Suflet de artist
Mă ispitești cu toamne nude,
Cu ploi și frunze de argint,
Ce curg în apele rotunde,
Ce par sortite să inunde
Un egocentric... labirint.
Îmi ceri tăcerile... pe toate
Și îngerii ce-mi sunt în jur,
Noaptea smeritelor păcate,
Prinsă-n perdele apretate
De pasiuni... fără contur.
Mai fumegă... o utopie,
Vin roșu, fierbe în ibric,
Apoi fac uz... de poezie,
Scad TVA-ul... la simbrie
Și asta-i tot, restul, nimic.
Ard flăcări albe, în rubine,
Cuvintele-s de ametist
Și-n clipele ce par puține,
Dinamica... o întreține
Același suflet... de artist.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre vin
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre roșu
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre nuditate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.