Înțelepciunea toamnei
în palmele nopții suspină un flaut
crinii s-au ofilit în poala grădinii
a plecat mirajul, dar unde să-l caut?
toamna a venit sub pleoapa luminii
fluturi au pierit în grindina rece
nu se mai aude cântec de ciocârlie
berze și cocori s-au pregătit să plece
urme de mândrie au lăsat pe glie.
dar e vremea nunților rost de veselie
mesele-s bogate cu bucate alese
toamna meșterește iubiri cu măiestrie
timpul ca episcop cunună mirese.
înec melancolia într-un pahar cu vin
înțelepciunea toamnei este dar divin.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
În toamna vieții
în toamna vieții mele se-ngălbenesc simțiri
s-au ofilit de mult petalele de floare
tot trecutul meu e strâns în amintiri
dorul de tinerețe mă apasă, mă doare.
mi-a rămas credința ca bradul pururi verde
cu poezii mirene din suflet visător
în lumina sfântă care nu se pierde
mi-a rămas speranța, dorul mistuitor.
visele intense pe ceruri călătoare
caută aleanul printre raze de stele
iubiri care-mplinesc și sunt mântuitoare
să curgă ca izvorul prin gândurile mele.
cu înțelepciunea sunt răzbătătoare
pe țărmul de vis s-au năruit castele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În mirajul luminii
magică fericire, ridică-mă la cer
pe aripi de cântec cu vântul în plete
între minuni stelare vreau să prosper
lumina pe creștet s-o simt pe îndelete.
sunt irezistibile avânturile vieții
să am iarăși întâlnire cu destinul
de sufletul meu s-au lipit poeții
au transformat în vers durerea, suspinul.
în lumea poeților am ajuns și eu
cu migală transpun tristețea-n parodie
cu romantism albastru aprofundez mereu
dragostea pentru natură, pentru glie.
în mirajul luminii descriu un panseu
poezia dragostei cu sânge se scrie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericire de toamnă
din iubire timpul a creat spectacol
oamenii armoniilor s-au unit perechi
lumea e fericită pe un colț de miracol
respectă cu sfințenii tradiții străvechi.
e vremea nunților cu muzică și dans
iubiri pecetluite cu inel de diamant
nici un sentiment nu rămâne-n suspans
resimt entuziasmul timpul e fascinant.
este elan în lume în flux nemărginit
Septembrie trece prin arome de must
rădăcinile vieții în glii s-au adâncit
creații absolute au blazonul august.
e toamnă și în suflet dar este împlinit
învățând să se ferească de marele dezgust.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul surprizelor
e festivalul toamnei cu târg de bunătăți
preparate gustoase îmbie cu arome la ospăț
recoltele bogate s-au strâns din cetăți
timpul e generos, vesel și pus pe răsfăț.
liniștea asigură armonii în familii
romanțele toamnei răsună pe dealuri
marea fericirii crește perle-n cochilii
valuri de speranțe îmbrățișează maluri.
prune pentru țuică mustesc în butoi
în vaste livezi gutui au dat în pârg
toamna pregătește surprize pentru noi
bunăstarea se extinde în fiecare târg.
viața e satisfăcută în vise și nevoi
căci timpul toată vara a trudit cu sârg.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monologul toamnei
lasă-mi toamnă crinii să supravețuiască
ofilește-n mine numai mărăcinii
lasă-mi poeții timpului să mă iubească
și greieri trubaduri pe răzorul luminii.
lasă-mi toamnă visul să mai crească
precum crizantema în poala grădinii
lasă-mi toamnă crinii să zâmbească
ofilește-n mine numai mărăcinii.
aruncă-n soare ruginita mască
adu ploi mirene în setea rădăcinii
vlăstarele iubirii în lume să se nască
la nunți de taină să se-adune străinii.
lasă-mi toamnă crinii să supravețuiască
ofilește-n mine numai mărăcinii.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna din noi
A venit și luna lui octombrie
Cu covor de frunze si cu ploi
Totul e-nvelit de-o ceață deasă
Totul se transformă în noroi.
Păsările au plecat departe
Nu se mai aude nici un tril
Nici tăcerea nu ne mai desparte
Râdem și ne plângem inutil.
Nu e nici o frunză de vânzare
Dar pădurile s-au dat pe rând
Nu mai este chip de împăcare
Am rămas arizi, păduri plângând.
Nici o zi nu ne mai e întreagă
Secerați suntem de cei de sus
Spicele de grâu încep să geamă
De acel secerător intrus.
Vine toamna ca o izbăvire
Vine toamna ca un ultim pas
Vine toamna sa ne dea de știre
Cât de triști și singuri am rămas
poezie de Felicia Feldiorean (1 octombrie 2019)
Adăugat de Felicia Feldiorean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.Miezul toamnei
natura se pregătește de o lungă odihnă
toamna se scutură de resturi de mirări
melancolia galbenă se extinde în tihnă
între văi și dealuri între munți și mări.
se-nsămânțează câmpuri cu gânduri ca grâul
ploaia hărnicește cu veselie mare
romanța apelor de munte trece cu râul
prin sufletele ce așteaptă o sfântă chemare.
sentimente arămii freamătă de final
aproape toate în curând vor cădea jos
e lung și voluptos fiorul carnal
prin mine parcă trece vântul vânjos.
știu că și toamna e sezon fenomenal
cred că nici un anotimp nu este mai prejos.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna a venit
Cade frunza de pe ram
Un vânt bate puternic la geam,
Dar eu de nimic teamă n-am
Căci pe tine alături, iubito, te am.
Pe cer norii tot mai des se adună,
Vremea e mai mult rea, decât bună,
A venit tomna cu a ei
Frumoasă și colorată cunună.
Soarele nu mai încălzește,
Cum nu demult încălzea,
A venit toamna, iubito,
În sufletul meu, în inima mea.
poezie de Vladimir Potlog (6 septembrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Refrenul toamnei
dărâm obstacole ca-n jocul de popice
romantismul să crească și-n livezi de gutui
sentimente tandre îmi sunt propice
de zâmbete stelare ochii nu-s sătui.
am așezat la poartă cununi de spice
tradiția străveche încă se păstrează
ziduri de poezie le-ntăresc să nu pice
peste luminile care mă antrenează.
livezi răspândesc arome de mere
strugurii s-au copt pe araci vânjoși
toamna îmi predă alese maniere
oferă binefaceri prin oameni miloși.
pe cerul fericirii zboară albatroși
timpul meu ocolește vulcani noroioși.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșit de vară
vara se sfârșește în cântec de harpe
arborii au obosit de-atâta freamăt
toamna se ivește în terne horoscoape
în codru de vise se stinge un geamăt.
rapsodia timpului ține cugetul treaz
în vii struguri mustesc cu dulce licoare
lumina nostalgică se-așează pe obraz
adânc în suflet vrea să se strecoare.
vântul îngenunchiază lângă crizanteme
să nu mai vuiască nebun ca o furtună
vestește ploaia blândă cu picături boeme
aprodul toamnei mele slove dragi adună.
mă umplu de emoții indiferent de vreme
iubiri freamătă la nunți cu raze în cunună.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna ca un dor de ducă
Nu mai risc a frunzelor ninsoare,
Toamna asta-i ca un dor de ducă,
Aruncând ispitele-n cărare...
Și-ncercând, păcate, să producă.
Bate vânt și ploi mă denigrează,
Pasiuni m-atacă... insistent...
Soarele zâmbind... exagerează,
Și-i mai scade toamnei un procent.
Cârciumile cântă și suspină,
Se îmbată... ultimii nebuni,
Toamna face-o baie de lumină,
În zăvoiul, roșu, de aluni.
Azi, în poala tinerelor doamne,
Sângerează... mustul inhibat,
Și-s vândute douăzeci de toamne,
Pentru o minune... de bărbat.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem cu aripi
m-am cuibărit ca pitpalacul sub pleoapa dimineții
visul nocturn să-l duc la bun sfârșit
ramuri de doină îmi mângâie pomeții
timpul ce mi-a rămas este pentru iubit.
vreau să îmi crească aripi de cocori
toamna să zbor către țările calde
să nu-i simt iernii glaciarii fiori
valuri smaraldine penele să-mi scalde.
hoinară ca vântul lumea să o străbat
cântul privighetorii să unească perechi
să fac salturi pe sârmă ca un acrobat
împletind cu raze amintirile vechi.
în fantezia mea nimic nu s-a schimbat
vara poeziei mă crește cu tradiții străvechi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de Crăciun
ninsori blânde se aștern pe brazde
magia iernii se transferă-n povești
vestiți colindători bucură gazde
colinde răsună sub bolte cerești.
pruncul luminii se naște în iesle
să aducă mântuirea pe pământ
armoniile să dăinuie în bresle
lumea să respecte decalogul sfânt.
mesele abundă de bucate alese
vinul bucuriei se scurge în pahar
lucesc în colier clipele culese
din sărbătoarea care ne umple de har.
e vremea binelui și a faptelor bune
se împlinesc în lume dorințe străbune.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubito, vine toamna!
Iubito, vine toamna peste noi,
Făcând să plece vara în uitare!
Ți-aș da, subit, o caldă sărutare,
Pe ceafa și pe umerii tăi goi.
Iubito, vine toamna peste tot!
Cad frunzele ce-mpodobeau copacii.
În stoluri mari, plecat-au pitpalacii,
Iar timpul prins-a verdele-n chivot.
Iubito, vine toamna peste văi
Cu pași târșiți, de frunze buimăcite,
Ce s-au trezit din vise năruite
Și rătăcesc pe neumblate căi!
Iubito, vine toamna peste deal,
Cu ploi și vânt, călcând însingurate,
Pe sufletele noastre tulburate,
Surpând în crez, supremul ideal.
Iubito, vine toamna peste munți
Și se prăvale-nscăunând stihia,
Uitând să ia-n desagi anestezia
Și să arunce înainte punți!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povești pe firul ploii
pe firul ploii toamna rescrie povești
cu iubirile verii născute din boemi
ploaie albastră vreau să-mi limpezești
gândurile triste strecurate în vremi
în dansul ploii sufletu-mi liniștesc
are și ea fantezie și farmec divin
speranța e un curcubeu ce îl nutresc
din beția visării nu îmi mai revin
lacrimile cerului le trăiesc și eu
țâșnite din adâncuri picuri de necaz
doruri din inimă suspină din greu
trenul bătrâneții să-l schimb la macaz
pe firul ploii toamna rescrie povești
din zvâcnirile clipei curg lacrimi cerești
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă pe Pământ
Cocorii au plecat demult
Cad frunze pe alei
Și vântul toamnei îl ascult
Prin crengile de tei
Văd frunzele cum cad din ram
Și tremură în vânt
Se-aprind gutuile în geam
E toamnă pe Pământ
Și florile s-au veștejit
Și berzele s-au dus
Și zilele s-au risipit
Și crinii au apus
Și nopțile parcă prea lungi
Mai văd un răsărit
Și plopi cu umbrele prelungi
Gonesc un asfințit...
Și vara ce ne-a părăsit
Cu-a florilor veșmânt
Ori nu a fost ori n-a venit
E toamnă pe Pământ.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce urme de urieși au lăsat legionarii lui Traian pe unde au trecut! Pașii lor se cunosc prin desfundăturile munților. Toate li s-au supus. Stâncile s-au dat la o parte și le-au făcut loc, apele s-au plecat speriate de umbra și zgomotul celor dintâi poduri ce le-au încălecat. Dunărea, însăși măreața și năpraznica Dunăre, s-a îmblânzit și s-a dat învinsă în mâinile lor.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Turnu-Severin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Romania pitoreasca. Schite si povestiri" de Alexandru Vlahuță este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Amintiri de palomă
din comorile verii am strâns amintiri
splendori de vis am așezat în suflet
ador vreamea când raze răspândesc iubiri
când freamătul luminii îl resimt în umblet.
păcat că păsări cântătoare or să plece
să răspândească rapsodii pe tărâm tropical
se apropie iarna cu atmosfera rece
și timpul e ca viforul deloc amical.
dar roadele toamnei toate sunt dulci
strugurii mustesc de parfum și aromă
porumbul se mai coace pe înalți uluci
frunze au căpătat nuanță policromă.
sub vântul blând se leagănă nuci
pe aripi de vis învăț zbor de palomă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie amară
când frunzele cad sufletul mă doare
mi-au fremătat la geam povești sublime
nu vreau să se îngroape ore de încântare
doar arborii visării știu să mă anime.
sufăr când se dezbracă timpul de splendori
când florile se veștejesc și mor
când cocorii veseliei pleacă migratori
departe, căci toamna aduce nor după nor.
toamna aduce ceață, bruma care dezbină
poiene de vise le aruncă în moarte
fluturii pier ca orice zumzet de albină
se stinge frenezia vremea amărăciuni împarte.
pe cerul meu tomnatic zboară o columbină
s-a lipit de glie și nu pleacă departe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna ca o frustrare
a venit toamna ca o frustrare
simte-i regretele într-un amurg
ascunde-i pudoarea
sub absența rochiei tale
sau chiar într-un sărut ceva
mai lung
a venit toamna ca o insinuare
îmbracă-te cu o câmpie de bronz
cu o ceață
cu ceva
încearcă să-i aduni roua cu buzele
sau sub pleoape
în odaia ta
încearcă să strângi cu mâinile deșirate
umbra cocorilor din viața mea
într-o clepsidră de piatră
într-o oală de lut
sau în poala ta
a venit toamna într-o cămașă intensă
încearcă să umbli în vârful degetelor
prin sufletul meu
printr-o pădure mare cât o tristețe
ori prin duhul ei
a venit toamna pe numele tău
ca o flacără tremurând
calcă ușor printre torțe de arbori
ca printr-un templu arzând
aleargă goală prin iederă
ori mai lin pe pământ
plutește șoptit ca făptura unei frunze
întâmplător
în patul meu căzând
să pot înțelege sensul
și foșnetul clipei
luată de vânt
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!