S-au strâns în noi amintirile. Le priveam câteodată nostalgic de la fereastra gândurilor și-mi păreau o ceată de suflete adunate frumos în buchetul timpului. Într-un sens ne-au construit visele și temeiul principiilor. Cu fiecare fărâmă de emoție, dor și adâncă tulburare, cu fiecare margine de cer senin pictat febril în necunoaștere. Eram câte puțin din ceilalți în fiecare zi. Dacă iubești din toată vibrația inimii, cu intensă dăruire rămâne un fior de Rai ascunsă într-o privire, prizonieră acestei lumi trecătoare. Și omul pleacă cu binele tău la pachet, să-i fie hrană în pustiul păcatelor. Pleacă sătul și se smulge din tine pe jumătate, cât să-i porți grija și dorul pe brațe la vreme de nevoie. Îți lasă amintiri, haină pentru inima săracă de virtuți și însetată de iertare și Har. Rămânem după punct mai bogați. E greu de explicat dar ușor de simțit cu recunoștință. Ne-a dat Dumnezeu darul acestei vieți, nimic mai mult decât o clipă și-o iubire veșnică. De fapt definiția absolutului. Și cred în totalitate că nimic nu-i mai trist în lumea aceasta decât un suflet care nu cunoaște încă bucuria împărtășirii acestui dar.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mă-nchipuiam câteodată timid, la adăpostul gândurilor sărace, cuibărindu-mă la tine în suflet. Pentru un ceas prelung de visuri fragede, o clipă de apus veșted devenea inspir molcom de răsărit. Lumina regăsirii pătrundea în grăunte de lut, înăltându-se lacom peste amintiri. Îți miroseau pașii a flori de toamnă, pe tărâm de șoapte. Am strănutat iubire. Pesemne eram bolnavă de adânc dor și leacurile acestei lumi, pământii, efemere ne erau aninate pe brațe de Cer. Dacă m-ai strânge la piept cu ardoare... ți-aș da freamătul vieții cules în pumnii mici, fericiri care nu se ofilesc niciodată. Ți-aș da visuri la schimb și senin de privire odihnită în rugăciune. Ne-am trăi cu recunoștință la fiecare margine de zori proaspeți. Te-aș iubi o șoaptă de efemer, un codru de viață și-un surâs. Te-aș iubi nestins o veșnicie și încă puțin...(


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îți promit. Câteodată se pleacă genele cu pioșenie și-mi închipui că pot totul și îți dau totul. Nu opresc nimic pentru mine. Nici bogății care înghit virtuți greu dobândite, nici certitudini înșelătoare. Mușc așa cu poftă dintr-un fascicul de lumină și apoi mi-e sete de fericire și liniște. Dar te am. Si ție îți este de ajuns puținul de mine, nevrednic de Har și neputincios.
Dacă ne-ar fi dat să fugim te-aș strânge cu emoție la pieptul vieții. Te-aș iubi mereu cald, în toate ipostazele acestei lumi trecătoare. Și dacă ne-ar găsi bătrânul sfârșit îmbrățisați sub un apus, n-are nimic. Noi știm sigur că iubirea nu moare niciodată...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te-ai așezat la porți de suflet. Nici nu-mi păsa. Arătai simplu, sincer și încrezător. Doar privirea trăda pe alocuri vanitatate și-o fărâmă de mister prinsă într-un mănunchi de amintiri. Habar n-am cu ce te așteptai să mă îndrăgostești. N-aveai nici flori și nici versuri împletite stingher și suav în valsul timpului. Eram amândoi săraci în lipsa iubirii. Asta ne apropia într-un sens ușor ironic și-mi stimula temeinic delirul imaginației. Să-mi fie cu iertare, dar parcă de prea multă vreme legasem ispitele cu fir subțire, împletit din emoție pură și pulbere de stele.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te iert. Decis și asumat, după lungi și controversate monologuri interioare. La apus de reminescențe, cu amintirile în remise îmi golesc buzunarele de trecut. Așa cuminte, fără izbucniri inutile, fără ocolișuri și emoții oarbe. Te iert pentru ce s-a spus într-o doară, fără glas de rațiune, străinilor lacomi. Și mai cu seamă pentru ce nu s-a spus niciodată. Mă accept în totalitate, omul de astăzi, imperfect și dornic să înflorească un grăunte de bunătate în colțuri de suflet ostenit. N-am nici un regret. Am mai spus asta printre rânduri mute de expresie, dincolo de tăceri care sorb molcom frăgezimea acestei lumi trecătoare. Într-o zi o să plecăm. Brusc, năucitor fără prea mari isprave, lăsându-ne bogățiile dobândite cu trudă și compromis. Viața e o călătorie și recunosc, vreau cu disperare, din toată inima mea săracă de Har să ne fie frumos. De aceea te iert. În fiecare seară, când încă strângem în pumni asfințitul zilei plăpânde, mă rog pentru tine. De la distanță, în liniștea gândurilor amestecate caut să te asemăn unui bob de soare blând. Hoinar, găsesc lumina în altă parte.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cum să iubești femeia

Femeia trebuie iubită
În fiecare clipită
Fără întrerupere
Ca-ntr-un perpetuu mobile

Chiar înainte de a se trezi
La tine-n brațe să o ții
Să îi vorbești în șoapte
S-o strângi în brațe

Să-i spui că ai visat-o
În somn ai savurat-o
Ca-ntr-o poveste de amor
De ea îți este tot mai dor

Visurile sunt stări ce le trăiești în noapte
Sunt amintiri ce nu se vor uitate
De vrei femeia s-o iubești cu voluptate
Poți să-i vorbești de vise, iubește-o în realitate

Să o iubești la mic dejun
Spune-i că fără ea ești un nebun
Să-i amintești că e frumoasă
Să o săruți când pleacă de acasă

La ea întreaga zi să te gândești
La prânz și seara doar de iubire să-i vorbești
S-o rogi de ea să îți vorbească
Cuvintele ce-i spui, să nu o plictisească
 
Să-i amintești, când tristă este
Că viața-i o poveste
Ce niciodată nu se va sfârși
Atâta timp cât ea te va iubi

Câte un buchet de flori
Să-i dai în fiecare zi
Și dacă romantic vrei să fi
Să-i scrii și poezii

Să o privești în ochi
În mână capul să îl ții
Să o săruți pe obrăjori
De dorul ei să-i spui că mori
 
Să nu îi spui c-ai obosit
Să nu-i arăți, dacă ești plictisit
Să îi vorbești de viitor
De ea mereu îți va fi dor

Să-i amintești de prima întâlnire
Chiar dacă uneori a existat și-o despărțire
Să îi spui că-n lumea astă
Ea va rămâne o pasăre măiastră
 
Și seara când acasă stați la masă
Să îi mai spui o dată cât este de frumoasă
Și dacă îmbrățișați mai beți un par cu vin
Să-i spui că viața lângă ea este un vis divin

Chiar dacă anii au trecut
Să o iubești la fel de mult
Și fiecare zi să fie un început
Pentru iubirea voastră

Cum să iubești femeia, rămâne
Pentru mulți bărbați un fel de-a spune
Doar pentru mine a te iubi
E unicul motiv, pe lumea asta, de a mai trăi

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Dumnezeu este lumină, bunătate, blândețe. Mai presus de întuneric, felurite ispite care mustesc în noi în fiecare clipă de soare. Poate tot și toate. Nu renunță la sufletele noastre, e ancoră, far și călăuză în moartea uitării și a păcatelor. Când plângi, Dumnezeu îți șterge lacrimile, te ridică din adâncul suferințelor, pierderilor, deznădejdei. Pleacă la luptă alături de tine prin îngeri cu aripi de Cer. E definiția curajului, celor mai mari și alese virțuiți, Adevăr și nemărginită Înțelepciune. Dumnezeu este mesajul dăruirii de sine, în toate formele, iubire extraordinară, inepuizabilă. Dacă sufletul ar înțelege chemarea aceasta de Har ar căuta doar să-și stingă setea nebiruită de esență.
Port cu mine dor de Dumnezeu. Sunt puțin și dau puțin dar am un bob de credință și cer iertare.
Știu că deși uneori rătăcim drumul, Dumnezeu nu ne pierde și așteaptă întoarcerea noastră Acasă.

(31 octombrie 2020)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am îndrăznit să fiu copil o clipă

Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie.
Clipa se făcuse sferică după trebuința viselor mele.
Ce pot fi visele dacă nu o stare fără senzație dureroasă?
Urcă și coboră din soare, îmbrăcând câte o aureolă fiecare pentru cât de mult mă apasă suferința acestei lumi.
Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Oamenii trăiesc într-o permanentă tensiune, remarcând insuficiența ca pe un sentiment al sfârșirii lor, o agonie ultradimensională și epuizantă care nu aduce nimic bun acestei lumi.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut lumea așa cum e.
Am găsit în clipă strălucirea desăvărșit㠖 copilăria ca un privilegiu al vieții, copilăria ca o mare purificare a sufletului între viața cosmică de dinainte și un nou început organic al său.
Cât de nefericit poate fi un suflet fără copilărie, cât de nefericit ar fi un fluture fără floare, cât de nefericită ar fi o floare fără ploaie, cât de nefericit poate fi omul fără rațiune.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut cum se irosesc oamenii. Nu mă plâng de nimic. Aștept o ninsoare abundentă să înflorească pământul ca într-o primăvară polară. Albul acoperă întunericul din oameni și am mai multă vreme să vorbesc cu mine despre mine.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă ca să nu pierd încrederea în oameni. Am văzut prăbșirea lor între frământări și obsesii
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut o lume fără fundament, înstrăinată de Dumnezeu.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă când am aflat semnificația timpului și mi s-a făcut frică de necunoscut.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut avarul din care nu mai rămăsese nimic decât banul.
Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie...
Cât de nefericit poate fi copacul fără frunze, izolat de iarnă într-o halucinație albă.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și n-am mai simțit pământul sub picioare: eram melancolie, speranță, zbor, nevinovăție, transparență, luciditate...
Ce fericit este copilul, trăindu-și fantezia într-o inocență totală, ce fericit poate fi îngerul în conștiința lui: așa simte și el zborul dincolo de orice imaginație odată cu copilul – când în cer, când pe pământ într-o armonie perfectă.
N-aș fi știut toate astea dacă n-aș fi îndrăznit să fiu copil o clipă, o aripă de vânt –moneda convertibilă a oricărui vis.

poezie de din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet (27 noiembrie 2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

M-aș hrăni cu nebunia inimii tale mici, ponosite, zăvorâtă poate din vreme într-o colivie de aur. Pe urmă n-ar mai râde soarele, cu raza de mărgăritar pe sub genele lungi. Și dacă e întuneric NU mi-e frică. Mă descurc și fară mâinile tale moi, albe cu miros de acasă și frumos.
Stiu când ai ales să fii și tu NU. Ieri, azi și o fărâmă de mâine. De atunci ne-am întâlnit pe furiș doar în vis. Am devenit împreună un pleonasm al orgoliilor mute. Te rog, hai să ne scriem printre rânduri măcar câteodată. Fără ezitări și corecturi. Doar senin și febril ca și cum iubirea ar sta bine ascunsă în fiecare NU.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-am strâns bagajele în grabă. Din amalgamul timpului rămăsese numai o clipă firavă care își stingea răsuflarea surdă în gânduri apuse. Visele îngrămădite, prinse în spice de grâu și încredere oarbă așteptau cuminți într-un compartiment de suflet. Am plecat mândră, cu inima strânsă de greutatea dezamăgirii. Regrete nu aveam. Cuvintele ne erau sărace și oricum rostul dezlegării lor de rădăcina orgoliilor îmi părea de neconceput. Trăisem mult, curat, cu toată puterea binelui, cultivată într-o inimă prea puțin pregătită pentru eșec și suferință. La fel de mult probabil și greșisem în trecerea mea zbuciumată prin adâncul vremii. Într-o zi m-au copleșit așteptările, le-am strâns în pumnii mici și-am suflat cu speranță peste ele. Au zburat în buzunarele tale pline cu mărunțișul acestei vieți trecătoare. Pesemne erau rupte și agoniseala anilor mei frumoși s-a izbit de pământul livid, devenind pulbere de amintiri. Le-ai călcat în picioare și rămășițele păstrează urma pașilor tăi apăsați și grei. O să crească peste tăceri un nou început. Îți promit.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poate că uneori păstrăm în suflet numai cenușa iubirilor apuse. Ne este teamă să-i presărăm rămășițele în oceanul uitării fiindcă știm că pustiul unui gol infinit e mai dureros decât aceea fărâmă de nimic acceptat. Poate în fiecare clipă moare o stea, însă eu știu sigur că o femeie puternică și curajoasă va ști întotdeauna să-și pună o dorință la căpătâiul ei. Și mai știu că oricât am iubi, viața nu e decat o luptă pentru fericire...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Nu-l puteam alunga din suflet. Îl căutam frenetic în priviri banale în care mireasma poveștilor ofilise de multă vreme. Adormeam cu același zâmbet în gând și sufletul pribeag îmi cânta dorul încetișor, dojenindu-mă. Chipul frumos se oglindea în valuri înalte care se izbeau de țărm risipindu-mi visele, dezgolindu-mă de amintiri efemere. Era câte puțin din nemurirea lui în fiecare străin...

(18 ianuarie 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu spunea nimic și tăcerea ei blândă, sfâșietoare răsuna în ecouri de suflet flămând, sorbind într-o răsuflare de șoaptă toate atingerile calde, izbucnite dintr-o frântură de surâs și dor. El o asculta răbdător, răspunzându-i la răscruce de gând pribeag fără să-i tulbure imensul frumos din sine, fără să-i îmbrace goliciunea simplă, cu vorbe de neînțeles. Era dornic de îmbrățișări și odihnă neatinsă de patimi, poate doar pentru că de prea multă vreme îi hoinărea nestingherit prin suflet. S-a apropiat ușor doar cât să-i ademenească dorul de apartenență și amintiri. Părul lung, împletit cu praf de stele mirosea a liniște, senin și libertate împărțită în jumătăți imperfecte.

(15 martie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Mi-aș fi lipit haina inimii de inima lui. Să nu-i fie frig niciodată și să nu rămână flămând de iubiri netrăite. Ca nu cumva să murdărească cuvintele goale, trăirea aceasta intensă, febrilă și neobosită, am aruncat într-o valiză veche tot amalgamul de vise. Când ți-e dor de inifintul frumos din tine să strângi în pumnii mici vârtejul emoțiilor. Asta-i lumea noastră mică, compactă, uneori de nedeslușit. Nici noi nu eram capabili să-i întelegem farmecul și freamătul.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu cred decât

Nu cred că o să iasă ceva extraordinar,
Pe sfera acesta albastră bântuită de neliniști,
Cum nu cred că lumea este veșnică,
Cel puțin în actuala formă atât de volatilă și incertă,
Dar,
Cred că visele,
Oricât de nebunești și fantasmagorice ar fi ele,
Uneori, chiar pot se pot împlini
Și deveni realitate.
Într-o lume în care aproape fiecare nimic,
Vrea să cucerească celelalte nimicuri
Și să devină un stăpân de nimic,
Fiecare e liber să creadă în steaua lui sortită,
Sperând că va putea vreodată să o atingă.
Nu cred în glasuri profetice și anoste,
Ce propovăduiesc sfârșitul sfânt,
Distrugerea de va veni,
E mult, mult mai perfidă,
O știu prea bine căci...
Este în noi,
Cei ce vrem să cucerim nimicul.

Nu cred decât în mine și în Cel de Sus
Și sunt convins că este de ajuns!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am încredere să primesc pe cine vrei tu. Dar te rog, învață-i pe oameni să-și câștige respectul. Să nu creadă că se cuvine să poarte măști de viclenie sordidă ori să-și asume merite atribuite semenilor lor. Invață-i pe oameni să fie demni, blânzi și răbdători pentru că fiecare azi e o nouă șansă. Să cadă titlurile, diferențele impuse, suprasaturația. Astea sunt ifose efectiv. Nu ești de acord?
M-ai construit cum știm. Asta poate mă face greu de substituit câteodată, ambițioasă și un adversar redutabil, nerecunoscut. Nu-i nevoie să ne spunem nimic cu voce tare. O să încerc să fiu om până la capăt. Promit. Nu știm niciodată când se încheie povestea.
M-am întâlnit cu atâtea suflete hoinare...
Și cumva fără explicații plauzibile m-am străduit necontenit să le merit, să nu dezamăgesc niciodată. Asta am trăit noi? Mulți au plecat din senin și-au luat aproape tot după sine. Nici nu știi ce bine îmi pare. Și-o fărâmă din iubirea mea dacă le-a rămas în suflet, n-a fost în zadar...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te-am așteptat câteva ceasuri. În decursul timpului făcând un calcul așteptarea devenise un fapt și sfârșitul o consecință a deciziei mele. Când ai venit n-am simțit nimic. Liniște totală, absență, aer proaspăt fără fior și zbor de fluturi. Într-o zi m-ai făcut să mă simt neînsemnată. Îți mai amintești? Oricum astăzi pentru ultima dată, ca un autograf pe suflet, ți-am scris că omul, nu poate oferi mai mult decât ce, sau mai corect spus cine este cu adevărat.

(16 decembrie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Anda Docea

Viața ne ordonează relațiile aidoma unor camere de hotel, fiecare dintre ele însemnând un alt loc din suflet. Intrăm în el cu o geantă de mărime medie, conținând nimic mai mult decât ce e nevoie, cu freamăt de nou și chef de viață, ca și când suntem primii oaspeți și nimeni n-a mai dormit acolo vreodată. Ca și când ni s-a predat, la cheie, un palat pe care îl putem decora după propriul gust. Și începem să o facem. Ne zugrăvim amintirile, ne transformăm visele în ornamente perfect asortate, împrăștiem în aer parfum de altă poveste, alt om, alt loc. Și rămânem, rămânem o vreme.

în Camere de hotel, Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Camere de hotel" de Anda Docea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.95- 12.99 lei.
Ileana Nana Filip

Vibrația pianinei

Probabil că fiecare zi e un început
O evoluție spre bine și un progres
Un regres binevenit, un pas înainte
De fiecare dată am plecat pentru a visa
Am adormit spre a mă trezi din vis
Și am sperat la bine, la evoluție
Fiecare atingere a ta este o îmbrățișare a sufletelor singure
Te iubesc cu fiecare por al dragostei mele
Te iubesc, până mă descarc de sentimente
De fiecare dată vibrez ca o pianină, fără pianist
Tulburată de vibrația unui suflet între cele două lumi.
Doar tu poți spune răspicat:
- Pleacă, suflete și găsește pacea!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alege cu grijă omul care poartă visele tale într-o fărâmă de suflet. Caută în surâsul desenat pe chip, nebunia acelei clipe pe care viața o așează în drum doar o singură dată. Iubește din toată inima! Iubește ca și când mâine ar fi un ideal utopic rătăcit într-o privire străină. Sunt brațe în care o inimă ghemuită pare ușoară ca un fulg de nea...

(3 noiembrie 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Peter Ustinov

Știți că la fiecare două ore națiunile acestei lumi cheltuiesc pe armament tot atât de mult cât o fac pentru copiii acestei lumi vreme de un an?

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook