* * *

Primăvara...!
Un... anotimp...
Un început de cald,
După mult frig!

O sărbătoare pentru Noi,
Pentru fiinţe, pentru viaţă,
Şi pentru toţi copacii goi,
Pentru cei vii, pentru copii!

O Stea, Noi îl numim un Soare,
Ne învârtim în jurul Lui,
Ne dăruie tot ce are,
Iubire într-un colţ de galaxie!

Pământul...
Lumină şi-ntuneric,
Frig, căldură, apă!
Viaţă peste viaţă!

Alţi sori, alte stele,
Alte vieţi în univers,
Tot se nasc şi tot se trec,
Într-un foc făr' de-nţeles!

Un joc de soartă,
O spiră, toată o spirală,
Un vârtej spre infinit,
Început şi... sfârşit!

Un înţeles de neînţeles,
Un început de neştiut,
Un sfârşit în fiecare clipă,
Un zbor suntem, o aripă!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bulgăr de viaţă

Bulgăr de foc,
Stea cu noroc,
Lumină, căldură,
Viaţă de aur pură,
Recolte, mângâie,
Creşte, învie,
Viaţa în bucurie.

Bulgăr de apă,
Lumea adapă,
Enigmatică fată,
Leagăn de viaţă,
Vieţi să-ţi înflorească,
Mână cerească
Spală, mizeria omenească.

Bulgăr de pământ,
Viaţă şi mormânt,
Desprins din geneză
Ne suporţi în taină,
Nu ştiu, până când.

Bulgăr albastru, de cer,
Viaţă şi aripi de zbor,
Pentru pământeni visători,
Transparenţă scumpă,
Eşti pentru viitor.

Bulgăr de viaţă,
Sămânţă de speranţă,
Clipe de trăiri,
Viaţă, valuri de porniri,
A creaţiei piramidă,
Joacă cerească,
Adune bucurii.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne privim în ochi

Dumnezeu a pus în palme inima
Să-i sorbim licoarea dulcelui alint,
În creuzetul vieţii s-o simţim ca stea
Adusă în iubire cu raze-n infinit.

Ne învârtim frumos în propria viaţă,
Pe rând, sau nu, chiar în clepsidra pură,
Că tot ce arde-n noi e-o dimineaţă
Cu muguri puşi să crească şi în zgură.

Tu eşti steaua ce-a răsărit în vis
Să ne privim în ochi clipă de clipă,
Să-ţi mulţumesc pentru eternul zbor,
Cu inima-nălţată în doi, sub o aripă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tiberias: Mi-am dedicat întreaga viaţă Ierusalimului. La început, luptam pentru Dumnezeu. Apoi am înţeles că luptam pentru bogăţii şi pentru pământ. Mi-a fost ruşine.

replică din filmul artistic Regatul Cerului, scenariu de William Monahan
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă tem că o viaţă veşnică, neîndurătoare prin continuitatea sa infinită, ar fi mai chinuitoare şi mai teribilă pentru noi decât o viaţă care are început şi sfârşit. Viaţa veşnică poate deveni o tortură.

Dorian Furtună
Adăugat de Dorian Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânului i-a fost îndeajuns să privească în jurul său pentru a fi recunăscător că există. Iar eu aş îndrăzni să pariez pe adevărul că, pentru fiecare, dacă ar exista numai fatalitatea binelui, singur, nu e suficient. Suntem dependenţi fiecare de celălalt şi, în tăcere, toţi, de drumul ce ne separă spre început.

Marilena Tiugan în Dincolo de plopi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedere de la mansardă (fragment)

Asta până când şi eu, sus, acolo-n turnul vremurilor mele,
Printre ruine familiare,-am început să plâng încetişor
Pentru adevăr, boli, accidente, crime, război şi alte rele,
Pentru ca toţi au murit şi pentru că şi eu va trebui să mor.
A nins, copacii au rămas, promisiunea s-a-mplinit,
Iar eu, copilul, am dormit.

poezie de Howard Nemerov, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, copilărie!

Poate că-n Cer sunt îngeri care scriu
Şi cărţi pentru copii, într-un târziu,

Că prea sunt toţi adulţii rătăciţi
Sub cerul lor de grijă cenuşiu.

E lumea-n ochi de îngeri, plai cu flori
Şi joc, cum vrea copilu-n veci zglobiu,

E lumea dor de viaţă fără nori
Şi fără un sfârşit într-un pustiu.

Ştiindu-mă copil, îngerii-au vrut
Poet, ca ei, pentru copii să fiu...

poezie de Pavel Lică din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Au trecut anii peste mine
cum au trecut peste râul din spatele grădinii,
peste sălciile umilite de singurătate,
peste trifoiul înflorit...
Iar eu m-am aflat
în fiecare zi,
în fiecare anotimp
şi m-am trezit
în fiecare dimineaţă
pentru mai târziu,
în fiecare săptămână
pentru luna următoare
şi în fiecare an
pentru un nou început.
Atunci,
de ce în toate trecerile eu nu apar?

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, da, e cumplit când sunteţi neoneşti, pentru că doar atunci mintea încearcă să-şi justifice nefericirea cu fericirea unei imagini care nu există... Doar mintea îşi imaginează în basme "Un început fără de sfârşit" pentru că, oarbă fiind, nu poate vedea că tu nu ai început şi nu te poţi sfârşi vreodată. Dar care gând nu are început şi implicit sfârşit? Ceea ce începe se va termina, dar ceea ce nu începe, unde, când, cum se termină?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu înceta să crezi şi să lupţi pentru că recompensa îţi depăşeşte imaginaţia. Cere mult de la viaţă şi nu uita că pentru omul care a învăţat să îşi lase entuziasmul să se exprime sunt rezervate toate bucuriile pe care şi le poate dori şi pe care le poate obţine în această viaţă. Dacă ar fi însă să spun care ar fi cel mai bun pe care l-am făcut pentru mine în această viaţă aş spune că nu mi-am coborât niciodată standardele. Asta a însemnat multă frustrare şi suferinţă la început, respingere şi sentiment al lipsei de valoare personală. La sfârşit însă, roadele au fost nepreţuite. Ceea ce eşti este mult mai important decât ceea ce ai. Ai grijă în ce investeşti.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de săptămână de poet cu pana-n mână

Început de nou decor,
În care alte şi alte
Frunze vor pica în zbor
De pe crengile înalte.

Ram rămas la înălţime
Peste iarnă desfrunzit,
Până primăvara vine,
Asta-s, m-am obişnuit.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu înceta să crezi şi să lupţi pentru că recompensa îţi depăşeşte imaginaţia. Cere mult de la viaţă şi nu uita că pentru omul care a învăţat să îşi lase entuziasmul să se exprime sunt rezervate toate bucuriile pe care şi le poate dori şi pe care le poate obţine în această viaţă. Dacă ar fi însă să spun care ar fi cel mai bun lucru pe care l-am făcut pentru mine în această viaţă aş spune că nu mi-am coborât niciodată standardele. Asta a însemnat multă frustrare şi suferinţă la început, respingere şi sentiment al lipsei de valoare personală. La sfârşit însă, roadele au fost nepreţuite. Ceea ce eşti este mult mai important decât ceea ce ai. Ai grijă în ce investeşti.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă monotonă nu are niciun rost. Atât pentru oamenii importanţi cât şi pentru ceilalţi oameni e nevoie de adrenalină, pentru a o lua mereu de la început.

citat din Dino de Laurentiis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă planetă

Mai presus de lună şi de soare sunt stele,
În galaxii îndepărtate dincolo de ele,
Planete cu vise promise ce ne dau strălucire
Şi poate pentru copiii noştri va fi o veşnicie.

Să fie aer, să fie apă, într-un loc minunat,
Să fie bunătate, armonie, că eu aşa am aflat,
Un trai fără tristeţe plin de bucurii reale,
Să duci o viaţă cu dreptate-n lumi regale.

Pământul nu mai continuă alergarea,
Iar soarele îşi va sfârşi iluminarea,
Toţi trebuie să fie pe punct de plecare,
Iar nave stelare să iasă-n întâmpinare.

Pentru planeta minunată să fii pregătit,
S-ajungem fiecare pentru cât mai e de trăit,
Să fie minunea cerească colorată de alt soare,
Iar Domnul s-apară pentru noi călare.

poezie de Eugenia Calancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa zborului spre stele...

Zbor spre cerul plin de stele,
Candelă pe drum de noapte,
Toate-n lume-s efemere,
Toate-s dor, dureri sau şoapte.
Trec quasari prin lumea mare,
Ca un vis se pierd sub noi,
Suntem stele căzătoare
Şi ne zbatem în noroi.

Zbor spre cerul plin de stele,
Pe pământul răsturnat,
Din fereastră, din oglindă,
Ca un vis m-am înălţat.
Viaţa-i zbor! Aripi de fluturi,
Trec cu îngerii – o şoaptă,
Către alte începuturi,
Parcă ne-nţeleşi deodată.

Candelă pe drum de noapte...
Fulger – lanţ pentru furtună.
Drumul nostrutrist, prin noapte,
Gânduri şi secunde-adună.
Ca-ntr-o cofă,-n plânsul meu,
Strâng speranţe, strâng suspine...
Drumul, cât mi-ar fi de greu,
Las un zâmbet pentru tine.

Toate-n lume-s efemere...
Pe petalele de crini,
Dorm iar gândurile mele.
Sunt boboci de trandafiri.
Liliac pe cer cu stele,
Rădăcină de vulcan.
Pe cărarea vieţii mele,
Nici o lacrimă nu am.

Toate-s dor, dureri sau şoapte...
S-au născut spre a muri!
Printre pleoape legănate,
Trec secunde argintii.
Dor de prunci, părinţi şi stele,
O durere, un blestem,
Şoapte, toate-s efemere...
Mâine nu le mai avem.

Trec quasari prin lumea mare,
Peste vămi. Prin cimitire,
Cruci vor străluci în soare,
Sub eterna amorţire.
De sub stâncile durerii,
Ca un sâmbure de nucă,
Sufletul – simbolul vieţii,
Către cer se-nalţă-n fugă.

Ca un vis se pierd sub noi
Fluturi albi de sărbătoare,
În al râului şuvoi.
Trecem – păsări călătoare.
În clepsidră s-a oprit
Timpul – pasăre albastră
Şi de-odată s-au sfârşit
Timpul şi povestea noastră.

Suntem stele căzătoare,
Strălucim, ne înălţăm,
Fiinţe dragi şi vise scumpe,
În tăceri, le apărăm.
Curge lacrimă de gheaţă...
La mormântul pustiit,
Parcă dintr-o altă viaţă,
Numai noi am mai venit.

Şi ne zbatem în noroi...
Într-o viaţă trecătoare,
Plâng tăcerile din noi.
Suflet biciuit ne doare...
Cerul s-a întunecat,
Pleoapa-i zbatere-n furtună.
Doamne, multe-am îndurat!
Nu-mi uraţi de noapte bună!

Şi ne zbatem în noroi,
Sutem stele căzătoare,
Ca un vis se pierd sub noi,
Trec quasari prin lumea mare.
Toate-s dor, dureri sau şoapte,
Toate-n lume-s efemere,
Candelă pe drum de noapte,
Zbor spre cerul plin cu stele.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indicativ

O palidă stea îmi poartă destinul născut într-un colţ de univers,
acolo unde lumina estompată de umbrele nopţii
clipeşte odată cu inima mea ce bate încet.

Aici pe pământ viaţa îşi continuă ritmul
cu mersul mai lent sau cu iuţi alergări.
Îşi are rostul cuminte, aşezat pe vatră de casă sau cu pretenţii de trai la castel.
Oricare ar fi privirea şi pasul, doar trupul îmi poartă cărarea spre el.

Am fost cândva o crisalidă, dar acum zbor spre lumină cu aripi translucide.
Ştiu, timpul nu îmi ajunge nici pentru a-mi lua la revedere,
De aceea voi lăsa totul neterminat pentru o altă metamorfoză, pentru un alt anotimp.

Aparţin şi trăiesc între două lumi, aparent asemănătoare, aparent fireşti.
Ceea ce nu e asemănător e însăşi distanţa dintre noi.
Fiecare venim, trăim, sfârşim cu o altă poveste,
toţi prizonierii aceloraşi zări.

Îmi aştern semnătura peste hrisovul vieţii mele cu degetul pecetluit de tăceri şi mari aşteptări.
Îmi rămâne răgaz să mai ţes cuvinte şi forme geometrice, chipuri noi
şi vise pentru oamenii timpului meu.
Mă ascund după arbori albaştri şi ascult cum creşte iarba primăvara.

poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arcturus e un soare care se aseamănă mult cu Soarele nostru în ce priveşte vârsta lui, e tot un soare matur; Vega însă e un soare tânăr, în toată puterea lui. Pentru Vega abia acum începe adevărata viaţă, pe când Soarele nostru a început de mult să coboare spre dclin.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun zbor nu tulbură minunile lumii. Doar le apără, le răcoreşte, le dă viaţă, le umple de adevăr, de lumină dulce, de poezie. Doar pentru a le reîntregi într-un ciclu fără sfârşit.

Eli Gîlcescu (23 iunie 2022)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de Cuvânt

Cuvântul nu a fost la început
Doar la început;
Cuvântul va fi la început
Şi la sfârşit.
Primul cuvânt a fost despre ce a urmat,
Adică despre sine.
Primul cuvânt nu a fost ceva de felul:
O, ce minune; ah, ce viaţă; mamă ori au!
Acel Cuvânt suntem chiar noi;
Fiecare om e o literă.
Cuvântul a fost la început.
Ne vom găsi noi locul în el,
Până la urmă!...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare zi reprezintă un nou început, o nouă mică viaţă. Mulţi s-au luptat pentru a trăi până în acest moment, până în această zi. Această zi ne dă ocazii pentru a învăţa ceva nou: există lucruri care ni se vor întâmpla doar o dată în viaţă, şi depinde de noi dacă vom profita de acestea sau nu.

Leo Buscaglia în Autobus per il paradiso
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!