Ochiul lui Horus

e rândul meu să port pe braţe soarele,
armurile viselor se topesc în liniştea desacralizată.
arsurile nu îmi chinuie trupul, nu îmi limitează dorinţa
sunt cel dintâi călător pe cerul cuvintelor neştiute
şi ultimul din cei ce se vor întoarce.

trena mantiei mele adună milioanele de stele ce îşi aşteaptă stăpân,
trec printre ele cu ochii închişi de aripile binecuvântărilor uitate.
aşa cum ŢI-am jurat la apusul unui zbor către nord
voi fi mereu cavalerul însângerat de dragostea TA.

în cuptorul iubirii veşnice ridici pocalul de jad deasupra tuturor norilor,
îngerii râd.

îngerii râd...

poezie de Eduard Dorneanu (7 octombrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi sunt pajiştea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.

Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.

Flori de albăstrele porţi în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.

Sunt ţărmul ce ritmic îţi poartă
Iubirea şi dorul prin propria soartă.

Aş vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.

Să intru des în zborul inimii tale
Să-ţi aduc etern tornade de petale.

Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îngerii iubesc...

Când îngerii iubesc,
aripile lor se topesc uşor
sub roua zorilor...

Când îngerii iubesc,
nimbul de deasupra le dispare
oglindindu-se mai departe în ochii lor.
Câtă naivitate acolo!

Cenuşa amurgului
îi mai răneşte uneori,
dar ei zâmbesc iubirii cu întregul lor suflet
rămas neîntinat.

Cu timpul, locul aripilor devine amintire,
uită strălucirea aurei divine,
uită cenuşa apusurilor dureroase,
uită chiar şi barba lânoasă
şi glasul blând al Paradisului pierdut...
Uită!
Şi iartă...

În cuiburile mici ale oamenilor,
lacrimile cristaline scot un clinchet ciudat –
când îngerii iubesc...

poezie de Elena Contoman (3 decembrie 2009)
Adăugat de Elena Contoman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie fără tine

toamna ne-a găsit îmbrăţişaţi într-un pat de frunze vii.
septembrie ţi-a copt roadele mirosind a femeie împlinită
iar eu le-am cules cu ochii închişi de spaima unui gest necugetat.
zilele ploioase ţi-au schimbat culoarea chemării,
din carnea ta îngerii au construit temple pentru cele mai iubite păcate.

atingerea ta s-a transformat într-un fulger ce îmi brăzdează trupul cu cicatrice de iubire,
pe buzele tale aroma dimineţilor se culege doar trecând printre furcile caudine ale
întrebărilor veninoase.

şi totul pare atât de firesc...

poezie de Eduard Dorneanu (2 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedale şi nori

Pedalele maşinii mă urcă-n cer...
Trece un nor şi apare Soarele,
După el fiica mea, Liana...
Trece un alt nor şi apare Gelu.
Trec alţi nori şi apar stelele şi părinţii
Şi uite aşa dau mâna cu îngerii.
Aşa accelarez pedala
Şi maşina se ridică-n slăvi
Făcând o plimbare cu Soarele
Şi cu stelele mai plimbăreţe
În paradis pe o stâncă cristalină
Şi pe o săgeată de lumină violet.
În maşină norii doresc să se aşeze.
Eu îi refuz şi le spun că sunt poluaţi.
Răspunsul norilor este trist:
"Voi cu maşinile ne-aţi poluat!
Şi merg printre stele şi nori,
Ziua şi noaptea la fel
Ca să stau lângă Tronul Divin
Unde ne aşteaptă Lumina veghetoare
Şi glasul eternităţii
Al naşterii şi al nenaşterii
Precum glasul inimii
Ce cântă un cânt de leagăn
Pentru pruncul născut şi nenăscut.
Pedala maşinii mă urcă şi coboară
Creând găuri albastru violet
În spaţiul cerului şi al eternităţii
Compus din aripi de îngeri
Şi drumuri pe care nu calcă nimeni
Decât pedala maşinii mele
Ce face să zboare maşina-n senin
Printre stele plutind către zorii dimineţii
Ţinându-ne de mână cu Soarele
Declarând pedala Luminii!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altarul tinereţii veşnice

iubita mea coace pâine în cuptorul lui august,
stau la pândă flămând şi trist aşteptând să fiu miluit cu trup de grâu amestecat cu iubire.
foamea mă trage de plete, simt cum se apropie pământul de buzele mele
şi îmi vine să îmi ţip vinovăţia pe uliţele neuitate ale copilăriei.

mă simt atât de păgân în faţa sfintei pâini,
ochii îmi curg precum rugăciunile mincinoase
nici un cuvânt nu îmi poate rupe în două aşteptarea, nici unul.

în palmele întinse primesc cerul trist al ochilor tăi
şi felia de pâine udată cu roua dimineţilor amânate.

poezie de Eduard Dorneanu (14 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii nopţii

Mai spune-mi, iubito încă o data
Ca ne vom reîntâlni in noapte.
Mai lăsaţi parul să-ţi acopere sufletul
Cu vocea ta frumoasa,
cânta-mi încă o data
Eşti ca o candoare, spre cer ma conduci
Prin frumuseţea versului tău,
in drumul spre Soare,
spre Viaţa unităţii divine.

Hai sa-mi dai mâna şi sa ne descoperim
Sufletele in dansul lor spre stele.
Lumina va deschide calea dreptăţii şi pământul ce-l călcăm va deveni o stea.
Lasă-te condusă şi tu de şoferul nostru
Către lumea de vis... către lumea-fereastra.
Ferestre 3 D devin versurile noastre in duet.
Flacăra iubirii va sta permanent in lumina.
Îngerii nopţii ne vor veghea...
aprofundând sentimentul iubirii divine.

Iubirea ta ma şcoala noaptea din pat
Iubirea ce ne duce spre stele
Conducandu-ma printre îngerii de lumina.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mor îngerii!

Mor îngerii! În ceruri e doar suspin şi plâns
Sunt trişti, tăcuţi şi gârbovi, li-i aripa lăsată,
Chiar aura din juru-i le e întunecată;
Li-s ochii în orbite; de lacrimi câte-au strâns!

Mor îngerii! Pământul e numai plâns şi jale;
Priviri fără lumină, destine retezate,
Au frunţile-n ţărână, au trupuri sfâşiate,
Şi-n drumul către ceruri n-au nici o lumânare!

Mor îngerii! Nimic nu mai e sfânt!
Mor îngerii! Şi-n Cer... şi pe Pământ!

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profeţii mincinoase

mâine voi scrie despre buzele tale, despre atingerea ta.

astăzi nu.

astăzi sunt hotărât să îţi sădesc un pom fără roade în trupul tău nemişcat.

mâine voi scrie despre părul tău, despre curgerea lui firească între minut şi anotimp.

astăzi nu.

astăzi sunt hotărât să cobor îmbrăcat în frac şi să ciocnesc cupe goale cu îngerii de piatră.

către prânz voi îmbrăca armura verbului impersonal.

zeii se vor ascunde lăsând Olimpul pradă cântecelor gothice.

cortegiul nostru se va împiedica de trupurile giganţilor, ciclopilor şi gorgonelor otrăvite
de mesageri fără milă
dar nimeni nu ne va putea opri să privim amurgul de pe crestele disperării.

nici măcar jurământul tinereţii.

nici măcar el.

cu ochii închişi vei pipăi zidurile cetăţii căutând locul unde
acum o mie de ani înfruntând ploaia şi profeţiile mincinoase
ţi-am crestat numele.

numele tău.

mâine voi scrie despre moartea ta într-un glob de cristal,
la masa de jad a neîntâlnirii noastre.

astăzi nu.

astăzi mă scald în sângele tău ca un bărbat ce îşi caută tristeţea,
în desacralizarea veşnicelor ploi...

poezie de Eduard Dorneanu (23 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt cavalerul

Sunt cavalerul
Fără de armură... gol,
Am sentimente-adânc
Crestate-n sânge
Şi... supărarile
Pitite-ntr-un subsol,
Pentru-a-nvăţa uitările,
A plânge.

Sunt cavalerul
Clipelor fugare... trist,
Îmi port destinul demn
Prin astă lume.
E poate
Un miracol... că exist
Şi tot renasc
În reverii postume.

Sunt cavalerul,
Nopţilor de taină... hoţ
Mă tot feresc de lună
Şi de stele.
Luceferii-s
Mereu fără de soţ,
Provocatori, hârşiţi
Numai în rele

Sunt cavalerul,
Ultimei ispite... dor
Eu în iatacuri
Re-ntrupez furtuna.
Dulci amăgiri
În suflete cobor
Si din... ispite
Îmi aleg... doar una

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea invinge

Te pui în genunchi în faţa mea,
Îmi ridici ochii scăldaţi de zâmbetul ploii
Tot mai sus...
În inima plină de dragoste a cerului!

Veghezi la poarta lor de suspine,
Esti sfeştnicul stelelor,
Te îngâni cu luna
Care-mi umple stele trandafirii
În părul cârlionţat şi bălai.

Strigi către oceanul amintirilor noastre!
Pline de frig, ele au îngheţat...
În inima noastră totul e pustiu!
Dar tu,
Tu, te ridici!

Te ridici şi mă chemi!
Mă iubeşti,
Iubeşti marea, cerul,
Iubeşti ochii mei!...

Dragostea învinge!

poezie de Amalia Simona Pantea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decor

Ţi-am pus în decor petale de trandafir,
Gura ta să miroase a roze.
Idealuri sidefii ţi-am pus la picioare
Şi în privire culoare...
Lumi paralele mi-au înfiat identitatea
Şi m-am ascuns în spatele oglinzilor
Să-ţi pândesc dragostea.
Jarul iubirii l-am împărţit la doi
Şi când lumina s-a ascuns răpusă de somn,
Am devenit eu luna plină
Care te îmbrăţişa cu razele
De pace şi vrajă.
M-am desprins de cer şi m-am întors în braţele tale,
Ţi-am devenit pleoapă şi lacrimă
Şi spiritul morţii mi-a îngenunchiat blând.
Atunci am desenat îngerii,
Spre a ţi-i oferi în dar,
Ca semn al iubirii mele.
Pe mormintele morţilor vii,
Petale de iubire se vor risipi,
Căci ura din jur
Va brăzda cerul şi tăcerea îşi va da regretatul sărut...
Ascultă cum tună şi nu te întoarce spre ieri!
Fii de acum, altar de plăceri!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu sufletul

Suflet blestemat,
mult mai necăjit.
Mai însângerat
şi mai împietrit.
Te-am purtat cu mine,
de rău te-am ferit.
Am dorit, cu tine,
să fiu fericit.
Suflet călător,
ai plecat în zbor
dincolo de nor.
Acolo, în nor
eşti nemuritor.
Eu un sărman trup
în pământ mă duc.
Tu ai cerul sfânt,
eu, flori pe mormânt.
Tu rămâi în urmă
eu mă prefac humă.
Tu ai îngerii aproape,
eu, prieten, lunga noapte.

poezie de Dumitru Delcă (20 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trădătoare

Şi totuşi, iarna e o trădătoare:
E mult prea frig ca îngerii să zboare
Şi cerul prea înalt, să mai ajungă
Dorinţa noastră searbădă, nătângă...

Iarna e ipocrită şi parşivă:
Azvârle, parcă, totul în derivă,
Pare s-ascundă tina în candoare,
Dar ne reduce doar la o culoare!

Ea risipeşte-n zbor diamantin,
Ca să ne facă nouă baldachin,
Gingaşe stele – vise efemere,
Ce se topesc în lacrimi de durere...

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Te-am întâlnit pe aleile cerului, ne plimbam printre stele, iar florile raiului cădeau pe noi in ninsoare lină de iarna.
Zambeai, iar zambetilul tau aducea zorile.
Ochii tai aprindeau razele soarelui.
Trupul iti era îmbrăcat in albul norilor, in par aveai mireasma florilor.
Esti unica printre stele.
Buzele tale sopteau.. iubire.
Crescută din apa viselor, imi esti năluca pamanteana.
Te asteptam pe banca serilor târzii, prin ninsori de iarna rece veneai cu fulgii pustii.
Pasii iti călcau usor pe albastrul astrilor.
Veneai tandra, surâzând, printre flori de gheata alba.
Te asteptam in praf de stele, pe aleea viselor.

poezie de Toni Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiu luminii

voi iubi lumina până în ultimul moment
cu voaluri de brocarte cu parfum şi sclipiri
la bogăţia ei nutresc vehement permanent
cu soarele iubirii trăiesc contopiri.

ultima mea lumină e o apoteoză
extazul metafizic îngerii mi l-au dat
zîmbetul vital l-am surprins în poză
visele lucide mereu m-au întremat.

purific credinţa în viziuni stelare
Erosul mă transpune într-o primăvară
trăiesc în echilibru şi în consolare
muzica sângelui e acord de chitară.

fântâni nesecate sunt gândurile mele
în unde cristaline se oglindesc stele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie neagră

zmeie de hârtie colorată amestecate cu visele mele,
mâinile tale împletindu-mi şuviţe,
mâinile tale...

iarba ruginită dormind pe hainele uitate într-un decor luminos,
rugăciunile mamei aducându-mi liniştea,
rugăciunile mamei...

caii furtunii galopând peste mormintele prietenilor mei,
lacrimile Domnului udând florile credinţei,
lacrimile Domnului...

caravanele dervişilor în căutarea pământului făgăduinţei,
dragostea mea murmurând versuri mai negre decât învierea,
dragostea mea...

mâinile tale...
rugăciunile mamei..
lacrimile Domnului..

dragostea mea...

poezie de Eduard Dorneanu (18 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în zbor

în zbor de pasăre aş vrea să mă înnod
pe aripa măiastră să ating o rază
arborele vieţii vreau să aibă rod
pe ramuri îngerii să stea de pază.

să prind culori vesele din curcubeu
când ploaia spală cărările mele
în suflet să vibreze muzica mereu
acorduri de chitară pentru clipe rele.

în zbor de pasăre să mă înalt la cer
să mă învăluiască pulbere de stele
gândul să strălucească precum un giuvaer
plutind în libertate pe rondul cu lalele.

pe Veneţia visului ca un gondolier
să plutesc deasupra valurilor grele.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neştiute nespuse

De m-aş mai naşte ieri, pe mâine
Te-aş căuta cu disperare
În cald de zi de zi, cum pâine,
Tartină, de nectar din floare.

Aş privi cer la nesfârşit,
Să te regăsesc prin stele.
Pe soare-n pumn, la răsărit,
L-aş stoarce tot, din ars, inele...

... Să-ţi fac în dar, poate vei vrea
Sa-mi fii doar mie, singur, zână,
Să mă topesc în trena ta,
De-oi fi a mea, o zi, cunună.

Mă voi culca cât ziua lungă,
Să-ţi fiu etern erou de vise,
Să ştiu că nopţile-ţi alungă
Nereuşirile promise.

Pe nevăzuta faţă a lunii
Pândă voi fi, ascuns mereu;
Să-mi dai sclipire mie, lumii,
Ţi-aş fi scânteie, Prometeu.

Aiurea timp nu m-aş mai pierde
Că ştiu acum ce e murirea
Şi de sub scoarţa crucii, verde
Îţi voi simţi veşnic simţirea.

Voi fi un scurs de caldă lavă
Pe unde-mi calci răcori, sirenă...
Voi fi în sleit, de înoţi, o navă;
Pluti-voi să te ţin, carenă.

Şi zbor mă vei găsi, că sunt
În veşnica ta aşteptare.
Pe braţe să te port sunt vânt,
Cu aripi rupte de culoare!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iulie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu sunt nimic, lume...

Dumnezeu îşi încordează arcul
Mă loveşte cu săgeata lui în imaginaţie
Plimbăndu-mă în carete prin vămile cerului.
Sub mine îngerii ridică acoperişuri clădirilor zgârie-
nori
Zăresc vămile în care am minţit şi am fost minţită
Coridoarele pe care mi-am ucis sinele,
Biserica în care Dumnezeu mi-a îmblânzit inima
Dracii legănaţi sub aripa mea de leoaică
Izgoniţi de îngerul meu grijuliu care-i scoate
Aşa cum scoţi ghimpii din labele sălbăticiunii.
Plutesc pe deasupra faptelor mele
Pe deasupra gândurilor, ideilor şi fărădelegilor mele,
Pe deasupra cuvintelor mele în spirală
Care alunecă printre boturile fiarelor
Şi sunt alungate de la inima lor.
Vine trupul lor şi le paşte,
Vine inima lor şi le uită
Şi cuvintele Tale, Doamne,
Ajung numai foarte rar la inima lor.
Eu nu am nimic, lume,
Eu nu sunt nimic,
Nici măcar praful în care am început să iau formă,
Nimic nu-mi aparţine,
Când şi când călăresc câte un cal de praf,
Strângând în braţe un iubit de praf,
Sunt prinţesa regatului de praf
Cu mintea clădită ca un tron pentru Dumnezeu
La care să se-nchine toate mumiile de nisip
Cărora Dumnezeu le aprinde unima
Să lumineze veacurile ce va să vină.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea măsura tuturor lucrurilor

Copilăria mă bate pe umăr
prietene-ai uitat de mine
trec amintiri fără de număr
prin trupul tău parcă-s jivine

Prietene-ai uitat de mine
ţi-s ochii plini de viitor
un trandafir chiar între şine
nu-l vede niciun călător

Ţi-s ochii plini de viitor
trec amintiri fără de număr
tăcerea însă n-o măsor
copilăria mă bate pe umăr

Prietene-ai uitate de mine
doar dragoste îmi face bine

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 mai 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!