Kasida
Hei, ochiule! nu trezi a inimii zare
La astfel de doruri nu există scăpare.
Culoarea bolții oare o schimbă izvorul
Sau lacrimile au acoperit tot cerul.
Dacă în privirea ta dulce moartea piere
Nu-i de mirare; apa curge în unghere.
Inima grăiește de sprâncene săgetată
Îndrăgostitul să bea, dușmanul niciodată.
Grădinarul să trudească să aducă răcoare
Iubita e ca luna răsărită din mare.
Nu-i nimic dacă ochii se vor umezi în petunii
Dacă din trandafiri se vor adăpa și spinii.
Cu ochii tăi albaștri în izvoare mă scufunzi
În zilele triste privirea să nu mi-o ascunzi.
Mi-e dor de gura ta cum doresc sfinții Kevser-ul
Tu dă-i treazului apă, bețivului cerul.
Apa curge mereu spre a iubitei grădină
Iar s-a îndrăgostit de mersul ei în lumină.
Trebuie să-i țin calea să mă prefac în pământ
Fiindcă dușman apei aceleia sunt.
Prieteni! De voi muri cu dorul să-i sărut mâna
Eu voi fi un ulcior din care va bea grădina.
Trestia refuză cântul, privighetorile
Apa, să îngenuncheze și să-i sărute picioarele.
Buza de trandafir ca să-i dea culoare soarbe
Sângele privighetorii, de la moarte s-o scape.
poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
Iubita nu mă lasă picioarele să-i sărut
Fiindcă-n ochii ei nu prețuiesc nici cât un sărut.
Lumea întreagă știe că sunt cuprins de patimi
Ey, Tanrî! Ea oare nici acum nu-mi dă un sărut?
Sângele de mi-aș pierde rămânând fără tine
Precum trandafirul toamnei ucis de un sărut.
Un pictor m-a pictat cu paharul în mână
Și sunt lipsit de putere și, iată, îl sărut.
Nicicând aburul vinului să nu mă părăsească
Ey, Tanrî! spre ziuă să mă ucizi cu un sărut.
Fuzulî! Luna nu crede că voi înnebuni
Și nu-i chip să mor altfel decât pentr-un sărut.
poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama-i trandafir alb în grădină
Mamă - trandafir alb în grădină,
copiii îți sunt petale.
Să-i crești mamă, în lumină!
Ei sunt prelungirea vieții tale.
Dă-le parfum, lasă-i să zboare,
petale albe pe cerul azuriu.
Vor reveni ca razele de soare
când sufletu-ți va fi pustiu.
Cu căldură și lumină,
dulce te vor săruta.
Fața îți va fi senină,
cu drag te vor îmbrățișa.
Te vor împodobi, mamă-grădină,
cu aură strălucitoare.
Viața îți va curge lină,
precum apa din izvoare.
poezie de Dumitru Delcă (31 ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nunta de aur
În bruma vieții iubirea revigorează,
Se reînoiește în inima care visează,
Vrea să aibă diamante și virtute,
În ochi să-i crească stelele din munte.
Vrea să fie iubirea, iubirilor senine,
Scrutează cerul vieții să se simtă bine,
Uimitoare să-i fie sclipirea din albastra zare,
Săgețile din inimă să-i fie razele de soare.
Dorul prelung să-i răscolească trupul,
Să fie căprioara ce-o aleargă lupul
În dragostea fierbinte și nimic mai mult,
Toamna să-i aducă roade pe pământ.
Rodul cel mai mare să fie dătătoarea
Nunții de aur cu toată încântarea,
Inima să fie diamant-virtute,
Să fim împreună condor în vârf de munte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Încântare
În viață iubirea mai îngenunchează,
Se ofilește-n inima care o păstrează,
Ar vrea să aibă diamante și virtute,
În ochi să-i crească stelele din munte.
Ar vrea sensul înnoirilor senine,
În cerul vieții să se simtă bine,
Albastră să-i fie sclipirea din zare,
Inima să-adune razele de soare.
Dorul să-i răscolească trupul,
Să fie căprioara ce-o aleargă lupul
În dragostea fierbinte, cu tumult
Toamna să-i aducă rodii pe pământ.
Rodia cea mare să fie încântarea,
Zvâcnirea să fie zborul, asaltarea,
Inima cât pumnul diamant-virtute,
Nestemată-n ciocul condorului din munte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima, izvorul vieții
Inima, izvorul vieții,
Mereu trebuie să bată,
De vrem zorii dimineții
Să-i vedem când se arată.
Neîncetat să pulseze
Sângele, hrană a vieții.
Răul din noi să-l dreneze,
S-avem girul tinereții.
Când moare s-o resuscităm.
Viața din nou să apară.
Sufletul să înzestrăm
Cu o nouă primăvară.
De la vânt și de la soare
Să-i dăm aer și lumină,
Dacă vrem să nu ne doară
Motorul care ne-animă.
Așa vom trăi mai mult,
Ne vom bucura de soare,
Vom dăinui pe pământ,
Omenirea nu dispare.
poezie de Dumitru Delcă (1 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Sărut de mirare
Palmă de dor, ruginită
Fă-te aripă o clipă
Să zbor departe in zare
Cu un trandafir pe buze
Să cobor lin din albastru
Ca un albatros măiastru
Să-i arunc in păr petale.
Și când s-o uita in zare
Să-i dau o sărutare
Cu parfum de mirare
Ca un cireș înflorit
Dintre nori,.. răsărit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut de mirare
Palmă de dor, ruginită
Fă-te aripă o clipă
Să zbor departe in zare
Cu un trandafir pe buze
Să cobor lin din albastru
Ca un albatros măiastru
Să-i arunc in păr petale.
Și când s-o uita in zare
Să-i dau o sărutare
Cu parfum de mirare
Ca un cireș înflorit
Dintre nori... răsărit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adânca privire
Sunt plin de tine dacă pleci de-acasă,
Cu tine veșnic m-aș împovăra,
Când, noapte-zi, pereții mă apasă
Eu, sub sprâncene port privirea ta.
Absența ta ca ștreangul sub bărbie
Mă strânge, dacă tu te-ndepărtezi,
Iar mâna stângă parcă-mi e pustie
Trăgându-mi inima către zăpezi.
O umbră sunt, atunci când tu n-ai umbră,
Încuviințează umbrei care sunt
Să nu se teamă când cu tine umblă
Oriunde pui piciorul pe pământ.
La paginile scrise înainte
De ceilalți orbi care-au putut vedea
Adaug că iubirea reaprinde
Și ochii tăi, aici, în fruntea mea.
Căci asta e iubirea cea mai mare,
Să vezi cu ochii celuilalt, adânc,
Iar când nu e cu tine și te doare
Să-i simți în ochii tăi pe-ai lui cum plâng.
Așa simt eu acum când ești departe
Și nu mai știu e noapte sau e zi,
Te țin aici pe viață și pe moarte,
Te văd că mă și tem că vei orbi.
Din ochii tăi mi-i fac pe-ai mei acasă,
Ca pe-o lumină vie te aștept,
Dar stânga mea, de dorul tău, mă lasă,
Smulgându-mi parcă inima din piept.
Nici nu mai știu, e iarnă sau e vară,
Privirile ni s-au unit de tot
Rămân aici, dar am fugit afară,
Te-aș părăsi cumva, dar nu mai pot.
Zăpezi și flori trăiesc împreunate,
Miracol și coșmar, la fel, așa,
Cuțitul alții mi-l înfig în spate,
Tu ai privirea în privirea mea.
Și poate că aceasta e iubirea,
Nu numai gelozie și asalt,
Ci să-ți modifici într-atât privirea
Încât să vezi la fel ca celălalt.
Profeții însă iată ce-mi arată:
Te sorb din ochi, precum și tu mă sorbi,
Și ne vom cheltui lumina toată,
Îngenunchind sub cer ca niște orbi.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Da, da, te știu eu
Ceea ce-mi dărui cu mâinile-ți primesc
Nimic mai mult, iubito, nu-ți cerșesc!
Da, da, te știu eu, cerșetor umil ce-mi ești,
Tot cerul inimii tu mi-l cerșești!
Dacă-mi vei da o floare rătăcită, una,
În inimă o voi păstra pe totdeauna!
Dar dacă spini cu ea ți-oi da?
Voi sângera și voi răbda!
Da, da, te știu eu, cerșetor umil ce-mi ești,
Tot cerul inimii tu mi-l cerșești!
O dată, doar o dată ochii iubitori
Să-i nalți în ochii mei, să mă-nfiori,
Și viața mi s-ar face dulce foarte
Și dincolo de moarte!
Dar dacă ghimpi vor crește din priviri prelungi?
Îi voi susține, pieptul să-mi străpungi!
Da, da, te știu eu cerșetor umil ce-mi ești,
Tot cerul inimii tu mi-l cerșești!
poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Cartea "Gora Vol. 2" de Rabindranath Tagore este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Cineva mi-a răpit moartea
nu vă grăbiți să mi-o aduceți înapoi
sunt un trecător anonim
cu tălpile tăbăcite de vreme
umbra mi-e ca o pânză
pusă la uscat
cum aș putea să-i plătesc răscumpărarea
când răpitorii
nici nu își spun pe nume și
mereu sosesc mult prea devreme
azi am privirea unui condamnat
nici nu-mi amintesc că sunt viu
carnea îmi trosnește pe os
par o pasăre decapitată de aripi
și mă târăsc printre oameni
dar nu-i bai
știu că sunt un început de poveste
ce rescrie ceea ce am fost
și cum aș putea să-i plătesc răscumpărarea
când nici nu-mi amintesc că sunt viu
de fapt
nu-i moartea mea
și nici
nu o cunosc prea bine
curând îmi voi schimba domiciliul
și voi fi singurul trecător anonim
fără moarte
și totuși
cineva mă aleargă...
poezie de Teodor Dume din Exil în durerile altora
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ave Maria
Nimic din tot nu ne mai place
Și ne-a cuprins melancolia
Războaiele nu ne dau pace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Semnăm tratate pentru moarte
Și mii de morți sunt mărturia
Când însăși viața ne desparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Și nu mai punem preț pe carte
Și am ucis copilăria
Privim în gol tot mai departe
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Nu mai visăm în miez de noapte
Căci prea ni-e slută omenia
Ne pleacă îngerii din șoapte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Tristețea la tot pasul zace
Omul își uită bucuria
Când însuși Dumnezeu azi tace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Și Lumea toată își împarte
În mii de lacrimi tragedia
Dar când speranțele-s deșarte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
De circ avem mai zilnic parte
Dar tragică ni-e comedia
Când clipele sunt visuri sparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Nu-i strop de liniște în lume
Și păcălim democrația
Iubirea nu mai are nume
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
În mersul lumii crud, rapace
E sfântă numai liturghia
Din ea se naște-un gând de pace
Spre cerul pur. Ave Maria!
poezie de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul e un biet om
cu dureri sub frunte
cu iluzii la inimă
cum să-i fac portretul
seamănă cu un sinucigaș
îl zgândăr sub pleoape
îi deschid privirea spre o floare
unde fluturii își dansau culorile
apoi încerc să-i surprind viața
care se scurge în poezie
prin transplatul cu cerul
pentru o clipă doar
a sărutat din sprâncene imensitatea
ca pe o încercare de a sări coarda cu luna
sau ca atunci când absolvea șotronul
cu magna cum laudae
abia acum portretul lui
aduce cu sinele
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
lacrimile mele duse de vânt
fac o mare pentru femeia iubită
iar valurile o să-i sărute gleznele
de mâini o să-i leg stelele
și luna o să i-o strecur în păr
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamei drage, Angelica mea
Plutesc cristale ca-ntrun glob argintiu,
Se văd asemenea lacrimilor îndurerate,
Ale mamei mele singure,
Strigătul ei răsună peste munți,
Nimeni nu-l aude,
Plânge.
Lacrimile ei se preling pe o stâncă la vale,
Amintiri din trecutul îndurerat, rulează.
Privirea i se transformă,
Nu mai sunt aceia cărora le dădu viață,
Ai plecat în lume și ai uitat să-i sărute mâna.
Să-i mulțumească pentru grija ce le-o poartă.
Grijile zilei de mâine au împovorat-o
A rămas uitându-se în vale.
Oare îî va trece cineva pragul casei?
La orizont nu-i nimeni, doar păsările cerului,
Apus de soare, arzând în flăcări.
Și astfel, mai trecu încă o zi din viața bătrânei mame.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Linișor lunecă luna
Linișor lunecă luna, luminându-și drumul bolții,
Dulce tremur, glas duios vibrează în vălul nopții,
Trilu-i înduioșător încântă stârnind fiorii,
Freamătă dorul hoinar în cântul privighetorii.
Cheamă dragostea-n tăcere să-i fie cât mai aproape,
Se prelinge tânguirea într-un susur lin de ape,
Tresar florile-adormite, suspină prin frunze dorul,
Este cântecul de mamă ce își leagănă odorul.
Suave chemări străpung peste liniștea adâncă,
Iubirea n-a apărut. Tristă, mai așteaptă, încă.
Liniștea-i acum deplină în grădina adormită,
A tăcut privighetoarea... Cântă inima-i rănită.
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Li-Vioara lui
Iubirea mea, mă dau bătută,
Și lui mă dăruiesc, azi, toată!
Să-i fiu o strună de lăută,
De mâna lui să fiu cântată!
Din șoldu-mi fraged de caisă,
Să-i fiu viorii lui eclisă!
Din mâna-mi slabă de poetă,
Să-i fiu viorii lui baghetă!
Din brațu-mi moale ca păiușul,
Să-i fiu viorii lui arcușul!
Din inima-mi din piept cocardă,
Să-i fiu viorii lui o coardă!
Din sânu-mi dulce rapsodie,
Să-i fiu viorii lui bărbie!
Și să mă cânte îngerește!
De solzii mei să mă descalțe,
Că prea mă zbat precum un pește...
La ceruri el să mă înalțe!
Să-i fiu a treisprezecea notă!
Să-i fiu și soață și cocotă!
Să-i urc și să-i cobor pe-octavă!
Să-i fiu stăpână! Să-i fiu sclavă!
poezie de Livia Frunză (25 martie 2016)
Adăugat de Livia Frunză
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darul unui copil
Cu dragoste, un copil,
către mama-întinde mâna
ca să-i dea un trandafir
și să-i spună "sărut mâna".
Pe fiecare petală
a lăsat sărutul lui.
Cât timp e plecat la școală
să nu ducă dorul lui.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Fata tristă
Firul gândului frumos
Un suspin mi-l taie,
Că de-atâta vreme cos
Singură-n odaie.
Și doar mâna mea, cu greu,
Flori de fir împarte.
Flori aleg, dar gândul meu,
Gândul mi-e departe!
Uneori, când țin la piept
Strânsă cusătura,
Închid ochii și-l aștept
Să-mi sărute gura.
Iar când umbra serii vine
Dorul crește-n mine
Și tristețea mă doboară
Grea, ca o povară...
O, știu bine că-n zadar
Dragostea mă mână
Să-l aștept cu lacrimi iar
Noaptea, la fântână.
Nu mai vine să-i șoptesc
Dorurile toate
Și la sân să-i încălzesc
Mâinile-nghețate!
Ci doar vântul nopții rece
Fruntea mi-o sărută,
Peste codri luna trece
Galbenă și mută.
Lung suspină-n freamăt greu
Fagii de pe coaste...
Noapte dulce, dragul meu
A plecat în oaste.
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Păstorel
Pe la mijloc de agapă
Dacă vrei să-i faci venin,
Să-i vorbești numai de vin
Ca să-i lase gura apă.
epigramă de E. Donar din revista "Epigrama", nr. 49
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita mea
Luna-mi zâmbește din fereastră
Iar tu mă săruți pe obraji,
Pe ochii deschiși și plini de lumină
Suntem aproape unul de altul
Când cerul este albastru senin ca ochii plini de iubire,
Te contopesc cu brațele și cu sufletul meu
Care te strânge atât de tare
Iar tu nu plângi și nu refuzi
Din contră zâmbești și spui: "- Continuă!"
Iubita mea, în noaptea aceasta te sărut
Când greierii ne cântă o serenadă
Vei fii zeița mea frumoasă
Și dacă te naști a mia oară, doar a mea vei fi
Tu ești mireasa mea din prima zi în care te-am văzut
Și nu cred că altcineva ar putea să-ți ia locul cuvenit
Iubita mea, din prima zi în care te-am văzut
Ți-am sărutat obrajii și privirea ta m-a tulburat
Iubita mea, te-am iubit încât am scris o viață întreagă
Și numai ție m-am luptat să-ți cânt iubirea
Cărțile în care ți-am scris iubirea stau mărturie
Și încă mai pot trăi un ultim mod de contopire cu tine
Cu mine, cu noi toți, în nopțile cu lună plină
Iubita mea te strâng în fiecare noapte la pieptu-mi răvășit,
Eu devin fluture tău din noapte
Ce nu dorește să te lase până-n zori
Iubita mea, sărutul tău mă apasă
Vei fi a mea o noapte și vei trăi un ultim țel
Să știi că te iubesc
Chiar dacă nu îți spun de câte ori ai vrea.
Ești soarele și luna de pe cer
Când mie nu mai îmi trebuie nimic din tot cea fost cândva
Iubita mea, lanul de gâu este un nimic în intimitatea ta
Părul tău bălai îmi împrospătează aerul din jur
Ochii tăi mă-nvăluie, iar cerul este necuprins
Iubita mea să nu devii a altuia în noaptea asta!
Tu ești a mea și a mea vei rămânea
Te sărut cu fiecare șoaptă și te cuprind de trup
Te îndrep spre pământul din care m-am născut
Și apoi devin zborul spre necunoscut.
Iubita mea, în fiecare noapte voi tresări și voi visa
Privirea ta mă îndeamnă să cânt aievea cum tu ai vrea
Nu mai cred în vorbe și vreau să te strâng la piept în fiecare zi
Te sărut în noapte când tu dormi atât de fin și visător
Copii tăi și ai mei sunt liniștea din cer și pe pământ
Vor fi cel mai frumos cadou din noaptea fără de sfârșit
Iubita mea, tu ești un dar pe care nu mi l-am dorit
Te iubesc la nesfârșit...
Te iubesc cu porii pielii mele
Și mă îndrept spre tine adeseori
Iubita mea, ce tainice mistere!
Iubita mea, să nu devii a altuia!
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!