Și aripile mele
Vreau să te văd zburând în albastru
Iți dau aripile și ghearele mele
Să te apere de corbi și păsări iele.
Și când te voi zări albatros de stele
Eu voi zbura mai mult, privindu-te
Cum zbori și cu bătăile mele.
Și ce vei simți tu și eu voi simți
Căci depărtare, zarea nu contează
Când două inimi în ritm vibrează!
Ele sunt lipite într-un infinit
Chiar de în lumi diferite ar fi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mi-a dat
Îmi căutam cerul meu senin
Și ea mi-a dat cerul ei
Ce eu-l vedeam albastru
Nevăzându-i norii ei
Ce nu-i puteam vedea
Nu erau ai mei
Și am găsit in el puterea de a zbura
Nu stiu dacă bătăile mele
I-au răsfirat norii
Asta știe doar ea
Când o privesc senină
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de zenit
Semiramido cu aripi din file
Am răsărit o grădină suspendată
Inflorindu-mi din pana înmuiată
In cerneală căutată-n galaxiile
Pe unde pasc unicorni din stele
In pomul cu toate florile lumii
Legat de toate păsările zării
In triluri de ard în ploi perseidele...
Și spre pământ am lăsat un curcubeu
Să urci aici în ramurile mele
Să-ți dau în pârg inimii, cireșele
Să-mi simți dulceața de derbedeu
Fugit de lumea cu reflexii mereu
Cu legi nerespectate de vreun zeu..
Și să te grăbesti nu astept infinit
Căci copacul urcă necontenit
Avid de sevă de quasar tanin
Și într-o zi numai va fi,.. de găsit
Zburând printre planete, stele ronin
Până v-a găsi ce de lume nu-i dorit
Rădăcina unui sărut infinit
In poemul de zenit de toții zei dorit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colivie de ceară
Dacă as avea putere să mă dezbrac de carne
Să o lepăd în clepsidră cu corbi și hiene..
În zborul ca un albatros plutind pe cer alene
Prin fante de albastre infinite curbate vene
Să te învăluii ca un duh cu sunet de vioară
Să simți cât dorul poate în colivie să doară...
Ai fugi de-ndurare talpa o să ceară
Să-mi topești colivia mea de Icar din ceară.
Intinzându-mi palme după penele-mi de file
Atârnat cu gânduri în perfuzii de anghile..
Răsărite din rădăcinile mele infipte
In abisurile luturilor de azure strigăte
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un scaun, o petală
O bicicletă cu roți de curcubeie
Cu scaun dintr-o petală
Am să-ti creez cu poemele
Să te ridic cu versurile
Să zbori unde..
Ți-ai uitat visele
In cel mai lung vis în vis
Ce să-l simți infinit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caruselul inimii
Conjugă-mă într-un sărut
Să simt verbul a iubi
Cu bătăile inimii
In carusel pe un căluț
Deasupra lumii in stele
De rochia ta învârtit
Pe curcubeu de buze
Să mă ridici infinit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce să mai vreau
Ce-mi place aici să trăiesc
Femeile ce le iubesc
Se transformă prea nebunesc
In versul meu ce nu-l amăgesc
De alții se îndragostesc
De ce înainte nu vedeau
Și ce as vrea să mai și vreau
Dacă eu văd femeia un meandru
Ritm inimii cu sunetul tandru
Și când ei sunt umbră șoaptei
Ce eu o nasc din florile de tei
Ce ai putea la viată să mai vrei
Decât să zâmbești printre ei
Căci când vezi că te studiază
Și incep din nou să viseze
Ce-o fi, amăgiri sau noi teze
Privesti cum versul tău vibrează
Minunându-te de ce poti ține
Ascuns și înghețat în tine
Sub țurțurii lumii venine
Minuni ale iubirii senine
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturi de heliu
Zărindu-ți privirea
Ce seamănă cu aceea sclipire
A sărutării dintre cer și mare
Îmi zbori bătăile
În fluturi de heliu
Încântând îngeri
Să râdă cu albastru senin pe cer
La zâmbetul tău
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul visului
Un vis trăit
e acel puf de păpădie
ce arde într-un albatros
cu zbor de colos
lăsând în urmă dâre feerie
de curcubeu cu semn de infinit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balansoar de apus întors
Miros de cozonac cald
răsfiri din cuptorul inimii
zidit cu tine înăuntru
cum coceau bâtrăni
inainte de Înviere.
Și te de degust
cu pahar de vin
din taninul privirii
nu am te gând să
zidesc în vreo biserică
ca pe vreo o Ană...
Fiindcă ești caldă
și pufoasă
privindu-te cum soarele
te răsfață
pe privdorul geanei mele
pe un balansoar
de apus întors
cu o jumătate de soare...
Care nu se dă dus
vrăjit de frumusetea
și mireasma ta
cozonac al inimii mele
pe un paner de stele
când noaptea-și lasă pleoapele
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem două cuburi ciobite
Suntem două cuburi ciobite
in colturi de suflet lipsă, lipite
in trup de coloană infinită
de dalta genelor tale
cu priviri imortale
spre Luceafăr prelungite
să-ti fiu soclu de rouă
tălpii înspinată
sărutare spațială
până dincolo de stele
unde cântă cocoși de asteroid
a viselor mele
asteptând mângâierile tale
să se topescă în cântece
de lebede albastre
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orbit de cine sunt
pășind sublim și-nverzind
verdele mai verde
ochiul meu te vede
cu miracolul orbului iubind
atins cu orbirea de lume
când tu-mi vii cântând
violin mac vibrând
ce ale mele palme
l-ar recunoaște după tulpină
într-un lan infinit
orbit văzând pitit
un bob de zâmbet sub geană
ce mut muțit mă cheamă
să mă orbești de cine sunt
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine ești
Cine ești tu?
Un mac roșu
Intr-un infinit de maci albi
Trandafirul roșu
Ivit din zăpezi de nimic
In gerul sentimentelor
Cu oameni turțuri vitralii
Ce-ti arată ce-ți dorești
Nu acele inimi lipite
Si așezate într-un opt de albastru copt
In iarbă de flăcări
In tropot
De herghelii de inorogi
Ce ne ocolesc
Răsfirând din coame fluturi
Ce se ridică intr-un fuior
In care din cel care moare
Răsare altul in zbor spre soare
Inconjurat de aură de curcubeu
Așa cum mă simt eu
In sărutul tău
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nuntă de... păsări
Nuntă de păsări sub un cer cu stele...
Părea o nuntă nunta clipei mele
Bătând firav și blând ca o aripă,
Uitând de vis, de boală și de frică.
Nuntă de clipe, nuntă de lumină...
Azi când un vânt m-a smuls din rădăcină
Și plouă cerul nunta mea de lacrimi,
Căci am purtat atâtea cruci cu patimi.
Nuntă de negru, floare în nuntire,
Atunci când mai speram în fericire
Și binecuvântate mâini solare,
Atinsu-m-au cu nunta mea de floare.
Nuntă de îngeri, veghe și lumină,
Nuntă de pace, vocea Ta divină
O simt strigându-mi azi, din depărtare
Nuntă de vis, de păsări și de floare.
Nunta credinței Cana Galileei,
I-a pus cunună de safir femeii.
Nuntă de pace și de flori, de stele,
Nunta de sticlă a iubirii mele...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi fi
Știu că va fi, va fi o zi
când printre stele voi pluti,
căci voi zbura atât de sus
încât al Soarelui apus
nu-l voi zări.
Iar când, din nou, va răsări,
voi veți avea o nouă zi
în care mi-ar plăcea nespus
în ea, să fiu și eu inclus
prin poezii.
Voi fi cu voi când veți citi
și, chiar de nu veți auzi,
voi mulțumi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzica alergării
Pe străzile minți alergi
Te oprești, semn usor-mi faci.
În sunet violin galopant
Scăzut în ritm alean de vals...
Ne lipim cu dor frunțile
Și când se ating tandru buzele
Te răsfiri în praf de stele.
În muzica alergării mele...
Un Vivaldi de primăvară
Ce-si caută boarea mistrală
Nevăzută și angelică
În aerul ce mă-nconjoară
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asteroid de ador
Te-ai schimbat ca o lună în eclipsă
Numai-mi simți a mea de dor, lipsă
Pe alte orbite, fugită ascunsă
Murmurându-mi lumina de mult stinsă
Și când plină de cratere mă vei striga...
Eu voi fi plecat hoinar ca un asteroid livid
Sâ găsesc tărâmul unde să mă divid
În praf de stele într-o privire caldă
Să renasc într-un curcubeu ambru fuior
Să alint, să iubesc nebun, să ador, ador
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturi de trandafiri
Iubirea e o scară
de trandafiri agățători
dincolo de stele și nori
cu mulți ce se prăbușesc nevăzuți
la primi spini simțiti
și rar cu câte vreun nebun
sau o Julietă ce-l așteptă
să-i înflorească din întepătura otrăvitoare
din picătura de sânge
ce curge și doare
pe spini pe care pășește
și vânjos în palme-i strânge
trandafiri de azur nemuritori
desprinși in fluturi
spre infinituri
de sublim și mirări
murind si renăscând și alte zări
in iubirea fără clipe hidre
cu miros de opt copt
in două priviri unite
nedespărțite
chiar de ar fi in lumi
diferite
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sens al sensurilor
File albe negre cad din zare
Scrise alb și negru-n renegare...
Alba scrisă-n negru dă dreptate
Neagra-n alb scrisă-ntoarce toate.
Renegând sensurile predicate
Lumii de minți prea luminate!
Căzând in frunze ying yang cu lame
Tăind fante ce-mi ard napalme...
Fila-ntunecată a zării mele
Intr-un deja-vu-n ploi de stele,
Zărind sensul sensurilor mele
Cunjurată de hore cu iele.
Recitindu-mi duios poemele
Transformând toate gândurile,
In ninsori de astrale petale
Tu, dragă,.. sens al nemuririi mele...
Căci ne vom întâlni, poate aici
Sau-n viețiile-n care voi căuta:
Talpa, sărutarea, șoapta ta...
Prima! Ce mi-a născut menirea
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluture
Fluture... parcă și-acum te văd
Zburând spre gândurile mele
Lăsând să curgă praf de stele
Pe calde pleoape ale mele.
În vis te simt,
Mă-mbeți cu măreția ta
Te rog încet:
"Vreau a zbura!"
Iar tu mă minți, mă amăgești
Încerci să-mi spui viclean:
"Aripi pot să-ți făuresc,
Dar vreau în schimb ceva."
Și-nnebunită te implor:
"Orice, dar vreau să zbor!"
Dar tu îmi ceri magie:
Dă-mi inima de om!"
Și mă grăbesc să ți-o ofer
Neștiind că tu vrei viața
Libertatea și ființa mea.
Dar vrăjită de splendoarea ta
Refuz să-mi deschid mintea
Și astfel sper
Că pot zbura.
Și mă ridic ușor în zbor
Aripi albe-mi cresc
Privesc întinsul: iarba, flori
Totul îmi pare ceresc.
Vrăjită de atâta splendoare
Inima îmi bate tare
Dar nu mai pot să-mi amintesc
Ce caut, ce vreau sau ce doresc.
Plutesc naivă spre lumină
Divină mi se pare clipa ;
Încerc din nou să-mi amintesc
Cine sunt oare?
Sunt om; Destin nu-mi pot schimba
Căci asta-i lumea mea.
Eu pot iubi,
Tu poți zbura
Iar libertatea-i viața mea.
poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strună de amăgire
Când joci la două capete
in iubire
ești ca o strună prea strunită
și un capăt va ceda
lovindu-te cu toată durerea
căpătului amăgit
și nu o vei simți imediat
ci când îi vei auzi cântecul
de arcuș răsărit
din struna înlemnită
din metalul rece al amăgirii
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!