Capriciile toamnei
toamna s-a strecurat sub tâmplele mele
cu damigeana plină de vin euforic
lumina duioasă trece prin perdele
pe masa de scris e un poem retoric.
recolta de prune s-a transformat în țuică
în satele ticsite de de pură hărnicie
și-s nunți în cămine și-i toamna voinică
dragostea rurală se scurge în vecie.
emoții de toamna le ascund sub nuc
livada cu meri are haina nouă
răsună sub sălcii cântecul de cuc
din crizanteme albe curge încă rouă.
trăiesc o toamnă blândă de poveste
și transform în slove visele celeste.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Recolta din gânduri
nori albi pufoși plutesc pe cer
în curând se vor așterne ploi
e toamnă blândă și încă mai sper
că nu o să aducă valuri de nevoi.
strânse-s în cămări recoltele de toamnă
și-s mii de nunți cu miri îndrăgostiți
e pace în lume și asta înseamnă
că oamenii sunt tot mai fericiți.
toamna e cochetă în costum pastelat
lauri ruginii poartă pe tâmple
lieduri răsună în lung și în lat
bucuriile vieții sunt tot mai multiple.
am strâns în suflet bogatele gânduri
se transformă-n slove rânduri rânduri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșit de vară
vara se sfârșește în cântec de harpe
arborii au obosit de-atâta freamăt
toamna se ivește în terne horoscoape
în codru de vise se stinge un geamăt.
rapsodia timpului ține cugetul treaz
în vii struguri mustesc cu dulce licoare
lumina nostalgică se-așează pe obraz
adânc în suflet vrea să se strecoare.
vântul îngenunchiază lângă crizanteme
să nu mai vuiască nebun ca o furtună
vestește ploaia blândă cu picături boeme
aprodul toamnei mele slove dragi adună.
mă umplu de emoții indiferent de vreme
iubiri freamătă la nunți cu raze în cunună.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantezie de toamnă
noaptea mea se stinge în romantici zori
lumina dragostei mă mângâie pe față
la fereastra toamnei mai freamătă flori
crizanteme albe murmură a viață.
știu să despletesc cu sufletul lumina
raze să se joace în tâmplele cărunte
muza să mă inspire complexa, divina
ea știe foarte bine însingurări să-nfrunte.
pasiunea pentru slove a crescut la stele
se scurge prin sânge pură frenezie
cerul se reinventează în gândurile mele
viața mea este completă cu mândra poezie.
pe tărmul fericirii construiesc castele
căci Dumnezeu m-a înzestrat cu multă fantezie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă de poveste
pe creste de munte se coboară toamna
îngălbenește frunze, iarbă, flori
timpul îi face loc să vină Doamna
în costum arămiu cu pete de nori.
nopțile sunt reci în zori este ceață
se-ntinde peste dealuri somnoroasă
scad din amploare poftele de viață
dar natura verii a fost generoasă.
arborii au rodit recolta e bogată
meri peri și pruni răspândesc miresme
strugurii mustesc cu o licoare delicată
lumini de mântuire cad pe catapetesme.
cu toamna vieții mele mă simt împăcată
o primesc în suflet liberă de marasme.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie în galben
sun cerul mântuirii toamna vine în forță
cu emoții de ploaie cu ceață pe creste
flacăra speranței se aprinde în torță
căci în orice vreme simt minuni celeste.
timpul alimentează iubiri de poveste
se scurge în trup ca izvorul de munte
peste stânci dure trece în grabă și peste
pietrele însetate cu doruri mărunte.
nostalgia toamnei în sânge se brodează
descriu trăirile prin sute de slove
lumini revelatoare mă reinventează
și cred că sorb elixir din mangrove.
prietenii pe facebook greșeli îmi comentează
timpul se convertește la cer cu supernove.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bogăția toamnei
toamna voluptoasă etalează recolte
festivalul vinului trezește pasiuni
extazuri lucide sub a cerului bolte
destramă ceața zămislesc minuni.
toamna elegantă în costum ruginiu
mă îmbie cu gutuie dulce amăruie
magiunul de prune e trecut în meniu
îndulcește ziua palidă gălbuie.
codri seculari sunt plini de trufe
surprizele toamnei nu se sfârșesc
afine și mure iar se coc pe tufe
printre crizanteme fericită pășesc.
nu am să rănesc a toamnei prestanță
vibrează în sânge duioasă romanță.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O să vină toamna
O să vină toamna cu lungi insomnii,
Cu nori aruncați peste-acoperișuri,
O toamna rugină, în care devii,
În văile albe de sub zmeurișuri.
O să vina toamna, cu parcuri ecou,
Sandale în ploaie și râuri pe stradă,
O să vină toamna, enigmatic, din nou.
Ca un clopot uitat, amintindu-și să bată.
O să vină toamna, inevitabil și sferic,
Mă plimb prin tăcerea de frunze căzute,
Prin vântul de zi, transparent și himeric
În nopțile peste-ntuneric stătute.
Se lasă deci toamna, o duminică-n vară,
Cu aerul veșted arzând peste nări.
Anotimp descleștat în imagini de seară.
Cu timp strecurat de secunde și stări.
poezie de Ana Larisa Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Notițele agendei
codrul amintirilor freamătă sub raze
emoții verzi ca brazii se înalță
pulsează iubirea în trupuri de fraze
printre versuri albe ploaia se descalță.
miracolul naturii îl trăiesc și eu
mi-au înmugurit zâmbetele pe buze
o stea a-nchiriat sufletul meu
nu i-am dat cerului sentimente ursuze.
galbenă bucurie să nu te usuci
ca frunzele din livada cu mere
din sfera soarelui să îmi aduci
lumină pentru clipe efemere.
hai fericire dă o raită prin mine
sunt o floare cu toamna în stamine.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie de toamnă
Iubite, mai trece și-această toamnă,
Trec frunzele din nucul cel bătrân,
Iar sufletu-mi obosit mă îndeamnă
Să zidesc vise ce-n urmă ne rămân.
M-a cuprins melancolia dintr-odată
Privind culorile ce plutesc în vânt,
Nu mi-e bine fără tine niciodată,
Nici bine, mereu cu tine-n gând.
Iubite, iubirea ta n-are-un nume,
Este pustie ca și toamna târzie...
Mi-i gândul să fug departe în lume
Să uit, să mă ascund în poezie...
De sub gene-o lacrimă îmi curge
Și-n ea toamna aievea se-oglindește,
Iar nucul desfrunzit începe-a plânge
Văzând că timpul trece, nu se-oprește.
Iubite, pleacă și această toamnă,
Frunzele-mi sunt așternutul rece,
Ș-un dor cumplit la iubire mă-ndeamnă
Trecând cu tine prin toamna ce trece.
poezie de Camelia Boț (2 octombrie 2020)
Adăugat de Camelia Boț
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Toamna dorurilor mele
Toamna dorurilor mele
Miroase-a gutuie coaptă
Și-a zvonit că mă așteaptă
Pe cărări cu porumbele,
Cu brânduși și cu alune
Văpăi roșii în amurg,
Buțile ce fierb cu prune
Coamă-nspumată de murg!
Toamna dorurilor mele
Mi-a-ntomnat chipul frumos
A frânt zbor de turturele
Întorcând vremea pe dos...
Din cufărul vechi de lemn
A scos țoalele cernite
Ne-a trimis bruma ca semn
Prin vâlcele desfrunzite.
Toamna dorurilor mele
A trimis pe frunze știri
Și coșarca de nuiele
A umplut-o cu-amintiri.
poezie de Cornelia Neaga
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miraj de toamnă
în livada cu meri râd magice lumini
fericită culeg roadele delicioase
se ospătează-n treacăt pelegrini
elixirul toamnei revigorează oase
timpul e de partea mea ca un tribun
pe frunze de laur se leagănă speranțe
n-aș fi putut avea un destin mai bun
căci lumini îngerești mă poartă pe brațe
condeiul lucrează într-un ritm frenetic
pe fila albă pură verbe se-mpreunează
machiez cearcăne în salonul cosmetic
profiluri sublime sunt descrise de rază
acopăr ridurile și păcatul bezmetic
toamna vieții mele se strecoară în frază
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Îmi place toamna...
Cu struguri mari, frumoși din vii
Cu pere, nuci, gutui și mere aurii.
Îmi place toamna c-ăi bogată
În multe nunți, în cumătrii.
Când văd că tinerii se însoară
Și vor avea și ei copii
Îmi place toamna...
Îmi plac fetele și horele din sat
Mă simt mai tânăr, mai bărbat
De vreau să cânt, să joc, să strig
Îmi place toamna...
Când văd că oamenii în câmp
Muncesc, zâmbesc, vorbesc de bine
Mai uit de frig, de vânt, de ploi...
Îmi place toamna.
poezie de Mihalachi Veaceslav (septembrie 2016)
Adăugat de Mihalachi Veaceslav
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul inimii
cântecul inimii se-aude-n stetoscop
tăcerile se sparg în valuri de emoții
din dragostea pură mi-am făcut un scop
o apăr cu tărie să nu mi-o fure hoții.
imagini senzuale curg din caleidoscop
iubirea mea bătrână trece prin echinocții
cântecul inimii se-aude-n stetoscop
tăcerile se sparg în valuri de emoții.
mă scufund în mare ca un periscop
la picioarele mele zburdă cașaloții
propovăduiesc iubirea ca un episcop
icoane de lumină cumpăr la promoții.
cântecul inimii se-aude-n stetoscop
tăcerile se sparg în valuri de emoții.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă gri
Își plânge toamna frunzele uscate,
pe umeri poartă norii fumurii,
și-un gri intens plutește peste toate
iar dintre toate gându-i cel mai gri.
Își plânge toamna zilele scurtate,
lumina risipită-n crizanteme
și plouă trist și plouă peste toate,
inima ei doar de îngheț se teme!
Își plânge toamna noii trandafiri,
și-n parc, fanfara îi ține isonul.
În serile-i reci te mai aștept să vii,
iubirii să-i dăm încă odată tonul...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
În toamna vieții
în toamna vieții mele se-ngălbenesc simțiri
s-au ofilit de mult petalele de floare
tot trecutul meu e strâns în amintiri
dorul de tinerețe mă apasă, mă doare.
mi-a rămas credința ca bradul pururi verde
cu poezii mirene din suflet visător
în lumina sfântă care nu se pierde
mi-a rămas speranța, dorul mistuitor.
visele intense pe ceruri călătoare
caută aleanul printre raze de stele
iubiri care-mplinesc și sunt mântuitoare
să curgă ca izvorul prin gândurile mele.
cu înțelepciunea sunt răzbătătoare
pe țărmul de vis s-au năruit castele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie... e toamnă!
Și plânge pădurea, cu lacrimi ce curg
Pe albe poteci împânzite cu frunze
Câtă durere poți duce femeie
Ce toamnă tăcută și plină de stele!
De ceri întunericul să fie lumină,
Pașii îi lași să alerge prin ploaie,
Suferi tăcută fără să-ți pese,
Ce toamnă femeie, ascunsă în umbră!
Și vântul te strigă cu voce nebună,
Perdelele albe sunt trase, dar mute,
Răspunde femeie, deschide
fereastra
Să intre în casă toamna ce plânge!
Cu plete pe umeri si rochie de vis,
Femeie ești lacrimă scursă-n povești
Iubirea adu-o la tine la uși,
Ca toamna fugară ce nu poți s-o uiți!
Mă iartă, mă iartă de îți greșesc,
Visul femeie se-oprește aici,
Cu galbene frunze lipite de geam,
E toamna târzie, dar plină de har!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "În toamna aceasta se-ntâmplă ceva" de Petru Ioan Gârda
În toamna aceasta se-ntâmplă ceva,
Ce s-a întâmplat și acum o vecie;
Arar, ține vara și-o toamna în ea,
Mușcându-i din frunze și melancolie.
Și ne mai mințim, deși frunzele cad,
(Foșnește tăcerea prin sevele-albastre).
Că nopțile-s scurte și zile nu scad
Și că-i încă vară-n poemele noastre.
Și totuși mi-e frig și să tremur îmi vine,
Când, plânge-un amurg peste visele mele
Și, poate, doar faptul că nu ești cu mine,
Îmi biciuie vara și-o ține-n atele...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Vine toamna pe câmpii,
Cu arșițe, uscăciuni,
Cu trudite veselii
Și umile plecăciuni.
Coboară toamna din munți,
Cu răcoare și nopți lungi,
Cu pomeni de voie, nunți
Și cu scobitul în pungi.
Intră toamna în cămări
Din grădini și podgorii
Cu ardei, castraveciori
Și cu iz de mustării.
Fani grămadă-n camioane
Lăsând culesul, aratul,
Dau buzna pe stadioane,
C-a-nceput... CAMPIONATUL.
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia de mătase
mâinile diafane a ploii de toamnă
mângâie tandru arbori înfometați
ritmul stropilor la dans mă îndeamnă
descopăr cântecul norilor fermecați.
simfonia ploii pe strune de vioară
îmi alină dorul puternic ardent
toamna cochetă în rochie de seară
face spectacol magic pe continent.
ca-ntr-un cult ploaia adapă pământul
seva-i pură fascinantă pe deplin hrănitoare
perdele transparente le flutură vântul
răspândind în lume valuri de răcoare.
ploaia de mătase este precum alintul
așteptat de codri, de fiecare floare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Toamnă, rod bogat, când dulce-i vinul,
Mirosind a nuci și scorțișoară,
Toamna când se-acoperă seninul
Cu nori grei, cu pătură de smoală...
Toamnă cu gutuie la fereastră
Și copaci împodobiți cu-argint,
Când ne bate vântul la fereastră
Și ne cheamă albe flori de mirt.
Toamnă blândă ca o rapsodie,
Notă de tăceri te-a ispitit,
Arde, arde, arde focu-n vatră,
Toamnă, rod bogat ne-ai dăruit.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!