Toamna ca un dor de ducă

Nu mai risc a frunzelor ninsoare,
Toamna asta-i ca un dor de ducă,
Aruncând ispitele-n cărare...
Şi-ncercând, păcate, să producă.

Bate vânt şi ploi mă denigrează,
Pasiuni m-atacă... insistent...
Soarele zâmbind... exagerează,
Şi-i mai scade toamnei un procent.

Cârciumile cântă şi suspină,
Se îmbată... ultimii nebuni,
Toamna face-o baie de lumină,
În zăvoiul, roşu, de aluni.

Azi, în poala tinerelor doamne,
Sângerează... mustul inhibat,
Şi-s vândute douăzeci de toamne,
Pentru o minune... de bărbat.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de artist

Mă ispiteşti cu toamne nude,
Cu ploi şi frunze de argint,
Ce curg în apele rotunde,
Ce par sortite să inunde
Un egocentric... labirint.

Îmi ceri tăcerile... pe toate
Şi îngerii ce-mi sunt în jur,
Noaptea smeritelor păcate,
Prinsă-n perdele apretate
De pasiuni... fără contur.

Mai fumegă... o utopie,
Vin roşu, fierbe în ibric,
Apoi fac uz... de poezie,
Scad TVA-ul... la simbrie
Şi asta-i tot, restul, nimic.

Ard flăcări albe, în rubine,
Cuvintele-s de ametist
Şi-n clipele ce par puţine,
Dinamica... o întreţine
Acelaşi suflet... de artist.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Îmi place toamna...
Cu struguri mari, frumoşi din vii
Cu pere, nuci, gutui şi mere aurii.
Îmi place toamna c-ăi bogată
În multe nunţi, în cumătrii.
Când văd că tinerii se însoară
Şi vor avea şi ei copii
Îmi place toamna...

Îmi plac fetele şi horele din sat
Mă simt mai tânăr, mai bărbat
De vreau să cânt, să joc, să strig
Îmi place toamna...
Când văd că oamenii în câmp
Muncesc, zâmbesc, vorbesc de bine
Mai uit de frig, de vânt, de ploi...
Îmi place toamna.

poezie de Mihalachi Veaceslav (septembrie 2016)
Adăugat de Mihalachi Veaceslav
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

E toamnă iar şi iar mă dor cocorii
Ce pleacă zgribuliţi de vânt şi ploi,
Săgeata lor îmi sângerează zorii
Ce i-am visat de-atâtea ori în doi.

Bucăţi de jar, de lună şi smaralde
Cad de pe crengi văzduhu-agonizând;
Lumina toamnei a-nceput să-mi scalde
Şi sufletul şi gândul, rând pe rând.

Au adunat gutuile lumină,
Ciorchinii sufletului s-au brumat,
Doar plugul raţiunii îmi dezbină
Dorinţele de ce-am realizat.

Şi iar te-adun, te chem de peste vreme,
Cu miezul bun cad nucile din gând;
Simt toamna în văzduh, dar nu te teme,
Am să te-aştept mereu, ca azi, oricând.

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Toamna vine
Odată cu septembrie,
Aducând răcoare şi ploi,
Mustul dulce din vii...
Natura se pregăteşte
Anotimpul rece să-l întâmpine.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna – poem diamant

Toamna –
Mustul rubiniu,
O gutuie-mparfumată,
Cer întunecat şi ploi...
Plâng copaci de frunze goi.
Şi nu mai ştiu,
În tabloul ruginiu,
Suntem noi?!
Noi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Frunze la uşa -
Toamna bate foşnind...
Îi înfrunt greutatea frunzelor nerostite.

poezie de Cristina Dumitru
Adăugat de Cristina Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

E toamnă în viaţă, în noi
E toamnă pe cărare,
Afară plâng a nevoi
Doi puişori de floare.

La geam cântă vântul,
Toamna este tristă,
În buzunar la mine
A ruginit o batistă.

O toamnă e şi viaţa,
Căci moare agale
În fiecare dimineaţă
Răsăritul de soare.

Iarăşi ploi, iarăşi frig,
Vântul e profetul
Omul pare acum mic
Şi supărat bietul.

Convoiul de păsări
A inundat zenitul,
Etern rămâne cerul
Şi soarele necăjitul.

Nu ştiu ce se-ntâmplă,
Toamna asta doare,
La mine pe tâmplă
Părul a albit tare.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vals de toamnă

La geamuri, toamna cântă funerar
Un vals îndoliat, şi monoton...
-Hai să valsăm, iubito, prin salon,
După al toamnei bocet mortuar.

Auzi, cum muzica răsună clar
În parcul falnic, antic, şi solemn,-
Din instrumente jalnice, de lemn,
La geamuri, toamna cântă funerar.

Acum, suspină valsul, şi mai rar,
O, lasă-mă acum să te cuprind...
-Hai, să valsăm, iubito, hohotind,
După al toamnei bocet mortuar.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea toamnei

în palmele nopţii suspină un flaut
crinii s-au ofilit în poala grădinii
a plecat mirajul, dar unde să-l caut?
toamna a venit sub pleoapa luminii

fluturi au pierit în grindina rece
nu se mai aude cântec de ciocârlie
berze şi cocori s-au pregătit să plece
urme de mândrie au lăsat pe glie.

dar e vremea nunţilor rost de veselie
mesele-s bogate cu bucate alese
toamna meştereşte iubiri cu măiestrie
timpul ca episcop cunună mirese.

înec melancolia într-un pahar cu vin
înţelepciunea toamnei este dar divin.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă poartă toamna

Mă poartă toamna pe alei
Şi pe cărări ce curg încet,
Când pică frunzele-n scântei,
Iar vântu-i tandru şi discret.

Mă poartă toamna în iubire,
Acoperindu-mă cu dor
Şi-aproape de nemărginire,
În amintiri... mă înfăşor.

Mă poartă toamna şi mă plouă
Printre culori ce ruginesc
Şi strâng în palmele-amândouă,
Al clipei trup dumnezeiesc.

Mă poartă toamna şi mă duce
Într-un iatac... ca un fior
Şi-n aşternuturi zăbăuce
În care-am învăţat... să zbor

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capriciile toamnei

toamna s-a strecurat sub tâmplele mele
cu damigeana plină de vin euforic
lumina duioasă trece prin perdele
pe masa de scris e un poem retoric.

recolta de prune s-a transformat în ţuică
în satele ticsite de de pură hărnicie
şi-s nunţi în cămine şi-i toamna voinică
dragostea rurală se scurge în vecie.

emoţii de toamna le ascund sub nuc
livada cu meri are haina nouă
răsună sub sălcii cântecul de cuc
din crizanteme albe curge încă rouă.

trăiesc o toamnă blândă de poveste
şi transform în slove visele celeste.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amarui...

Si-mi spuneai
ca
eram inceputul si sfarsitul fiecarei toamne,
dar aripile grele ale frunzelor
s-au frant.
E octombrie, draga mea!
nu
stiai ca fluturii de ploaie
te cauta?
Pasul tau, noi..
E toamna, draga mea!
si
povestea toamnei e uitarea...

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Ana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

e liniste, n-aud nimic,
decat fosnetul frunzelor,
ecoul surd tipic
zgomotelor ploilor

totul este trist
frunzele ingalbenesc
cu peisajul toamnei
incet, ma obisnuiesc

nici soarele nu se arata
randunelele se duc,
se scutura de-a valma
frunzele de nuc

si bruma s-a lasat
peste lanuri si campii
vara-mbalsamatoare
unde esti? cand o sa vii?

ramurele fara frunze
si uscate doar de vant
fara cuiburi prea stufoase
fara pasari care cant

scriind multe versuri triste
ploaia bate in fereastra
singuratic, melancolic
toamna este a mea mireasa

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogăţia toamnei

toamna voluptoasă etalează recolte
festivalul vinului trezeşte pasiuni
extazuri lucide sub a cerului bolte
destramă ceaţa zămislesc minuni.

toamna elegantă în costum ruginiu
mă îmbie cu gutuie dulce amăruie
magiunul de prune e trecut în meniu
îndulceşte ziua palidă gălbuie.

codri seculari sunt plini de trufe
surprizele toamnei nu se sfârşesc
afine şi mure iar se coc pe tufe
printre crizanteme fericită păşesc.

nu am să rănesc a toamnei prestanţă
vibrează în sânge duioasă romanţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se eliberează certificatul de garanţie al toamnei

Toamna ţi se strecoară-n trup,
îţi ucide glezna veselă
şi caişii din vis,
te obligă să faci dragoste
în locuri nepermise
cu ultimul foşnet de-aripă.

Şi râde nespus
cu toţi plopii crescuţi pe umăr,
cu sângele frunzelor
aburind cireşele-n inimi.

Mâinile cerşetorului
nu mai găsesc loc
să împartă fericirea
fărâmii de pâine
nici semne de carte pentru ploi.

Pentru îngerii fluturilor apuşi
certificatul de garanţie al toamnei
se eliberează în suflet..

poezie de Elena Laura Bumbac
Adăugat de Elena Laura Bumbac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec şi toamna...

dacă trec şi toamna asta
iar o toamnă ar sosi,
am deschis demult fereasta,
le primesc şi orice-ar fi...

cuibărită e în mine
şi pe alţii îi aşteaptă,
stă la pândă printre rime,
o vom scrie toţi odată

dacă trec şi toamna asta
chiar de-i vară pe afară,
voi paşi în fulgi de iarnă,
iarna rece, solitară

nu mă plâng, nu am regrete,
totul a fost prea frumos,
primăvara, vara, sete,
mi-a adus toamna pe jos

a venit încet, cu timpul,
care nu l-am drămuit,
acum îmi zâmbeşte chipul,
mi-amintesc cum am iubit

toamnă dulce, dulce toamnă,
doamne, sărut-mâna doamne,
am strâns doruri pentru iarnă
şi mă ard ca nişte toamne

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni toamna...

Va veni toamna
Curând şi grăbit,
Soarele se duce trist la culcare,
Iar frunzele galbene-n jocul lor strâmt,
Hai -hui o pornesc în lumea asta mare.

Va veni toamna
Cu plete arzând,
Şi haine de vânt, transparente, din ceaţă
Dar ne va saluta rând pe rând
În oricare tacută dimineată.

Va veni toamna
Vezi, parcă nu mai au loc
Cocorii şi berzele să stea pe casă,
Va veni toamna
Şi căt nenoroc
Să fim părăsiţi de-a verii crăiasă.

Va veni toamna
Mă doare un gând
Că şi viata mea spre toamnă se-dreaptă
În mine speranţele şi zilele-mi plâng
Şi va fi ceata.... în orice dimineată.

poezie de Mihaela Ciubotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul toamnei

Îmi explodează toamna pe cărare,
Stupoare preschimbată-n frenezie
Şi taine dulci mi-azvârle-n poezie,
Când trupuri crude ard în lupanare.

Nu mai e loc de nicio amânare,
Pentr-o dumnezeiască erezie,
În duhu-i, toamna, lin, ne circumscrie,
Lumini de miere stau să ne-nfioare...

Melancolia toamnei e-o favoare
Adusă propriilor noastre întomnări,
Iubito, pleacă păsările migratoare,

Scriind sublim, pe cer, peregrinări,
Care ne lasă-n tandră-mbrăţişare
Cu dor şi-arome speciale-n nări...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurguri prăfuite

Toamna ziua îşi scurtează
În amurguri prăfuite,
Verdele şi-l mai păstrează
Frunzele nevămuite.

Soarele, încinsă rază,
Arde-n câmpuri pustiite,
Toamna ziua îşi scurtează
În amurguri prăfuite.

Fumegă pajişti mocnite,
Măceşi pustnici sângerează,
Greieri în fracuri cârpite
Cânt-a jale şi oftează,
Toamna ziua îşi scurtează.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna a venit

Cade frunza de pe ram
Un vânt bate puternic la geam,
Dar eu de nimic teamă n-am
Căci pe tine alături, iubito, te am.

Pe cer norii tot mai des se adună,
Vremea e mai mult rea, decât bună,
A venit tomna cu a ei
Frumoasă şi colorată cunună.

Soarele nu mai încălzeşte,
Cum nu demult încălzea,
A venit toamna, iubito,
În sufletul meu, în inima mea.

poezie de Vladimir Potlog (6 septembrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!