Amurguri prăfuite

Toamna ziua îşi scurtează
În amurguri prăfuite,
Verdele şi-l mai păstrează
Frunzele nevămuite.

Soarele, încinsă rază,
Arde-n câmpuri pustiite,
Toamna ziua îşi scurtează
În amurguri prăfuite.

Fumegă pajişti mocnite,
Măceşi pustnici sângerează,
Greieri în fracuri cârpite
Cânt-a jale şi oftează,
Toamna ziua îşi scurtează.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ţigară scurtează viaţa cu o oră, o sticlă de votcă o scurtează cu trei, iar o zi de muncă o scurtează cu opt.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa.

aforism celebru de Tudor Muşatescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munca scurtează ziua şi lungeşte viaţa.

citat celebru din Denis Diderot
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nervi de toamnă

(Toamna... iar sunt copil)

Toamna... iar sunt copil,
Prezenţa mea am pierdut-o...
Si iar defilează, umil,
Mizeria uitată de cei ce-au cunoscut-o.
Inima, grea, se izbeşte-n bizare cadenţe....
Oftică, toamna şi zdrenţe...

Despre asta nu, despre aceea nu,
Frunze la vânt...
Hohu,
Si eu am fost pe pământ,
Dar unde-ai fost tu?

Sunt iar in oraşul enorm.
De cei ce se sting, nimeni nu regretă.
Dorm...

Toamna... si amurguri de jale
Pătează cu o spaima violeta
Oglinzile publice, murale.

Adio, visul se ascunde...
Inainte? Inapoi? Oriunde...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, amurguri...

Oh, amurguri violete...

Vine
Iarna cu plânsori de piculine...

Peste parcul părăsit
Cad regrete
Si un negru croncănit...

Vesnicie,
Enervare...
Din fanfare funerare
Toamna sună, agonie...

Vânt de gheată s-a pornit,
Iar sub crengile schelete,
Hohot de smintit.

Nici o urmă despre tine,
-- Vine, nu vine...

Oh, amurguri violete...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua luminilor

Mâine e ziua luminilor
Ziua când mielul şi-a pus trupul pe altar
Ziua Paştelui, ziua sângelui curat
Binecuvântarea noastră ce ne-a trecut de moarte
Afară-i plin de lumină şi pomii au îngheţat în flori,
Mai liniştiţi decât vântul
Poate că noi oamenii ne vom trezi mai liniştiţi
În toamna fără aripi, în toamna aurie
Curăţarea trupului înseamnă lumina minţii
Lumina minţii înseamnă curăţarea trupului
Liniştea, politeţe prin solstiţii, adunând flori şi speranţe.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni toamna...

Va veni toamna
Curând şi grăbit,
Soarele se duce trist la culcare,
Iar frunzele galbene-n jocul lor strâmt,
Hai -hui o pornesc în lumea asta mare.

Va veni toamna
Cu plete arzând,
Şi haine de vânt, transparente, din ceaţă
Dar ne va saluta rând pe rând
În oricare tacută dimineată.

Va veni toamna
Vezi, parcă nu mai au loc
Cocorii şi berzele să stea pe casă,
Va veni toamna
Şi căt nenoroc
Să fim părăsiţi de-a verii crăiasă.

Va veni toamna
Mă doare un gând
Că şi viata mea spre toamnă se-dreaptă
În mine speranţele şi zilele-mi plâng
Şi va fi ceata.... în orice dimineată.

poezie de Mihaela Ciubotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa începe toamna

aşa începe toamna
cu vânt şi cu speranţe,
la căderea nopţii
ziua se preface-n intangibil
şi eu, rival cu soarele stins,
ascult cum în crânguri
trosneşte primul ger,
învârt cuţitul ruginit în inimă
pentru a o face să înţeleagă
că nu pe tot ce pune ochii
este iubire
şi ea se topeşte încet-încet
fără lacrimi
şi eu, străin,
privesc la ea cum se mistuie.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (8 octombrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine toamna pe furiş

Vine toamna pe furiş,
Fură zilele frumoase,
Tremură dulce-n frunziş
Trilul păsării duioase.

Cuiburi goale-n păpuriş
Zac prin malurile roase,
Vine toamna pe furiş,
Fură zilele frumoase.

Lanuri de porumb mănoase
Ruginesc pe povârniş,
Ies mistreţi din ascunziş,
Se plâng sălcii mlădioase,
Vine toamna pe furiş.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Frunzele se sfătuiesc,
Ce culori se potrivesc,
Unele roşesc mirate
Altele-s galbui pătate,
Arămii şi visătoare
Se aştern pe-alei covoare!

A sosot toamna la noi
Cu belşug şi multe ploi,
Păsările plec din ţară,
Dar se-ntorc la primăvară.

Toamna ninge? Toamna plouă?
Câte-un pic din amândouă!
Şi noi toţi îi spunem iară:
Zâna bună din cămară.

poezie de Geanina Boglut
Adăugat de Geanina Boglut
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foşnetul toamnei

Foşneşte toamna din marama-i zdrenţuită,
Franjuri jerpeliţi, rupţi de vânt încep să piară,
Pădurea tristă în alămuri e coclită,
Sfrijite frunze îşi dau duhul... Grea povară...

Foşneşte toamna în clinchete de tinichea,
La geamul meu o vrăbiuţă-ar vrea să-mi spună
Să-mi fie milă, s-o ocrotesc dac-aş putea
Să trecem peste iarna rece împreună.

Foşneşte toamna şi frunzele la uşă-mi bat,
În odăiţa mea tristeţile pogoară,
Mi-a mai rămas arama, argintu-i terminat,
Strivită-n talpă e iubirea de-astă vară.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna timpurie

frunze cad pe aşternuturi reci,
şi plopii îşi plâng soarta
toamna a sosit cu paşi marunţi
să ne distruga şansa,

zile grele vor urma,
dar noi nu-ntoarcem spatele,
căci singuri ne înviorăm,
să trecem peste toate

ziua asta se suprimă,
intrăm devreme-n casă,
gândim năuci în negrul serii,
gândim că nu ne lasă...

toamna asta timpurie,
se va termina vreodată?
să ne lase amintire
clipele fără speranţă.

poezie de Alexandru Simion (21 decembrie 2015)
Adăugat de ABCD
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile mă dor

Ziua a intrat la apă, de lumină-i văduvită,
Norii tuciurii se-nfruntă, se-îmbrâncesc în lumea lor,
Doar privirea ta, iubito, dulce, blândă, liniştită
Mă ajută să pot trece prin al toamnei trist decor.

Seara-încătuşată-n neguri vine searbădă, sluţită,
De prin temniţe scăpate amintirile mă dor,
Ziua a intrat la apă, de lumină-i văduvită,
Norii tuciurii se-nfruntă, se-îmbrâncesc în lumea lor.

Pe umărul meu fierbinte fruntea o apleci uşor,
Mângâi toamna cea senină prinsă-n tâmpla ta albită,
Trece-n grabă peste noi cu volbura-i ruginită,
Cu-al meu trup am să te-acopăr luptând cu al iernii vifor,
Ziua a intrat la apă, de lumină-i văduvită.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul curajos nu-şi scurtează viaţa înfruntând pericolele. Fricosul nu şi-o păstrează chiar dacă-i precaut.

citat din Abu al-’Ala’ Al-Ma’ Arri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a înnoptat

S-a înnoptat în sufletul meu...
Ai adus cerbii furtunii
Şi i-ai lăsat slobozi
În pădurile mele virgine,
Acolo unde încolţiseră
Ierburile de sentimente
Şi unde lumina se cununase cu liniştea

Şi cu împăcarea...
Iar, ca ploaia ce cade în mine, frunzele copacilor
Plâng acum
Slobozind toamna din mine.
E toamna ce inundă sufletele celor din jur...
Nu mi-ai ascultat gândurile
Şi m-ai rănit!
De aceea soarele sângerează
Şi stelele s-au ascuns...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul nopţilor ce dor

Mi-e toamna vaiet de cocor,
Hiadele semn rău trimit,
Iar cerul pare de granit
În ceasul nopţilor ce dor.

Mai toarce ziua din fuior;
Cântările-i s-au risipit...
Mi-e toamna vaiet de cocor,
Hiadele semn rău trimit.

Mai poţi să treci nepăsător?!
Prohodul frunzei nu-i un mit.
În somn prelung te-ai regăsit,
Cu moartea stând la vorbitor,

Prin toamna vaiet de cocor.

rondel de Valeria Merca (10 octombrie 2015)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Îmi place toamna...
Cu struguri mari, frumoşi din vii
Cu pere, nuci, gutui şi mere aurii.
Îmi place toamna c-ăi bogată
În multe nunţi, în cumătrii.
Când văd că tinerii se însoară
Şi vor avea şi ei copii
Îmi place toamna...

Îmi plac fetele şi horele din sat
Mă simt mai tânăr, mai bărbat
De vreau să cânt, să joc, să strig
Îmi place toamna...
Când văd că oamenii în câmp
Muncesc, zâmbesc, vorbesc de bine
Mai uit de frig, de vânt, de ploi...
Îmi place toamna.

poezie de Mihalachi Veaceslav (septembrie 2016)
Adăugat de Mihalachi Veaceslav
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna ca un dor de ducă

Nu mai risc a frunzelor ninsoare,
Toamna asta-i ca un dor de ducă,
Aruncând ispitele-n cărare...
Şi-ncercând, păcate, să producă.

Bate vânt şi ploi mă denigrează,
Pasiuni m-atacă... insistent...
Soarele zâmbind... exagerează,
Şi-i mai scade toamnei un procent.

Cârciumile cântă şi suspină,
Se îmbată... ultimii nebuni,
Toamna face-o baie de lumină,
În zăvoiul, roşu, de aluni.

Azi, în poala tinerelor doamne,
Sângerează... mustul inhibat,
Şi-s vândute douăzeci de toamne,
Pentru o minune... de bărbat.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine toamna!

Vine toamna! Vântu-n pale,
Poartă frunzele-n spirale.
Vara mi-au închis-o-n cufăr.
Lacul n-are flori de nufăr.
Păsările cântă-a jale.

Vine toamna! În gradină,
Pomii-s goi, ori cu rugină.
Eu stau singură şi tristă
Şi trec vara în revistă,
În acord de cavatină.

Vine toamna! Numai umbre
Pe-arborii cu chipuri sumbre.
În răstimp, de peste vară,
Fac sufletul să-mi tresară,
Amintirile-n penumbre.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Se duc fetiţele, se duc,
Se scutur frunzele de nuc
Şi câte-o nucă pârguită
Mai cade seara decojită.

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!