Pași pierduți
Voi rămâne aici,
cu rădăcinile înfipte
în pământul parfumat
de osemintele dorințelor albite,
cu brațele înălțate spre cer,
precum ramurile copacului clucer,
căutând pașii mei pierduți
în orizontul norilor balamuți.
Gândurile mele frunze-n vânt,
vor căuta cuvintele tale
spulberate cu avânt
precum confetele de mici alice zburătoare
în zi de sărbătoare...
Odihnește-ți aripile obosite,
de prea multe furtuni sprijinite...
Voi legăna visele tale
în poala-mi încălzită de patosul iubirii orientale
și când vei fi pregătit,
într-un nou zbor vei țâșni negreșit,
lăsându-mă ușoară, spre răsărit privind,
cu o pană între degete, surâzând.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pași pierduți
Voi rămâne aici,
cu rădăcinile înfipte
în pământul parfumat
de osemintele dorințelor albite,
cu brațele înălțate spre cer
precum ramurile copacului clucer,
căutând pașii mei pierduți
în orizontul norilor balamuți.
Gândurile mele, frunze în vânt,
vor găsi cuvintele tale spulberate cu avânt
precum confetele ca mici alice zburătoare
în mare sărbătoare...
Odihnește-ți aripile obosite,
de prea multe furtuni sprijinite...
Voi legăna visele tale
în poala-mi încălzită de patosul iubirii orientale
și când vei fi pregătit,
într-un nou zbor vei țâșni negreșit,
lăsându-mă ușoară spre răsărit privind,
cu o pană între degete, surâzând,
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre tine...
În brațele tale să mă ascund,
Când plouă cu oftaturi...
Gândurile tale să le pătrund
Celulelor mele prin straturi.
În inima ta, să rămân sigilată,
Pe vremuri când nu ne vedem...
Și-n pieptul tău iubirea să bată
În clipe când nu ne avem.
Spre tine să zbor ca o briză senină,
Când totul în jur ruginește...
Să mă cuprinzi în luna cea plină,
În nopțile când ea mă umbrește.
De ai putea să mă simți chiar acum,
Cuvintele ar fi un deșert...
Și nici imagini din al nostru album
N-ar mai servi ca desert.
Ne săturăm doar privind cu iubire,
Ne săturăm doar iubind...
Doar o atingere, nu-i împlinire,
Iubește simțind și trăind...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Textul original este scris în limba română.Oameni precum copacii
Există oameni precum copacii...
ei dăruiesc de e nevoie,
bucăți de stea sau lapte-al stâncii,
cu inimă și bunăvoie.
Acum privesc adânc în mine
și cred că sunt copac, însă am teamă...
poveri îmi stau pe umeri în ciorchine,
nu știu de pot să descifrez o anagramă.
Dar stau la post că asta mi-e menirea
deși furtuni îmi lasă cicatrice,
îți dăruiesc surâsul căci asta îmi e firea
sperând că vei prelua a mea matrice.
Lovită sunt de-a ta indiferență
însă eu știu că sufletul ți-e chinuit,
mă-nchin în fața ta cu reverență,
accept cu umilință gandu-ți tăinuit.
Eu brațele-mi deschid ca ramuri
de ai nevoie te cuprind la trunchi,
înalț spre cer verzile mele flamuri
și visele ți le strâng mănunchi.
Uneori nedorită sau chiar umilită,
bătută de vânt și arsă de soare,
precum copacul rămân aici, nesilită
și când va fi să mor, voi muri în picoare.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În umbra copacului roșu
Lacrimi de patimă ating pământul
și pământul devine palid
în umbra copacului roșu,
ce-și întoarce rădăcinile din pricina furiei.
De ce-mi doresc mângâierea frunzelor
ce se lipesc de geamurile tale
rigide,
opace,
ca inima ta orbită de insomniile tuturor,
când sufletul meu plutește
peste tăcerile tale
și se sfărâmițează?
poezie de Viorela Codreanu Tiron din Vraj(B)a clipei (19 septembrie 2007)
Adăugat de Viorela Codreanu Tiron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor de pescăruș
Am înflorit...
în ziua întâlnirii tale
înălțam privirea
în brațele de curcubeu
și mă purtai în primăveri
senine
stingând neliniștea
din sufletul meu.
Azi te privesc
în zbor de pescăruș
în amurgul serilor
de toamnă
vibrează clipa
în adieri de vânt
renaști ca un fior
din zarea albastră.
Alerg spre tine
prin roua de cuvinte,
cuprind pământul
cu lumină
din palma ta fierbinte
ca o rază.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul privighetorii
Cu blândețe atingi al meu obraz
cu vârfurile degetelor îl guști, ce viu extaz...
Pe buzele mele de sticlă-arămie
pui al tău vis cristalin de iubire.
Mări albastre infinite,
răsărituri clare de speranțe albite,
lumină-n flash-uri colorate,
sentimente de o mie de karate...
Furișate-s între mâinile mele
ale tale eterice pene.
O, Înger al meu, sideral!
Mii de rândunici de cristal,
amețite de-atâta veselie frumoasă,
s-au inălțat din mintea mea măiastră
în transparența zborului de cleștar
pentru a readuce sărutul primăvăratec
în imensitatea cerului tău singuratec.
Va fi cântecul diafan de privighetoare
din înfocatul piept incendiat de roșu-ardoare
a ajunge primul printre parfumații mușchi
și spicele aromatizate, prinse mănunchi,
în tăcutul cuib al splendidei tale inimi
lăsand în urma pașilor pierduți, patimi.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiuni
aici, în confesional, voi nu mă vedeți dar eu vă citesc toate spaimele și trăirile
voi nu mă ascultați dar eu vă aud toate nespusele și temerile
aici, în adâncul cuvântului, împreună căutăm calea spre izbăvire
ai venit pe lume singur și gol, alții te-au spălat și te-au înfășat
ai trăit îmbrăcat în cuvinte, ascunzându-ți lipsurile
pleci din lume la fel de singur și gol sufletește și alții te vor spăla și te vor îmbrăca
tu vei pleca în lume însoțit de cuvintele tale, cu treburile tale, cu visele tale
eu voi rămâne ascultându-ți trecerile, provocările și împlinirile
dar peste tot și toate vor pluti cuvintele care au fost de la începutul începuturilor
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
MODELEAZĂ-MĂ
Cu ale tale mâini maiestuoase
frământă lutul și creează
iubire din neliniște pustie,
viața-mi luminează...
Modelează-mă și pune-n lut,
aromă de pâine caldă înălțată-n absolut.
Dezleagă bucuria de a iubi
ce-n lanțuri stă închisă-n mine,
dă-mi formă nobilă de naștere divină!
Suflă peste gura mea a ta dorință caldă,
aprinde vânturi și furtuni, formează-o acoladă
s-alungă întunecimea
din inima-mi tristă baladă.
Dă-mi bruma înțelepciunii tale
ce păgubește rănile și crește mângâierile,
precum parfumu' îmbracă rozele!
Trezește-mi noua viață
exuberantă-n căutarea lerului,
cu forță azvârlită spre inima universului!
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visez ca un copil
Să dormi ca un copilaș înfrigurat după ce a colindat iubirea
Cu capul în palmele mele, vei putea?
Să te dezmierd cu mângâieri peste ochii limpezi cu care mă privești?
Să te cuprind cu brațele peste inima ce bate tare, parcă ar dori să zboare?
În ochii tăi mă văd copilul de-altădată cu flori în mână,
Cu zâmbetul larg, primitor,
Cu brațele întinse te aștept, cu visele în palme
Mă desprind de cei din jurul meu,
Și răsăritului îi spun, că am visat la nesfârșit
Să zbor spre necunoscut, în drum spre DUMNEZEU.
Spre taine ce pot deschide orizontul închis,
Spre misterele dezlegate de spicul de grâu,
Spre limitele conștiinței albastre, spre visul imaginației de copil,
Spre tainele noastre,
Spre cerul de dragoste plin.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescărușul
lumea, o viață născocită
între două clipe inegale sau mai multe
cine stă să le asculte
sau să numere, sunt multe
aici îngerii și-au lepădat aripile
uitând să se înalțe spre lumină
aripile au ars sub vântul nebun de la răsărit
de răsărit nu a mai răsărit nimic
totul e uscat, pustiu și gol
un joc inutil, al vieții și al morții
busola s-a stricat demult
a uitat să mai arate lumina
doar un pescăruș pe puntea vieții
visează, mai strigă...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sau
Mi-am pus cuvintele de-o parte
Adunate din visele tale.
Te-am așteptat mai apoi la răsărit...
Dar nu ai venit
Si cerul s-a deschis.
M-am trezit
Cu o ploaie de stele
Despicând visele,
Apoi, cu urmele tălpilor tale
Ocolind soarele.
Furtună după tine
Sau doar stoluri de păsări
Ocolind timpul?
Și cuvintele mele
S-au amestecat cu vântul
Sau au zburat cu păsările călătoare.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cad fulgi ca într-un vis...
Dincolo de fereastra toamnei
cad fulgi ca într-un vis
iar soarele se pierde printre nori,
ca un visător ce trece,
prin oglinzile timpului
steluțe albe
se aștern peste pământul umed
vântul cu atingerea sa rece și ușoară
privește spre mine din neant
ridicând brațele spre cer
poartă parfumul dimineții
pictând razele soarelui
pe pragul zilei
rătăcesc visele iernii
cu delicatețea sa magică
și îmbrățișarea calmă
în lumina lunii se aprinde depărtarea
sub întunericul senin al nopții
din marginea pădurii
se aude glasul cristalin al unui cerb
cu ochii pătrunzători și luminoși
de o frumusețe neobișnuită
ecoul răsună ca un clopot al iubirii
pe cărare zăpada se așterne
ca un covor alb și nou.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alint
Brațele ochilor mei
Te alintă ca pe un prunc
Răsărit în uterul mamei, căutând lumina
Și fericirea promisă
În visele părinților
Evadând prea devreme din labirintul copilăriei.
E prea curând să amintim
Despre ceea ce înseamnă destin.
Se pot întâmpla multe...
Celula încolțește,
Îi cresc aripi de fluturi
Și în câmpia timpului,
Alunecă precum un lampion de argint,
Secunda unei noi nașteri.
O buclă de libertate
În lumi de smaralde...
Dar dincolo de această poveste existăm noi.
Iar peste noi,
Un cer de săruturi.
Din noi izvorăște fântâna iubirii...
De aceea te sorb cu privirea
Și te îmbrac
În lanuri de grâne și flori.
Pentru a răsări în fiecare uivers,
La fel de frumoasă și pură...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exiști
palmele ochilor mei
îți cuprind hulubii cu pliscurile privind către Dumnezeu
ca lacrima unui orb
mă dor curbele coapselor tale
genunchii
ofrande ce-nsoțesc rugăciuni
moliciunea pânteculului
pernă pentru fruntea unui timp destinat
iar dorul din priviri
ahhh
dorul
iți duce suspinul spre blues
ești atât de frumoasă
femeie
încât teama e gheară de vultur în tendonul iubirii
Doamne
psalmii tăi nu-i așeza peste cuvintele mele
clipa ei
a mea
e sfântă precum adevărul divin
poezie de Gabriel Crăciunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândurile tale
Gândurile tale
coboară spre mine,
pe pleoape zbatându-se
întrebările nespuse...
în ochi legănată ími este prezența,
buze tremurânde
nascānd săruturi
pline de iubire ce invadează
gândurile tale!
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar vânt
Între răsărit și apus
A mai rămas o filă.
Între cer și pământ
A mai rămas un zbor.
Între buze și cânt
Se frânge un cuvânt.
Între noi
Rămâne doar vânt.
Pe urmele tăcerii
Mă frâng.
Te strig.
Ecoul se rupe
La capăt de gând.
Aripile mă strâng.
Între zori și asfințit
A mai rămas un rând.
Scrie-mi pe el
Un pas
Să te ajung.
Rupe tăcerea din glas...
Între cer și pământ
Sentiment frânt.
Între noi doi
Doar vânt.
poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec iubirii mele
în brațele tale iubite mă alint
și-n mângâierea ta azi mă topesc
mă încred în ochii tăi care nu mint
când luminile sub gene strălucesc.
mă simt ca-ntr-o oază în armonia noastră
în cuibul iubirii construit de amândoi
lângă ține mă simt o palomă măiastră
cu aripi ce străbat furtuni și ploi.
nu te împart cu nimeni dragostea mea
iubirea noastră-i scrisă în prefață
buzele tale-s dulci precum o caramea
sărută-mă să mă imbujorez la față.
la căsnicia noastră martoră-i o stea
să-i strângem razele la piept pe viață.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un țipăt
aripile de înger
acoperite cu mantaua iernilor
de sub care cuvintele
ies să ascundă tăcerea
precum un
izvor acoperă
ochii să nu se vadă crestele
înfipte în coama cerului
cu gheara de urs îndreptată
spre soare
să fure lumina
în opaițul dur
al minții bolnave,
poartă amintiri dureroase
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trepte spre desăvârșire
Ploaie de pietre și bolovani
asaltează corpuri epuizate
ce se închină voinței cu ochi roscovani
mai presus de tot si de toate...
Se cere cucerit soarele unde anii sunt orfani
și vârful inexistent, mult prea departe...
Teama poticnește respirația,
vântul clatină ramurile copacilor
și sufletul rămâne uimit, când în sfârșit,
atingerea vârfului avertizează grația
frumuseții bulgărelui de pământ
in cuptoarele iubirii rumenit.
Maiestuos se ivesc, fără false aparențe,
frumuseți încă nevăzute,
de nepretuit, nascute din divine esențe.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg
N-am să fug de amurg
atâta timp cât chipul tău mi-e întipărit pe suflet
ca un poem de iubire pură.
N-am să plâng după răsărit
cât timp ochii tăi îmi vor lumina inima.
Nu voi căuta alte drumuri
cât timp pașii tăi îmi vor fi calea spre cer
și n-am să-mi caut alinare în alt loc,
cât timp șoapta ta răsună
în tăcerea gândurilor mele.
Și când iubirea va cuprinde timpul,
iar amintirea mea se va pierde în stele,
te voi îmbrățișa
cu fiecare adiere de vânt,
mângâindu-ți visele.
poezie de Emilia Mariam (14 noiembrie 2024)
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!