Fără lacrimi
Ploua când am plecat
Stropi mari și repezi
Acopereau cerul
Și gândurile mele
Ploua la terasa
Dezgolită de vânt
În geamul cabanei
Din lemn
Peste râu aducând
O undă de tristețe
O despărțire
În ploaie
Fără lacrimi
Pentru noi plângea
Ploaia.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.