate
un adevăr şopteşte-n vis minciuna.
aleanuri ai în ochi încătuşate,
de-acolo-ţi cad tristeţile întruna
pe-obrazul de eres ce-mi ninge struna
femeie ce mirări te poartă-n spate.
iar timpul iar devine de himeră,
secunda te umbreşte-n întrebări
şi umblă zvon sub stea auriferă.
sub soare-i totul curgere pe zări
şi-n a privirii tale-n taine eră
lumina ta mă spală în iertări.

&

mai toarnă foc pe flacăra subţire
la Dumnezeu să urce-n rugăciune
pe chipul de ninsoare zâmbet spune
femeie-a dragostei împărăţire.
cum ieri în ai lui astăzi zori apune
singurătatea-i haz venind iubire
pe-avânt de şoapte-mi dai în sânge-orbire
şi-n văzul de lumină-mi eşti genune.
un drum de beznă curge către soare
cum niciodată-i veşniciei os,
mă-nseninez la tine-n trist ce moare.
sărutul de pe buze mi l-ai scos,
l-ai sfârtecat în raiuri de visare
de m-am ascuns la îngerii de jos...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reducere la singur amândoi

Tu ai în ochi privelişte senină
Pe când deasupra apei ploaia tace,
Te oglindeşti în clipa cea rapace,
Lacustră-i taina din zeiri de cină.

Te cuvântam în linişti moi şi-opace
De-aproape nebunia mi-e vecină,
Iscam din umbre flori ce-n duh se-anină
De coajă-n stea şi-n miezuri carapace.

Nu te suiam, erai de nesfinţire
În sânge ce pe cruce ţi-l ştiam
Şi răstignit pe orizont subţire.

Şi-n zare multul nemuririi am,
La unul singur sunt în împărţire
Iar gândul mi-este verde-n tânăr hram...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Solo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte către zi

mi-e cerul greu de stele făr' de vină
în noaptea ce cu lene mă străbate
din calea ta şi umbra se abate
de-i îmbrăcată-n vremuri de hermină.

la uşa raiului o rugă bate,
o lacrimă-n priviri e-n rădăcină
vin păsări, înţelesuri de rugină
de ou cu miez în şoaptă întrebate.

şi-n plin de-a ta făptură, zări ce-mi frânge
apropii des distanţe-n vămi de karme
iubirea ta în braţe îmi adoarme
sub piele-ţi beau albastrul tot din sânge.

pe nimfe de lumină-ncalec iute
în soarta lină-a dragostei ştiute.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Nox
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic din ce nu e spus

Singurătate, luminează-mi zorii
să-mi intre întunericul în teacă
şi-n dimineaţa vorbelor te-apleacă
din clipa ud a nopţilor istorii...
pe şoaptă ţin sărutul tău oleacă,
muţenii unor vremuri iluzorii
şi trec la Dumnezeu prin moarte-actorii
ca printr-o uşă-n teatrul tainei joacă...
să înţeleg o lege-n umbre-adânc
tăcere cer în alfabet de vămi,
averi de pace din enigmă dă-mi
şi setea de pe buze să-ţi mănânc...
ebrietate-n trist de unul însă
căci tu eşti nefiind, femeie plânsă...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Ciclonul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nălucă pe zare cu trist de femeie

îţi locuiesc a lacrimi ochii minimi
şi moarte bând la birtul de sub aştri
vedenii vin şi înfrunzind sihaştri
ni-s arbori cugetând a mere-n inimi

&

a existenţă amăgirii dintru
cu pasul de enigmă-n iaduri intru...

&

în sânge ni se răsturna minciuna
ce omenesc sub zodii ne cufundă
fiind s-ascult în pieptul tău secundă
ploua cu mine văzul tău întruna

&

aceleaşi vorbe-s însă-n zare scundă
pe alb de zic, de lepăda-mi-aş struna
că tot nu eşti, nici suntem clipei una
tu, nălucire, taine să te-ascundă

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Sussy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o bucată de zăpadă

astupă-mi umbra coaptă şi tirană
cu blânda ta lucire pe omături
pe iarna de hârtie să-mi alături
un stih făuritor în duh de hrană.

să ne unim pe sub iubirii pături
femeie de amurg pe chin şi rană,
un cântec plin de leac pe trista goană
din sânge ud de jale, ce o-nlături.

e mâine parcă, pe atâta-i caldul
în anotimpul florilor de-ngheţ...
ci la furat de ghiocel semeţ
ori ca la insomnie, alb ni-i faldul.

şi scrise-s către felceri, să ne vadă
poeme pe-o bucată de zăpadă...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Erato
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele – poem diamant

strălucitoare
pe cer
ca şi Soarele
dar mult mai îndepărtate
în galaxia noastră şi-n altele...
cu cozi, inele, sau căzătoare
în fiecare noapte
încântând privirile
oamenilor

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot s-adorm, văpaia s-o alin

Nu pot s-adorm, văpaia s-o alin,
Când luna-n ochii dânsei se topeşte,
şi-n părul său o stea se adânceşte
Ca o vioară lină şi hidoasă.

Nu pot s-adorm zburdalnic prin venin,
Când ochii ei topiţi n-au mai rămas
Iar zulfufii nopţii au făcut popas
Într-o grădină vânătă şi arsă.

Şi-n acest cămin - parc-o ruină -
Sunt flăcări până-n cerul spulberat,
Şi tu, roşcato; nu ai fost de vină
Că-n abisul tău, s-adorm, eu am uitat...

poezie de Octav Daniel
Adăugat de Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Re)culese

din hău eres, din naşteri a cuprinde
fiindu-n moarte-n haosuri lucire
poem pe sânge-mi scrii, de învecire
şi duhului la preţ a da merinde.

în ţărmul trist îţi şti-voi fericire
şi flacără ce-n piscuri se aprinde
dar stih de carne, flămânzind, mă vinde
şi ospătez o pită-n plumb ca mire.

mireasă,-n buze ai o sărutare
ori a vorbi te-ndeamnă Dumnezeu
mesean la tine-n vise sunt şi-s eu
şi ai eternitate-n buzunare.

culeg pe trupul tău de patimi grâne,
din oameni nunta noastră-n lut rămâne...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Polonic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cer s-a stins o singură stea

În seara când ţi-am spus iubirea mea
Sus pe cer lucea
O stea de-argint ce revărsa scântei
Steaua dragostei

Numai ea a înţeles ce voi în sufletu-mi trudit
Şi speranţa ea mi-a dăruit
Şi-n seara când ţi-am spus iubirea mea
A murit o stea

Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Şi-n noapte a plâns inima mea
În taina firii

Pe cer s-a stins o singură stea
În ecou de ghitară
Cu ea s-a stins vraja ce ne-a-nvins
Şi iubirea ta

De-atunci în şoapte
Rechem iubirea mea
Pierdut în noapte
O caut în altă stea

Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Şi-n noapte a plâns inima mea
Un vis pierdut.

cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pseudo flămând pe corabia serii

Îţi povesteşte-n sânge clipa viul
Şi-n vârf cu azi e-al vieţii tale scondru
Iar gândul tău spre mâine, ipohondru
Din vise-n piept îţi strică poeziul.
În rugăciune-s îngeri, tot norodu',
Iar Tatăl Om îşi recunoaşte-n Fiul
Tu îmi înveţi cu liniştea târziul
Femeie de iubit, de taine codru.
La mijloc eu şi-n mine timpul zbiară
Ci spre mormânt mi-e veşnicie-n dinţi
Tabloul tău, cel înrămat cu sfinţi
În duh îmi dă merinde-n ceas de seară.
Că mult mai flămânzesc, doar Domnul ştie,
În suflet alb ca-n patimi de hârtie...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Ganymede
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul negru

veghind în negru visul ni se-arată
precum o gură duhul să ne-nghită,
prin bezne trece jalea ta grăbită
să-mi vândă dor şi-n clipe frica toată

infernul suie-n piscuri de ispită,
privirea minţii lacrima-şi înoată
şi-n ape când lucirea-ţi e vărsată
la fel şi umbra ta e-n plai răpită

întemniţaţi de braţe nevăzute
amorul curge-n lene de palavre
sub liniştea ce aprig se ascute

când îngerii în lese-s simple javre
şi noaptea vine-n taine pe tăcute
în rost de cripte întocmim cadavre

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru lăsarea vorbei

Femeie, ai la gură preacuvinte
Plăceri chemând în lut de poezie
Din buze verşi tăcere pe hârtie,
Pe masă-i ieri cu stihuri spre-nainte.

Spre mâine, muză, a nu fi-n pustie
Cerneala-n văz la nimeni să n-alinte
Îmbracă-ţi ale clipelor veşminte
Secunda să ne-aducă veşnicie.

Fiind, eternul bem din carpe diem,
Un loc de azi mereu rodind în minţi
Divinul de statuie-n strai de sfinţi
Înalt pe-adânc de şoaptă să descriem.

De nu şi-n zar ne va cădea uitare
Ne-om răsuci-n morminte sedentare...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

A patra dimensiune (sintagma visului)

ne ţipă ploaia-n ochi şi raţiune
cu suflete furiş pe la altare
şi trăsnete străpung în pomul care
un şarpe dulcele venin îşi spune.

ci multe rosturi azi îşi au stricare
că doarme Dumnezeu în apei strune,
deasupra noastră e de nori genune
şi cade lacrima ce-n piept ne doare.

iar de-ntuneric strigă-n nopţi răniţii...
de-acolo plozi de umbre de-aţi cules
voi, oameni, cu năluci hrăniţi-i.

având pe guri sărutul de eres
prin lumea cu truism în definiţii
un veac presus de clipe-am înţeles...

sonet de Ştefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Dormamu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisici

Pisici, pisici, cartierul este plin
De-a lor deliruri citadine,
Cu tremurări în glasuri vin
Alesele seratelor feline.

Când luna se pogoară la fereşti
Întregul lor popor înnebuneşte
Şi-n suflet îţi scrutează, ca-n poveşti,
Cu ochii luminoşi, dumnezeieşte.

Suindu-se pe garduri şi-n perdele
La geamuri bat neliniştite,
Dar mersul lor sub perne moi ferit e,
Să nu le simţi când trec prin preajmă-ţi ele.

Parc-aş păşi şi eu pe două perne
Atât mi-s paşii de uşori,
Când le aud cum torc eterne,
La capul meu, făcându-mă să zbor.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!