Mirare
Frumosul meu, azi te-am văzut, nu râde.
Mergeam pe drum cu ochii lăcrimându-mi calea.
Priveam Pământul ce nu se deschide
Ca să mă ia să îmi aline jalea.
Zâmbeai, tu nu faci asta. Mie, oare?
De ce-a vrut Dumnezeu să potrivească
Calea mea, cu drumul drumul tău? Mirare!
Ce bine e să te iubească
Si Cel de Sus și îngerii. De ai putea si tu s-o faci.
Încerci? Ți-e greu? Mai bine pleci?
O dată doar. Te uiți în ochii mei și taci.
Apropii gura de a mea... Rămâi pe veci.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.