Vibraţia pianinei

Probabil că fiecare zi e un început
O evoluţie spre bine şi un progres
Un regres binevenit, un pas înainte
De fiecare dată am plecat pentru a visa
Am adormit spre a mă trezi din vis
Şi am sperat la bine, la evoluţie
Fiecare atingere a ta este o îmbrăţişare a sufletelor singure
Te iubesc cu fiecare por al dragostei mele
Te iubesc, până mă descarc de sentimente
De fiecare dată vibrez ca o pianină, fără pianist
Tulburată de vibraţia unui suflet între cele două lumi.
Doar tu poţi spune răspicat:
- Pleacă, suflete şi găseşte pacea!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

În fiecare noapte eu cred în tine
Cum tu crezi în mine şi dragostea mea
Te iubesc ştii bine
Te iubesc cu toată fiinţa mea
Te iubesc la infinit
În lumina din lumina ta
Mă reflextez în ochii tăi, ştii bine
Iubirea mea, iubirea şi dragostea
Te caut, te strig cu fiecare şoaptă
În noaptea de cleştar a lacrimii divine.
Ileana Nana Filip, Craiova, 16.09.2017, ora 00.25,
în noaptea nunţii sorămii Cătălina
P. S: Eu îi dedic un ultim poem la margine de drum.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iert

Cu fiecare piesă scrisă de tine şi cântată aici,
Mă las pierdută în ochii tăi
"Ai să mă ierţi în fiecare noapte
Şi am să te mint în fiecare zi".
Am să te iert ibovnică,
Prin arme de foc planeta moare,
Te iubesc, dincolo de vis...
Am să te cuprind cu fiecare zbor
Sub adierea dragostei duse la extrem.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea-n doi

Dragostea nu există!
Există vis, există ţeluri, cum spui tu.
Există pace în suflet, dar nu şi între oameni
Există adiere de vânt ce-ngheaţă templu luminat...
Crezi că poţi schimba ceva?
Nu. Răspuns răspicat al unui vas de ceară
Nu. Adiere a unui magnific cer...
Nu. Am lacrimile ce curg în nesomn
Am amintirea unui loc obscur...
Sunt singură...
Atât de singură că nu voi mai auzi nimic în jur
Sunt singură şi pot fi singură,
În nedreptatea omenirii mă pot scufunda
Până voi ajunge lumina, pajiste
De ce atâtea sfaturi?
Fiecare face ce îi e destinat...
Trebuie să îşi accepte soarta.
Merită să schimb ceva?
Bine atunci lasă-mi aripile libere,
Să-şi ia avânt şi să se desprindă cu iuţeală!
Să scrie un mesaj de adio:
Fiecare zboară cât poate, fiecare are aripi.
Poate să le folosească,
Fiecare poate să plutească....
Restul e doar supoziţie, ideal, frumuseţe şi decor.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia ta, cale spre desăvârşire spirituală

Te voi cuprinde în mintea mea
În care numai vocea ta şi poezia ta există
Nu pot exista fără această creaţie... poezia
Fără acest dar pe care mi-l oferi în fiecare dimineaţă
La fiecare răsărit de soare, la fiecare apus
Suntem un ulcior de apă pentru însetaţi de dragoste
Suntem nişte frunze peste grădina bunicii
Sau poate nişte imagini de vis, ancorate de pânze dese
Suntem corăbiile mării ce portul îl inundă
Nu aşteptăm salvarea din nemurirea trupului
Dar suntem conştienţi de salvarea sufletului
De iubirea ce ne salvază, ne ridică, ne venerează.
Amintiri suave pentru iubitori, copii ai sufletelor pereche
Ferestre deschise spre suflete
Căi spre călăuzitoare timpuri...
Cunună în cer şi pe pământ.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti respiraţia mea

De fiecare dată când zările-ţi vor zâmbi
Să nu uiţi că eu te veghez zi şi noapte
Îţi alint cu privirea inima
Îngheţ gândul sărutului tău
Nu încerc să te caut
Tu eşti plecat în valuri
Şi te vei ancora la maluri
Pe care eu nu le mai caut
Şi te iubesc cum tu o faci
Eşti respiraţia mea.
Nu mai vreau să te luminez
Vocea ta îmi vorbeşte când tu nu eşti aici
Voi străbate timpul pentru a te oglindi
Noi suntem adesea priviţi din depărtare
Tu eşti comoara mea de preţ
Nu pot să nu te iubesc
Pentru că aş contesta iubirea
Şi aş refuza o parte din mine
Tu eşti atingerea mea cu fiecare vers
Tu îmi zâmbeşti din lumea ta
Eu mă las cuprinsă de braţele tale puternice.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutul este...

Oare ce îmi vei mai spune?
Greşesc cu fiecare vis?
Căci fiecare zâmbet pune
În ochii mei înc-un deviz.

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Bine te-am regăsit, minunată mare
Nici nu bănuieşti de când aştept
Să-ţi răspund la fiecare strigare,
Să te strâng timid la al meu piept.

Noi desenăm amintiri în fiecare an,
Frumuseţea ta mereu m-a inspirat.
Cu o simplă atingere tu-mi dai elan...
De fiecare dată spuma ta m-a mângâiat.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (30 martie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

De fiecare dată am sperat că va fi bine
Am văzut norii şi am plutit,
Zburând am cernut norii
Şi mii de luminiţe mi-au luminat faţa
Am văzut florile şi m-am aşezat printre ele
Sunt foarte departe de tine, atât de departe
Că aş putea striga la cer să mi te-ntoarcă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un copac ciudat

fructele mele zboară precum îngerii
când frunzele-mi tânjesc la nemurire
în fiecare toamnă prin fiecare iarnă
rămân cu atâta gol încât fac loc fulgilor
să-mi doarmă a primăvară fluturi albi
.............................................
să nu mă întrebaţi de unde începe moartea
pentru că de fiecare dată uit asta la fiecare nouă încolţire
.............................................
sunt cel mai ciudat copac
îmi cresc păsări spre cer
din fiecare ghindă aruncată-n soare

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, să refacem sfârşitul lumii

să refacem sfârşitul lumii
(doar o singură dată)
te îmbrăţişez cu braţele dragostei
-- ştiu cât de greu îţi este—
aş prefera să dorm pe muzică incaşă
înainte ca ceasul furibund să mă cheme
în apocalipsa mea de fiecare zi
toată lumea valorează la fel.
hai să dansăm târziu în noapte, iubito,
dansul lui Zorba- îndrăgostitul de viaţă-
mai lasă-mi 20-30 de ani de iubire
pentru a-ţi demonstra că te iubesc infinit
şi iubesc poeziile tale cu răsărituri demenţiale!
o perioadă,
am avut un un univers doar al nostru
iernile sunt grele în Itaca, iubito,
-îţi va fi frig-
şi poate puterile tale vor fi pe terminate
imaginează-ţi cât de bine ne stă împreună!
apocalipsa este calea de ieşire din întuneric
filosofia e pentru viaţă ce e apa pentru deşert
majoritatea oamenilor, iubito,
nu trăiesc nici o experienţă
în fiecare zi, după eternitate,
te iubesc şi mai mult...!
te iubesc şi mai mult...!

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu s-ar schimba

Dacă te-ai întoarce la noi
Nu ai putea influenţa venirea iernii
În fiecare anotimp am fi ca doi străini
Ce se-ntâlnesc cu fiecare apus de soare,
Ar suferi de pătrunderea în spaţiu intim
Şi nu ar putea să influenţeze emoţiile,
Nu ar putea să schimbe sentimentele
Şi nici hotărârea privind relaţia noastră.
Macii ar fi aplecaţi spre pământul străbun
În cuvinte, în vorbe aruncate spre noi
Ar fi doar un regret, o trăire din amintire,
Elena creşte frumos şi armonios
Liniştea va domni,
Magia se va uni în lumina lumânărilor
De Crăciun şi a decoraţiunilor create
Pentru a fi un joc al luminilor sufletelor.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul tău

Nu regret nimic
Nici frunza, nici atingerea ta
Nici macii care îmi vor aminti de tine
Mă simt frumoasa din ziua desprinsă
De magia unei întruniri miraculoase
Şi pot să cuprind cu ochii universul tău
Pot să mă vindec de tine
Nu mai e sinceritatea de altă dată
E doar magia reîntâlnirii
Şi poezia de dragoste sublimă
Pe care tu o spui în fiecare dimineaţă, pentru mine
Şi-n fiecare noapte pentru femeie.
Pentru a se salva din mrejele iubirii
Ce nu cuprinde doar sufletul, ci şi mintea.
Iubesc mângâierea ta, cu palma luminii
În care mi se rupe tăcerea
Din ziarul cubului şi a piramidei sentimentelor.

poezie de Ileana Nana Filip din Zbuciumul unui suflet însetat de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâncarea, mult mai mult decât sexul, este cel mai înalt nivel al unui om. Aşa cum fiecare rege, fiecare profet, fiecare războinic şi fiecare sfânt are câte o mamă, aşa fiecare Napoleon, fiecare Einstein, fiecare Isus trebuie să mănânce.

citat din Betty Fussell
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trimisă la Vama...

Îţi iubesc fiecare poem pe care-l scrii

fără să ştii ce e aceea poezie
dimineaţa pe cearşaful ud
trasezi cu mâna cercuri uriaşe
în care mă înveţi să rămân
ca într-un cântec absolut perfect
ştiu
trăim o poveste absurdă
numai suflet şi atât
îţi iubesc fiecare cuvânt şoptit
ca un ritual zilnic
între a fi şi a înţelege
cum două trupuri
stau rezemate de gloria lumii
iar sufletele
dansează goale
pe o bucată de pământ fertil
îţi iubesc fiecare izbucnire nervoasă
înţepenită între trecut şi prezent
ca o istorie contrafăcută de regi
ştiu
trăim o poveste ca oricare alta
învelită în banalităţi
o poveste ce nu vrea să se prindă
în hora amărăciunilor
sau a renunţărilor
îţi iubesc fiecare strigăt
şi te port în pieptul meu
ca pe un soldat
trecut prin atâtea războaie

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie, într-adevăr, să te fi luptat mult cu forţele demonice şi negative ale vieţii pentru a ajunge la conştiinţa ireparabilului, care nu face din ireversibilitatea vieţii decât o cale spre moarte, o evoluţie care nu e, în fond, decât o disoluţie. Să poţi spune după fiecare experienţă de viaţă: niciodată! - după fiecare întâmplare şi după fiecare încercare acelaşi
cuvânt, simbol al definitivatului şi al ireparabilului, este, desigur, a fi pierdut totul, a fi atât de departe de viaţă pe cât eşti aproape de nimicul în care te aruncă moartea.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de OverDose
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc de mă dor norii

dar şi toate pădurile înmugurite
te iubesc de fiecare dată altfel
şi mă tot nasc
după fiecare îngheţ drastic
precum ghioceii
.......................
în groapa marianelor
dacă oceanul ar disprea brusc
ar fi cel mai înalt munte de pe terra
.......................
fericirea
nu este niciodată atunci
când este
doar lipsa ei
se simte ca un dezastru

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare floare...

Fiecare floare poate scrie
Trebuie doar să ştie
Că iubirea se dăruieşte
Dacă ai primit-o, o dăruieşti şi pleci
Spre o nouă dăruire în iubire.

Tu inimii îi spui cuvinte
Ea te aduce într-o stare
Că scrii fără călimară
Şi te alinţi prin necuvinte
Până pe inimă o faci să simtă.

Nu încerca a descurca
Haosul din care te vei relansa
Iubirea-i sentiment duios
Te îndrumă să aşterni mintea
În paginile nescrise ale vieţii.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi amândoi dansăm în noapte

Credeam că vom atinge cerul în visul meu
Şi voi aprinde inimi singure cu el
Că voi zidi alte credinţe şi voi lumina atâtea minţi
De fiecare dată când te vei hotărî să mă atingi
Nu uita că sunt atât de uşoară ca un fulg de nea
Şi mă pot pierde printre degete
Şi printre lumi străine
Eu cea care voi atinge cerul cu fiecare aruncătură
În lumina nopţii am să vin cu fiecare fulg
Să-ţi sărut obrazul şi să te ating pe umerii puternici
Eşti lumina ochilor prin care mă voi regenera continuu
Tu-mi eşti cadou de ziua mea
Eu sunt cadou de ziua ta
Şi amândoi dansăm în noapte
Cu plapuma peste glezne şi lumina peste pleoape.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie după cenaclu

Aceleaşi maluri se lovesc
Aceleaşi trăiri dincolo de frumuseţea unei noi adieri
De fiecare dată când mă vei întâlni.. tu vei adormi
Şi vei zâmbi la fel de frumos ca-n anii fără voce...
De ce nu vrei să mă-nchizi în sufletul tău?
De ce te mulţumeşti să-mi vorbeşti prin alţii
Am obosit să fiu minţită şi mai ales să fiu o adiere,
O risipire de energie pozitivă peste suflete singure,
În căutarea sensului vieţii.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din sertarul cu amintiri

am descoperit cu uimire cuvântul iubire. eram prea mic ca să-l înţeleg
dar prin asociere am înţeles că soarele nu caută pe cineva anume ci-i luminează pe toţi la fel
şi am văzut că luna îşi ascunde faţa de fiecare dată când se îmbujorează

mă jucam cu cuvintele până când am observant că şi ele pot răni
şi am început să privesc cu uimire fiecare muchie, fiecare faţă
şi cuvintele au crescut purtându-mă pe braţe fără să mai rănească pe cineva

m-am întrebat de ce este atât de fioroasă moartea,
dar din tot ce-am citit nu am aflat, aşa că m-am decis s-o aştept
şi-acum fiecare zi e un motiv de bucurie pentru că uneori şi răspunsurile dor

am ales să iubesc neantul pentru că e singură modalitate de a-l invinge...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!