M-aș hrăni cu nebunia inimii tale mici, ponosite, zăvorâtă poate din vreme într-o colivie de aur. Pe urmă n-ar mai râde soarele, cu raza de mărgăritar pe sub...
M-aș hrăni cu nebunia inimii tale mici, ponosite, zăvorâtă poate din vreme într-o colivie de aur. Pe urmă n-ar mai râde soarele, cu raza de mărgăritar pe sub genele lungi. Și dacă e întuneric NU mi-e frică. Mă descurc și fară mâinile tale moi, albe cu miros de acasă și frumos.
Stiu când ai ales să fii și tu NU. Ieri, azi și o fărâmă de mâine. De atunci ne-am întâlnit pe furiș doar în vis. Am devenit împreună un pleonasm al orgoliilor mute. Te rog, hai să ne scriem printre rânduri măcar câteodată. Fără ezitări și corecturi. Doar senin și febril ca și cum iubirea ar sta bine ascunsă în fiecare NU.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.