
De-a-mpiedicatelea
file de jurnal afectiv
ne facem mici
cu răsuflarea proprie atingem pământul
îi dăm o parte din noi/ 10 la purtare
mai toate lecțiile dobândite
în existențe miniaturale
ne doare
nu știm să ducem
copacul la bun sfârșit
ramurile noastre/ mâinile lui
atâtea secole în stadiu de proiect
prea departe
dimineața aceasta în care ne trezim
ingenui încercăm să fim
în prelungirea a ceva
a mai rămas de ieri
puțin-vis-de-copil
puțină iarbă
atâta durere catifelată
care ne ține
prea departe îmi ești
prea departe îmi sunt
străina care pentru 2 bănuți
pe sine cu sine s-ar trăda:
adu-mă în mine!
alți pași
sub acoperire de zăpadă
sau de pușcă
ploile desprinzând epiderme
până la stratul ultim
din care îți țipi TU
asfixiate poemele cad vii
în goana trenului neștiutor
de-ale omului
bunăoară clipa mea / ta sidefată
în timpul tău / meu cenușiu
realitatea se face înaltă
lipsim fereastra de jumătate din fluturi
un oraș altfel ia în posesiune
sălbaticiții ochi pierduți în icoane
în păduri de mangrove ne descurcăm
legați la lumină
desculțați de noi
ne punem stavilă
poate că moartea
o să se-mpiedice
și o să ne fie
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre înălțime
- poezii despre zăpadă
- poezii despre trădare
- poezii despre trenuri
- poezii despre trecut
- poezii despre sfârșit
- poezii despre realitate
- poezii despre păduri
- lecții de engleză
Citate similare

Autosugestie hibernală 2
intru în clipa aceasta
musai trebuie să port
pantofi cu număr par
afectele altcuiva
masca de circumstanță
chiar dacă acum doare
chiar dacă acum țipă
o pasăre de care nimeni
nu-și mai aduce aminte
sunt o apă ce curge în sine
reciclându-și visele să nu moară
predându-se mai apoi total dezgolită
la apelul timpului
sunt o mână / una singură
în van căutându-și perechea
să împlinească preceptul biblic
sunt prea eu
sufăr de mine ca de o boală rară
nimeni nu mă identifică
în labirintul mult prea personalizat
al coconului propriu
fă ceva! fă cevaaaa!! îmi strigă o literă
dă la maximum vocea exteriorului!
[pași / foșnete / uși trântite / mănușă uitată / stupoare / bătaie în geam.../ cade ceva... / ba nu... // puncte de vedere...]
badijonează plânsul acela
să se asemene unui cântec
până când... până când...
va începe să ningă peste realitate
estetic îmbrăcând-o în tabloul din care
cel mult va răzbate un semn de uimire
într-un iris
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre încălțăminte, poezii despre voce, poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre păsări, poezii despre plâns sau poezii despre numere

Fidelitate
și totuși!
nu mă voi duce prea departe
de mine!
cireșul așa de impersonal pentru alții
rămâne-ncrustat intimității mele
grimasele lui în zăpezi... florile inundate
în iubiri nu întotdeauna ușor de purtat
fereastra închisă într-o lume
împuținându-se afectiv
dârele ei de sânge împreunându-se-n mine
presentimentul acela al trecerii
când mâna fărâmițată întâlnește timpul
chipul strămoșilor se adună!
toate acele tufe de trandafiri uitate în pământ
în rătăcirea bolnavă a omului
mult prea fricos să privească în sine
într-o doară îmi păcălesc spaima amiezii
cu albul cântecelor de rochia-rândunicii...
cu mireasma nepământească a măturiței-Maicii-Domnului:
eternele mele răgazuri în umbră-luminată-de-vie!
calul de lemn săvârșește călătoria
de-o parte și de alta a lumii
mirosul pielii bronzate cu-nisip-și-iarbă zdruncină acum-ul
tăcerea sălciilor maschează poematic
tristețea podului peste învolburare de gânduri
! nu știam că se numesc petunii
erau florile-prin-definiție!
SUNT!
crăpăturile cu secetă ale cândva-lacului
păstrează miracolul inimii în lăuntrul noroiului
în fapt bucata aceasta de rană... pe care într-un imbold
o iau și o înfăș în frunză curată de brusture
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre trandafiri, poezii despre sânge, poezii despre spaimă, poezii despre păcăleli sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Prea...
Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!
Prea înaltă și prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb și prea... zicală.
Prea dulce și prea amară,
Prea calmă și prea nervoasă,
Prea de râs și prea șucară,
Prea tristă și prea... haioasă!
Prea stinsă și prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră și prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!
Prea șuie și prea frumoasă,
Prea pe dungă, prea pe lat,
Prea departe, prea acasă,
Prea Arghezi, prea... Pillat!
Mândro, doru-mi să te poarte,
Prea curând sau prea târziu,
Când prea prea, când foarte foarte,
Când prin Rai, când prin... Pustiu!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre proverbe, poezii despre viteză, poezii despre ploaie, poezii despre lumină sau poezii despre frumusețe
Cineva, ironic, spunea că adesea prudentul, departe de a-și continua destinul, moare strivit de el. Oare, acea tentativă de influențare a scurgerii timpului, face și ea parte din destin? Strivit de destin... Ca într-o celulă în care suntem liberi să alergăm, să gândim, să cântăm, să urlăm, să protestăm, să zburăm - der nu prea departe căci ne vom lovi de zăbrele și ne vom prăbuși în normalitate, pierzând totul. Deci, fiecare avem celula noastră proprie, spațiul precis delimitat. Ca un melc care-și duce casa cu sine, altfel va muri.
Aurel Neron în Muntele și iubirea, I
Adăugat de Neron Aurel

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre zbor, citate despre timp, citate despre spațiu și timp, citate despre proteste, citate despre muzică sau citate despre libertate
Zile nedeslușite
azi a fost la fel ca ieri,
poate mai cenușiu a fost cerul,
ne-am aruncat vorbe mai grele decât altădată
când felinarele păreau că aleargă pe lângă nori
mai repere decât noi,
paralel cu destinul.
azi a fost la fel de frig ca ieri,
crengile prea ude
sfârâie pe un foc făcut în pripă.
o jumătate de pădure a luat-o la goană dintr-un
peisaj prea liniar,
suntem doar niște copaci cu ramuri
înlănțuite
care se mai gândesc
la o iarnă lungă de împăcare
înainte de balul bobocilor,
în definitiv ne raportăm la trecut,
punem într-o balanță iubirile de ieri
cu greșelile de azi,
facem ceva ce ne doream doar pentru noi
de prea mult timp,
îmi plăcea să merg cu tine de mână
de la colțul străzii până la
capătul lumii.
mi-e dor de zilele nedeslușite
și porțile albastre ale orașului,
când nu mai știam de unde începe
Paradisul
și până unde se termină
Pământul.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre crengi, poezii despre rai, poezii despre peisaje, poezii despre oraș sau poezii despre nori
Rugăciune
Doamne,
Îți mulțumesc pur și simplu
pentru că exiști,
pentru că ești mai mare decât capul nostru prea logic,
pentru ca ești mai subtil decât inima noastră prea nervoasă,
pentru că ești atât de aproape și atât de departe și în toate altul,
pentru că ai fost zămislit și ești încă necunoscut,
pentru că fugind departe de Tine noi fugim înspre Tine,
pentru că nu facem nimic pentru Tine, ci facem totul prin Tine,
pentru că lucrul pe care nu-l putem apuca nu este iluzie.
Îți mulțumesc, Doamne, că ești tăcut.
Numai noi erudiții analfabeți
fără încetare pălăvrăgim.
rugăciune de Jan Twardowski, traducere de Dan Verona
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre mulțumire, poezii despre logică, poezii despre inimă, poezii despre existență sau poezii despre alfabetizare

Oglinda în care respir
de prea multă libertate mă las amăgit
privesc pe fereastra adevărului departe
în oglinda fără orizont a timpului
înțelegerea nu-mi mai este permisă demult
și înot în ape tulburi.
cu prea puțină bunăvoință mă întâlnesc
în cercurile închise ale tăcerii
poate poate cineva vorbește
luându-și lumea în cap
cu drumurile ei cu tot
până voi respira clipele trecerii
prin apele oaceanului care ne despart
și ne lasă
înțelepți la mal.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre înot, poezii despre vorbire, poezii despre libertate, poezii despre apă sau poezii despre adevăr

Ai rămas
ai rămas în scrierea mea târzie.
în cuvântul ce respiră tăcere.
scris cu litere ce ard sau se fac apă.
ești mult prea departe
pentru paranteza fiecărei duminici.
drumurile noastre dispar singure.
cioburile din liniște nu ne salvează.
fereastra adună clipele ce fug fără noi.
doar clipa rebelă sfâșie prezentul ce încape într-o sacoșă.
pe verticală urcă lumina,
pământul nu se naște din nou.
ți-ai luat ziua bună cu tine.
mi-ai lăsat senzația că orizontul e fără linie,
agonia așteptărilor nu există,
toți sfinții sunt la locul lor
și mâine vom închega o altă respirație
în timpul fără zăpadă.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre sfinți, poezii despre salvare, poezii despre prezent sau poezii despre naștere
Autoproclamat
împărat fără voia franței
dar făcând parte din ar
mata franceză
prea departe de toate prea
departe în africa
centrală a transformat
o republică în imperiu
probabil e mult probabil e puțin
și pentru bokassa cel iubit
de o soție din românia
venită la bangui
pentru o mină de diamante
adevărate nu false
un smintit mereu îndrăgostit
canibal și nu prea vinovat
ar fi bucătarul care a în
locuit carnea de vită
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre Franța
- poezii despre vinovăție
- poezii despre soție
- poezii despre republică
- poezii despre diamante
- poezii despre căsătorie
- poezii despre România
Pseudo
//
gaze lacrimogene pe străzi
compresoare care împing pământul cât mai adânc
cât mai departe de picioarele noastre
stăm în acest loc în care cerul are culoarea mierii
iar soarele își împrăștie razele sale de oțel
în mijlocul orașului nu se mai aude nimic
doar zbărnâitul surd al tristeții oamenilor
un sunet fin al stâlpilor de tensiune
ce ne ține pe toți legați
suntem cei care am ales moartea clinică pentru o zi
//
când ne vom trezi vom fi
legați la niște baterii minuscule ce ne vor dicta
pulsurile inimilor și mișcarea interioară a
organismelor noastre pline de hormoni ai fericirii
vom ști că am făcut alegerea corectă
pentru o zi am fost fericiți.
dar despre visele noastre nu ne va mai întreba nimeni, nimic.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre sunet, poezii despre puls, poezii despre picioare, poezii despre moarte sau poezii despre mișcare

Bilanț
copacul cu care n-am vorbit o vară întreagă
și omul pe care nu l-am copilărit
preț de mai multe veșnicii
continuumul acesta în care am intrat
și am rămas neînstare să mă delimitez
cu mâna dreaptă în iarba stângă
și ochii pierduți într-o pasăre
înotând subteran gândurile prăbușite
ale eroului devenit saltimbanc
în era năpădită de vocația nimicului
[timpul intra în subtilități când eu
optam pentru privirea de ansamblu
din răsputeri încercând să mă furișez]
în sfârșit poemul pe care l-am scris
într-o doară la o masă a nopții
cum într-o doară cineva pentru mine a decis
galbenul la rochia de vineri
fluturii de la nasturi... pe scurt:
2 pastile mentolate într-o apă-cu-vis...
și când am început să te iubesc... când te-am alungat
de față erau copacul cu care atâta neiubire păstrasem o vară
și omul îndelungat așa de îmbătrânit că tot privindu-se
a hotărât o clipă să moară în afara lui Dumnezeu
încă îmi caut dreapta în stânga dintr-o iarbă
și felul în care pot pronunța di/mi/nea/ță în mod diferit
ca și cum astfel mi-aș oferi argumentul
pentru viață
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre viață sau poezii despre rochii
Așa ne ducem noi viața mai departe. Oricât de profundă e pierderea pe care o suferim, oricât de important e lucrul care ni se interzice, chiar dacă suntem complet schimbați și nu ne-a mai rămas decât stratul fin de piele din exterior, reușim să ne ducem viața mai departe, în tăcere. Ne apropiem tot mai mult de sfârșitul timpului care ne-a fost dăruit și-l vedem cum rămâne în urma noastră.
Haruki Murakami în Iubita mea, Sputnik (1999)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre tăcere, citate despre sfârșit, citate despre schimbare, citate despre interdicții sau citate despre cadouri
* * *
Aș pleca departe, departe de mine,
Ca să uit de lupta asta grea cu sine...
Aș fugi departe, de mine, departe,
Dar oriunde ajung, din mine-i o parte
Ce mă ține-n jug, condamnat la moarte!
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Carmen Margean

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pedeapsa cu moartea
Așadar, Întoarcerea la Liniște dizolvă tot ceea ce este între om și Liniște, pentru că această călătorie nu presupune dobândirea de noi informații sau acumularea de noi gânduri; călătoria de Întoarcere la Sine este o călătorie de eliberare, nu de încărcare. Liniștea nu îi aduce nimic omului, ci îl eliberează de tot zgomotul care îl ține departe de Ea. Iar asta este mai mult decât suficient, pentru că orice formă e deja perfectă, însă identificarea sa cu imperfecțiunea o ține departe de Ceea Ce Este Ea Cu Adevărat. Tocmai de aceea, Întoarcerea la Liniște, înseamnă Întoarcerea Acasă. Întoarcerea la Sine - la Unicul Sine - care Se manifestă prin diferite forme.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Introducere
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre perfecțiune, citate despre informații, citate despre imperfecțiune, citate despre gânduri, citate despre adevăr sau citate despre acasă
Nebunii
Prietene,
of nebunii de noi
prea cuminți
între toate visele
timpului neîntâmplat
între poeme
amintiri
dinspre viitorul prezent
din trecutul
nebunilor necuminți
ce-am fi fost
cândva
undeva...
Și nu prea mai e nevoie
în arșița asta
de cumințenie...
Prea agresivă
e viața
celor pentru care
băsmeam
amândoi
despre dragoste...
Prietene,
prea departe
îmi ești
de lacrimile
pe care doar tu
reușeai
să le aduni
în fântâni...
Și-am în ochi numai foc
printre răii cei buni...
poezie de Gabriela Marieta Secu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre violență sau poezii despre prietenie

Contaminare
timpul rarefiază
cuibul de rândunele
îmi spusese o voce din adâncuri
venise așa pe nepusă masă
cum cad toate trăsnetele
aveam să aflu mai târziu
am fugit în centrul grădinii
acolo unde creștea invizibil
copacul cu genealogii
*
ne facem curaj intrăm
și în ziua aceasta
ignorăm visăm trecem
sub semnul accidentalului
[marile legi nu și-au spus deocamdată cuvântul!]
simulăm că ne pasă că recunoaștem
copacul pierdut în urmă cu o vară
și partea de suflet rămasă lui
ca în lumile copilăriei iremediabile
ne alegem vocala preferată
ne punem o dorință
învârtim sonorul spre muzică
acoperim golurile cu iarbă
! dar ploaia cade
această surpare interioară!
rămași dincolo ne privim mâinile
neștiind de cine să asculte
mimicile desprinse căutându-ne
în lipsa noastră
[și am vrea
să scurtăm scenariul...]
ne atingem de lucruri
le preluăm scamele și deschizăturile
ca pe niște ochi ai groazei sortiți
să capituleze în postura bătrânilor osteniți
*
în foișorul nostru scriem
despre timpul acesta traversându-ne
niciodată floarea n-a fost abstractă
nici pescărușul altfel decât în carne și oase
sângele alb ni s-a strecurat la propriu în vene
contaminându-ne nefigurat cu moarte
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre rândunele, poezii despre mâini, poezii despre muzică sau poezii despre legi

Poemul durerii
se poate muri într-un singur fel
de prea multe cuvinte
agățate în cui
și stând liniștit să le aduni
să le admiri
cum cad lacrimi
una câte una două câte două
sau multe câte multe...
da desigur se poate muri și de
prea puține cuvinte
pe care le rostești
atunci când lumina îți pătrunde
până la oase
și te doare cumplit
durere singulară durere multiplă
sau durere durere...
e nedrept să nu îți accepți soarta
cuvintelor tale
rostite sau nerostite
într-un univers ascuns și tăcut
departe de tine
gândul care te copleșește
îți dă aripi te poartă pe sus
cât mai sus mai sus...
se poate muri doar într-un singur fel!...
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre cuvinte, poezii despre poezie, poezii despre gânduri, poezii despre aripi sau poezii despre admirație

Dimineața ori seara
Să fi fost doar chimie și doar ochii vinovați
pentru tot ce s-a întâmplat, să nu fi fost nimic
din ce ar putea fi divin, să fi fost doar
întâmplare, trup și carne, toate numite destin?!
Să fi trecut atâtea decenii degeaba... și totuși
ceva de neînțeles s-a întâmplat în momentul
acela în care am anulat timpul, în momentul
acela când ți-am citit gândul, s-a născut poezia!
Să fie acesta prețul plătit unei muze rebele,
răzvrătită de soartă, prețu-i prea mare să fie...
să cred că-i doar întâmplare și nimic din ce ține
de suflet nu poate... nu există pe acest pământ!
E prea mult gând între Noi, e prea fără timp ce
se întâmplă cu Noi, nu văd începutul, nu
întrăzăresc nici sfârșitul, pare că nici timp nu
există de atâta prezent ori de atâta absent!
Poate greșesc ori mă-nșel, dar cum rămâne cu
timpul, cum rămâne cu Noi, suntem mult prea
prezenți, ieri erai în brațele mele, azi te,, scalzi"
în ochii mei, ieri îmi vorbeai de iubire iar azi...
Azi taci și asculți iubire, ziua de mâine ne dă
întâlnire, vom zâmbi, poate chiar vom și râde de
Noi ori de timp, în priviri vom fi și mai,, vii" chiar
dacă pe trupurile noastre au trecut decenii!
Au trecut anotimpuri, chiar, câte au trecut, te
invit într-o zi la numărat anotimpuri, te invit la
numărat timpul, chiar, cum ar fi reîntâlnirea de
după o zi trecută ori după o viață trecută!?
Noi doi, față în față, cred că și cuvântul și
lacrima ar îngheța, de trup nu mai vorbesc, ar
reînvia fluturii, s-ar crucii Demonii, s-ar reîntâlni
două vieți, alege Tu, dimineața ori seara! miha
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre trup și suflet sau poezii despre zâmbet
Poem în cădere
lumea mea e un loc străin în care bucăți mici de soare
se suprapun / dau naștere
fiecărei zile cu teamă
strabism necesar pentru a nu vedea exact ce se întâmplâ
suntem relee care captează undele primitive ale universului
când a început totul?
lumină albă pe câmpuri verzi/ asta vedem
acum când a venit primăvara
și nu știm ce să facem cu libertatea
preferăm să cădem mai departe / în spații uriașe / în largile spații corporatiste
în rest o lumină sepia care devorează totul acum când
//
plouă ca și când stau în fața unui pluton de execuție
iar gloanțele sunt picăturile de ploaie care ascund
toate mirările/ toate fricile mele / o să cad jos scormonind pământul rece
frunzele vor fi patul meu de moarte
plouă / iar realitatea e mai aproape decât un vis
în care beau o cafea caldă în fața unui șemineu negru
aceasta este iluzia lucrurilor transformate subtil în ceea ce îți dorești
când de fapt
peste tot sunt cadavre și cadavre / aici la marginea orașului
unde plouă iar fricile nu vor să moară.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre verde sau poezii despre primăvară
Declarație testamentară
De multe generații urâm continuu
La noi ura ține loc de icoane
Ne modelează și ne împlinește destinul
Ne ține adesea de sete și de foame.
Astfel ura a devenit un titlu de noblețe
De aceea am început să urâm de plăcere
Cu ură noi ne dăm dimineața binețe
Cu ură transformăm plăcerea în durere.
De aceea din ură ne-am născut
Să ducem ura pe mai departe
Din ură noi copii ne-am făcut
Ca moștenirea să nu se piardă-n parte.
Dacă noi nu am urî precum se crede
Ea s-ar împrăștia printre voi fără speranță
Dozele noastre obișnuite de ură, v-ar ucide
Iar viața voastră nu ar mai fi viață.
poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plăcere, poezii despre testament, poezii despre moștenire, poezii despre icoane sau poezii despre dimineață