M-am săturat de amatori
am totuși calitatea unui viitor ucigaș în masă
pot elimina cu tandrețe de îndrăgostit
fără ură cu delicatețe chiar
toate rădăcinile care leagă zborul frunzelor
ucid cu răbdare pădurea pentru un singur cuib
între timp revolta îmi lărgește atriul drept
cuprinde necuprinsul prin ventriculul stâng
îmbracă tăcerea stelelor în cuvinte
nu întotdeauna coafate să nu zic despletite
apoi cu un zâmbet meseriaș ascund toată durerea
doar sunt profesionist ce mama mă-sii
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre revoltă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zbor
- poezii despre viitor
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre păduri
- poezii despre meserii
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Deși pot așeza universul în două cuvinte
mie îmi place să folosesc toată cleveteala lumii
de la bing bang până la te iubesc iubire
ca mai apoi prin fiecare vocală
să mă adresez absolutului
ca și când stelele ar privi spre mine
printr-un hublou de sticlă afumată
chiar de iubesc să înspumez cuvintele
apoi să le dichisesc cu dragoste
ca pe niște fluturi jucăuși
dintr-un curcubeu într-altul
prefer să reduc tăcerea la tăcere
prin axiome crude
de care să leg nemărginirea
ca pe un bidiviu nărăvaș
deși pot reduce viața
la ceva stupid și aproape inutil
din doar două cuvinte
prefer să tac
apoi să mor
fără să stric poezia
cu un adevăr
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre cuvinte, poezii despre voce, poezii despre viață, poezii despre poezie, poezii despre fluturi sau poezii despre curcubeu
Zorii nu mă judecă pentru vise
mă trezesc îndrăgostit
de soare
de ciripit
de sentimentul aiurea
că nu-mi permit
să trec prin viață
ca și când aș fi îndeplit
o corvoadă
de aceea trăiesc
cu iluzia că pot cuprinde
înțelesul
până la nefericirea care mă cuprinde
la aflarea unicului răspuns
apoi fluier a pustiu într-o mănăstire de lut
unde tot așez
o cărămidă de apă
peste o alta
doar așa zidesc pereții
dintre mine
și dumnezeu
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre religie, poezii despre nefericire, poezii despre Soare sau poezii despre Dumnezeu
Nu-mi cere să nu pun patimă
așa ard
știu că o să sfârșesc repede
oricum viața
îmi cântă altfel
cum nu știu juca
pașii mei se îmbrățișează ciudat
cu rădăcinile
curg întotdeauna
fără nici un mal
un fel de a mă revărsa
dintr-un estuar spre mare
dar mă bucur de fiecare val
aduc sedimente întru uitare
inutil coboară prin vers cuvântul
nicio lacrimă
niciun zâmbet
poate râsul tău
în care-ți povestesc durerea
durerea nu e decât o dovadă
că încă mai ard
că încă sunt dispus să te iubesc
până te voi topi
cu mângâierea infinită
te dezbrac de aripi
și îți ofer perfecțiunea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre uitare, poezii despre râs, poezii despre perfecțiune, poezii despre muzică sau poezii despre jocuri
Marea este ca un mascul îndrăgostit
nebună și totuși calmă
își iubește țărmul ca și cum s-ar termina
apoi îmbrățișează până la plutire oamenii
și chiar până la moarte uneori
își dansează toate partenerele
pe muzica cerului
ca și cum le-ar urca pe mese
și le sărută mai bine decât vântul
le poartă între agonie și extaz
când pe un pisc de val
când pe cine știe care constelație ultimativă
apoi le duce-n lună și le urcă-n soare
le promite scoici absolute
și delfini jucăuși
chiar și afrodita s-a născut așa
din spumele sale
și generoasa deschiderea a uscatului
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre sărut, poezii despre promisiuni, poezii despre naștere, poezii despre generozitate, poezii despre delfini sau poezii despre dans
Clauza tuturor clauzelor
nu începe niciodată cu a fost odată
dar e aproape asemenea cu puricele acela potcovit
care îndrăznește să nu se supună gravitației
nici de la stânga spre dreapta nici aiurea
dar întotdeauna prin centru
ca să fie vizibil
întotdeauna vizibilitatea a fost pe placul mulțimii
fie vorba între noi surdo-muții
nicio sferă nu este totuși perfectă
oricâte teorii se adaugă ideii de ideal
poate că doar intenția se pedepsește
spațiile bănuite din spatele fiecărei minuni
sunt mai întotdeauna de netăgăduit
atât timp cât nimeni nu va căuta să le demonstreze
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre idei, poezii despre idealuri sau poezii despre gravitație
Poezia
e un fel de a privi lumea
între două bătăi de inimă și o lacrimă
sigur e o știință
cam ciudată
care nu vrea să limpezească nimic
nici iubirea
nici durerea
vindecă uneori sufletul
dar asta într-un mod relativ
chiar așa
relativul
sună ca un timp al conjugării verbelor
de către poeți
de când einstein a aruncat inefabilul
între două încercări de concret
mă deplasez cu viteza gândului
când spre roșu
când spre albastru
apoi așez iubirea în cuvinte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știință, poezii despre viteză, poezii despre verb, poezii despre suflet, poezii despre roșu sau poezii despre relativitate
Nimic nu e mai ciudat decât un infinit închis într-un zero
oricât de mare l-aș desena cu creta
pe o tablă fără stele
pentru sentimentul acela de căutare
pe care-l simt și eu
din când în când sau aiurea
între două grătare și un acatist
când îmi fac cruce în cerul gurii
cu aceeași limbă cu care dau dracului
toată însăileala asta de galaxii și găuri negre
printre supernove și mai știu eu ce alte manifestări de infatuare
apoi mă caut de dumnezeu prin fiecare celulă
prin toate închisorile astea goale
în care se fluieră a pagubă
sau doar se sâsâie
oricum infinitul nu are nevoie nici de șansă
nici de îndoiala mea netoată
să tot fie infinit
chiar și să se întoarcă în sine
cum o facem și noi din când în când
prin moarte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre infinit, poezii despre supernove, poezii despre pagubă, poezii despre negru, poezii despre gură, poezii despre draci sau poezii despre desen
Pinguinii se îmbracă din ce în ce mai chic
după moda lansată în eter de cilly willy
asta la polul sud
dar la capătul celălalt al axei
imaginară desigur
(ca mai toate încercările de dinaintea geometriei)
eschimoșii urmăresc buclucașa ciocănitoare woody
între două buletine de știri apocaliptice
și o vânătoare de foci din plastic
desigur pentru amorul artei
doar sunt cioplitori în gheață ai păsării de foc
între timp televiziunea digitală a devenit singura distracție
pentru extratereștrii aceia mici verzi și cu ochii mari
sau cum s-or mai chema sufletele
scăpate pentru veșnicie de sub controlul gravitației
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre vânătoare, poezii despre verde, poezii despre televiziune, poezii despre păsări, poezii despre pinguini sau poezii despre ochi
Dacă cinele de taină sunt de evitat
poate un mic dejun ar fi fost acceptabil
sau măcar o cafea cu ce vrei tu
înainte de răspândirea definitivă a toamnei
prin frunze prin sânge prin cine să mai știe...
ca o condamnare la nemișcare
pe un ocean mult prea liniștit
...........................
e atâta disperare în zborul frunzelor
încât copacii se chircesc dureros spre inimă
ca într-o amnezie
...........................
de-o vreme un salcâm își tot trimite guguștucii
să-mi bată în termopanul singurătății
iar eu ascult muzică la maxim
ca pe un drog
ca pe o acceptare a sacrificiului frunzelor
pentru dezmățul de la primăvară
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre toamnă, poezii despre sânge, poezii despre singurătate, poezii despre sacrificiu, poezii despre primăvară sau poezii despre ocean
Într-un fel sunt călău
unul blând
desigur
un profesionist arogant
cu pretenții că înțeleg mecanismul trecerii
fără să provoc durere
am început cu mormolocii
la broscuțe am eșuat
am presat flori de colț
mușețelul și floarea soarelui
păpădia cât era un pui de soare
fluturii i-am răstignit cu bolduri
insectarul cui l-a inventat
apoi am ucis maci cu miile
de atâta drag
dansam cu spicele valsul secerei
iarba știe bine tăișul coasei mele
apoi îmi odihneam visele în mirosul de fân
și chiar dacă nu am inventat eu ghilotina
nu sunt mai puțin păcătos
dar măsor fiecare durere cu speranța vindecării
nu încetez să omor speranțe
perseverez în eliminatul viselor
din toate nopțile nedormite
sunt călăul fiecărei margarete rupte
doar așa ca să verific algoritmul hazardului
din petală în petală
sunt un profesionist ciudat
așez în registre oficiale
în ordine inversă
fiecare naștere
ca pe o sentință de condamnare
la moarte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre început, poezii despre vals, poezii despre perseverență, poezii despre pedeapsa cu moartea sau poezii despre noapte
Cum naiba să nu dospescă la nesfârșire
infinuturile acestea instabile
nesățioase
avide
când au de unde își lega extinderile
cum ar fi să le dăm libertatea să se oprească
apoi să le oferim o oglindă
în care să se privească
până la centru
și chiar până dincolo de infinit
pentru început ciudatul din mine
presează universuri între două vise
ca într-un ierbar în care o floare de colț
încă suspină după dreptul la scuturare
încerc să stopez cumva extinderile
prin comprimare
prin sufocare
prin reducere la absurd
chiar și prin degajarea centrelor
apropo
universul nu poate fi singur
are cel puțin o pereche
pe care o iubește
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre libertate, poezii despre descreștere sau poezii despre absurd
Din ochiul tău drept îndoiala curgea ca un râu
atingându-mi palmele pregătite să frământe
lutul glorioasei clipe
am renunțat să visez
doar mă scald în durerea unui trecut incert
cât poți tu să fii e lesne de înțeles
un drum fără margini
sau un lan de grâu nesfârșit
unde macii îndrăznesc să tulbure aurul zilnic
ochiul tău stâng se rezema pe albul feței de masă
și n-am făcut nimic să rup lanțul acela fragil
pentru că eu am renunțat să visez
doar mă scald și acum
în durerea unui trecut incert
și totuși
te-ai desprins ușor
ca adevărul de pe un perete imaginar
intrând în jocul fără întoarcere
eu te-am rugat să te rogi
până nu e prea târziu
și poemele îți vor ocupa fiecare celulă
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre lut, poezii despre imaginație sau poezii despre durere
Eu cânt stelelor cu patima unui greiere care se închină bobului de rouă!
aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre stele, aforisme despre rouă, aforisme despre muzică sau aforisme despre greieri
E atâta înghesuială de cuvinte
tocmai în sufletul meu tăcut
de parcă s-ar putea construi ceva din aer
și un pic de salivă ca liant universal
chiar nu mai știu ce e cu mine
de aș tot vorbi ca și cum s-ar termina vorbirea
poate din teamă să nu las tăcerea stăpână
pe ultima mea speranță
oricum nu am să învăț niciodată
măsura iubirii
o să mă tot adâncesc ca un idiot
în propria mea dorință
căutând în spatele lacrimii
zâmbetul etern
nimeni nu e vinovat
că eu sunt așa defect
încât îmi acopăr tăcerea și tristețea
în cuvinte colorate
care vor rămâne punte
între plânsul venirii pe lume
și bucuria reîntoarcerii în sine
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre învățătură, poezii despre vinovăție, poezii despre tristețe sau poezii despre plâns
Mă surprind uneori rotindu-mă
încercând să țin pasul cu rotația pământului
în așa fel încât ziua să nu se sfârșească niciodată
întind brațele ca să-mi țin echilibrul între două imensități
vezi ce ușor pot cuprinde universul
pot să-l prind chiar și între două degete
mai greu e cu mine
nu răzbesc prin jungla clișeelor
sfârșesc rătăcit căutându-mă dincolo de poveste
precum soarele repetă răsăritul prin nemișcare
chiar dacă așa aș putea învinge noaptea
de întuneric nu voi scăpa doar cu mintea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre victorie sau poezii despre degete
Nu sunt genul care măsoară infinitul cu șchioapa... chiar dacă am o plăcere deosebită să ascund soarele în spatele degetului.
aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre plăcere, aforisme despre infinit, aforisme despre degete sau aforisme despre Soare
Sunt un zeu ciudat
beau nectarul florilor de gheață
apoi înalț zmeul zmeilor prin poiana albastră spre olimp
în cerul de dincolo de cer nu urc pe vrejul de fasole
doar cobor din visul acesta prin alt vis
în lumea cuvintelor
nu sunt zeul gâzelor nici ocrotitorul pinguinilor
poate doar satrapul atlantidei
un fel de tiran al curcubeului
dintre două lumi de umbre
nu știu când am învățat cărarea
nici de unde e atâta culoare în muzica stelelor
dar știu că am puterea ca între două nopți
să dezleg florile de rouă
prin sărutul soarelui
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă sau poezii despre gheață
Sunt fericit că pot număra stelele fără a fi dus la ospiciu
e felul meu de a da gaura clipelor
cu speranța că infinitul va curge lin
impasibil
prin toate stările mele de agregare
prin toate
chiar nu am o evidență
sunt din ce în ce mai dezordonat
când sunt puf de păpădie în luptă strâmbă cu gravitația
când delfin în căutarea atlantidei
din când în când sunt zmeu în vreo poveste cu happy-end
iubesc cu șapte inimi din cele zece
dar nu uit niciodată șirul stelelor
număr și număr
contabilizez și așez la dosar
fiecare cădere de stea
toate promisiunile făcute sub lună plină
pecetluite cu sărutări
fiecare dorință
fiecare dans
doar sunt cel mai fericit numărător de stele
lacrimile mele nu mai știu să curgă
sunt imponderabile
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre numere, poezii despre lună plină, poezii despre inimă sau poezii despre imponderabilitate
Fierbe asfaltul și se crapă țărâna
se tânguie în dungă clopote din frunze uscate
și e doar luna lui cuptor
ca atunci când visam la cerbi albaștri
mai știi pădurea
mai știi cărarea
mai știi ceva din luna aceea mult prea rotundă
sau doar visam de nebun într-o barcă goală
pe un lac mult prea adânc pentru moarte?
între timp am iscodit izvoarele
acum secate parcă de o lume mult prea lume
și-mi trag o parte din lacrimi
ca pe un târâș de lemne retezate de tinere
ca să nu le mai doară rădăcinile
ca să nu mai viseze aiurea la stele
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre nebunie, poezii despre lemn sau poezii despre căderea frunzelor
Toată moartea izbăvitoare vine într-o singură priză
ca un fel de înainte de orice înainte
când încă nu știa nimeni să nu știe
durerea facerii și desfacerii
martorul trecerii prin fiecare dimensiune
este punctul
de dinaintea hidrogenului
chiar de dinaintea oricărui dinainte
arderea creatoare de lumină
izvorul din care se adapă timpul
precum un bidiviu nărăvaș
între două curse de galop cu sine însuși
..............................................
îmi doresc să vă povestesc
câtă tăcere este între două stele
dar nu am destule cuvinte
...............................................
din vis în vis
prin suprimarea realității
îmi doresc cerul acesta plin de stele vii
cu veșnicii și infinit cu tot
dar și fiecare apocalipsă
potopul dinaintea fiecărui potop
ca pe locul întâi la măsurat orizontul
asumat după fiecare miazănoapte
din toți mușchii crescuți pe carul mare
când încă avea rădăcini în pădurea raiului
înainte ca pământul să adăpostească iadul
la urma urmei
în golul dintre două cuvinte este atâta poezie
cât îți poți permite să accepți
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre realitate, poezii despre rai sau poezii despre mântuire