Cu ploaia lacrima să se confunde
cu ploaia lacrima să se confunde
în mine plângi, lăuntrică femeie
prin timpul care taine-n zări încleie
argintul fiert e rece în secunde.
a descuia genunile-mi ești cheie
și vis de nalt acolo îmi pătrunde
pe umbre se rostogolesc, rotunde
mirări, eres pe calea ta, lactee.
pe ape stând trupească revărsare
ieșite-s oase din încheieturi
iar tu mă cerți cu voci interioare.
te mai pândesc în gând, la cotituri
pe unde este-amorul nostru oare
când vorba ni se-atârnă-n steag, pe guri.
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Kaky
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre voce
- poezii despre secunde
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre gânduri
- poezii despre gură
- poezii despre femei
- poezii despre drapel
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.