Pewzenți sunt doar pașii mei
Cu pași lenți și apăsați,
prin pădurea cufundată-n ceață, mă petrec.
Ramuri și umbre împiedicate,
fără contur se ridică și-n înalturi se-ntrec.
În aerul umed ce-mi zgârie obrazul
caut esența liniștii ireale
și semne de viață abisale.
Tăcerea tronează...
în jur nimic nu colorează
griul zilei căzută-n antifază.
Nici o creatură nu cutează
a deranja mantia rece ce se-așază
pe fiecare frunză ce pământu-îmbrățișează.
Sunt prezenți doar pașii mei
al căror sunet îmblânzește abia, abia,
melanconia ce traversează natura mea.
Umbre tremurătoare, încețoșate,
ies și intră derutate
în gânduri și simțiri abandonate.
Cu aripa, un corb sparge tăcerea,
gându-mi tremurat pleacă aiurea.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina-Maria Constantin. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.