
Dezmăț și desfătare
Poate fi noaptea dulcea simfonie,
O zbatere de pleoape sau destin,
Când curge luna-n valuri argintie
Abia simțit și-aproape-n simetrie
Cu timpul, categoric și puțin.
Ispitele se prind în dans, nebune,
Arzând păcate... și plăcerii târzii,
În așternutul alb, care nu spune
Unde-i ascunsă marea pasiune
Și flacăra... atâtor... erezii.
Oglinzile... minți-vor... arogante,
Încinse șoapte și prelungi tăceri
Pentru-a părea și-a fi interesante
Ca sensul, neștiutelor constante
Puse-n formula magicului ieri.
Tu nici nu știi fecioară, epilogul,
Discreția de-acum ți-e inutilă,
Ai ignorat... rebelă... decalogul
Și-ai devorat atingerilor drogul
Cu o perversitate... juvenilă.
Regrete nu-s și nici ipocrizie
Ai consumat dezmăț și desfătare
Făr-a-ndrăzni să fac filozofie
Voi trece asta-n bibliografie
Subliniind, eretica-ți chemare.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Pasiuni fierbinți te-ademenesc
Se deschide cerul... a lumină,
Marea se întinde spre amurg,
Așteptându-te ca pe-o regină
Visele în valuri când se scurg.
Norii-s adunați ca o chemare,
Soarele se-ascunde în tăceri,
Timpu-i ca o spumă... de uitare,
Prinsă-n chinga veșnicului ieri.
Dintre falduri, clipa te-nfășoară
Într-o simfonie... de-așteptări
Și-n adâncul trupului coboară
Cu parfum de dor... și sărutări.
Ți-e deschisă calea spre iubire,
Pasiuni fierbinți te-ademenesc,
Patima o bei... dintr-o sorbire
Când speranțele... te-ncolăcesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai trecut un an
A mai trecut plin de-ntrebări, încă un an
Și-n dimineți, abia simțit... ai pus culoare,
Reașezând păcate vechi într-un roman,
Făcând din clipe evantai... și sărbătoare.
Au mai trecut amiezi arzânde, fără rost,
Spre depărtări tot căutând... neștiutoare,
La pieptul lui poate că tu, nici nu ai fost,
Dar așteptai dinspre destin... o sărutare.
A mai trecut... înc-un amurg... însângerat,
Năluci și ploi răstălmăcind a ta chemare
Pusă-ntr-un dor... reverberând... manierat
Și aruncând... flămând priviri... năucitoare.
Au mai trecut... atâtea nopți... fără de stele,
Ascunse taine-au prins aripi... ca o mirare
Dintr-un album de clipe reci... sau infidele,
Când curge luna-n trupul tău... ispititoare.
A mai trecut... plin de-ntrebări... încă un an,
L-ai aruncat făr-de regrete-n... Carul Mare,
Când timpu-alergă... ca o umbră... pe tavan
Și-un ornic bate... a trecut... și a schimbare.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Soroc de-mplinire
Desene abstracte... și vise rebele,
Ispită târzie și-un dram de noroc,
O noapte albastră cu magice stele
Când luna-și aruncă păcatele-n foc.
Cuvinte nespuse... și șoapte arzând,
Cărări neumblate și-un dor îndrăzneț,
Speranța ascunsă în nu știu ce gând
Când sufletul pune pe dragoste preț.
Luceferi și umbre... cu greu deslușite,
Iluzii seduse... de fum... și minciuni
Proscrisele patimi, demult, plăinuite
Când picură cerul în trupuri... tăciuni.
Soroc de-mplinire... în glas de caval,
Prelungi așteptări și buze nebune,
Azi marea se-ntoarce tăcută la mal
Și toate iubirile-și spune.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul tremură pe scară
Nu-s nici eu, nu ești nici tu
Fulgeră dinspre amiază,
Ploaia-mi pare un atu
Care incă delirează.
Nu ești tu, nici eu nu sunt,
Sărutări tot mai puține,
Am deja părul cărunt
Și un junghi ce mă reține.
Dac-am fi ce fost-am ieri?
Plini de rouă și culoare,
Ghid al marilor tăceri,
Suflete încântătoare.
S-ar trezi la viață, focul,
Marea, muntele și cerul,
Căutând tot iarmarocul,
Dragostea și grănicerul
Tu nu ești, eu, nici atât,
Nefirescul ne doboară
Ipocrit și... amărât,
Timpul, tremură pe scară
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te-aș iubi
Eu te-aș iubi, dar n-am nici casă
Și nici venituri relevante,
Pentru-a putea pune pe masă,
Atingeri... mai interesante.
Eu te-aș iubi, dar noaptea vine
Și străzile mă tot alungă,
Înspre ferestrele puține,
Ce au uitat, demult, să plângă.
Eu te-aș iubi, îmi ești pe buze,
Catifelată și discretă
Și nimeni n-o să mă acuze,
Că nu fac uz de etichetă.
Eu te-aș iubi, dar de ce oare?
Și până când să tot aștept?
Să nu mai fii o întrebare
Retorică... în al meu piept.
Eu te-aș iubi, a câta oară?
Și-n câte stiluri păcătoase?
Pentru deliciul tău fecioară,
Când orologiu bate... șase.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul curge ca un soare
Curge cu soare peste noi
Și-n valuri dezgolim păcate,
Coapsele vii și sânii goi,
Rebeli țipând... a libertate.
De sâmbătă... până spre joi,
Deși ispitele-și dau coate
Curge cu soare... peste noi
Și-n valuri dezgolim păcate.
Timpul renaște-n amândoi,
Remodelând clipe uitate
Și aducând răcori de ploi,
Pe aripi de complicitate,
Curge cu soare... peste noi.
rondel de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ai cum să uiți
N-ai cum să uiți minciunile șoptite,
Nici ploile... cu fulgere-n destin,
Privirile-n tăceri încremenite
Și timpul, incredibil de puțin.
Vei încerca zadarnic a mă scoate
Din inimă, din suflet și din gând,
Însă vei ști că am avut dreptate,
Că trupul niciodată nu mi-l vând.
A ignora... este cu neputință,
Deși, te tot încearcă spaime reci
Și-ai aruncat a patimei velință
Grăbindu-te, grăbindu-te să pleci.
N-ai cum să uiți încinsele cuvinte,
Nici verdele... de-atâtea ori parșiv,
Nu poți ucide-aducerile-aminte,
Deși, poți inventa, orice motiv.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un an se naște
Încă un an din viață-i dus,
Lăsând în urma lui regrete
Și pasiuni... ce au sedus
Tăcerile... din menuete.
Nici nu ai timp, a socoti,
Erori, iluzii sau speranțe.
Ce pot și-acum a învesti
În nebunii și aroganțe.
E noaptea albă, e festin,
Deși ne ramolim, firește,
Abia simțit, câte puțin,
Dar chefuim împărătește.
Încă un an la ușă... bate,
Ce artificii!!!!... ce miraj!
Și mii de vise... aprobate,
Celor prezenți în anturaj.
Prieteni!... ridicați paharul,
S-avem norocul la picioare
Când cerul își revarsă harul
Un an se naște, altul moare.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu regreți
Să nu regreți... minutele păgâne,
Când trupurile... ni s-au cunoscut
Și peste rațiuni au fost stăpâne,
Dorind nebune... cel dintâi sărut.
Să nu regreți... cuvintele șoptite
Nici orele de pasiuni... arzând,
Privirile ce despleteau... grăbite,
Tăcerea caldă-a nu știu cărui gând.
Să nu regreți... din ce a fost să fie
Nici o atingere... și niciun dor,
Păstreaz-a dragostei... filozofie
Și-nvață-mă în suflet să-ți cobor.
Să nu regreți... extazul și fiorul,
Sfințite-mbrățișări ce ne-au unit,
Palma timidă... dezgolind piciorul,
Clipa în care... ne-am îndrăgostit.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!

Irepetabilă și dulce
Am împărțit cândva... plăcerea,
Irepetabilă și dulce,
Amurgurile-arzând și mierea,
Atingerilor zăbăuce.
Am consumat... și nu o dată,
Nectaru-ncinselor păcate,
Rebelul vin și-o neschimbată
Idee... despre libertate.
Am dat frâu liber... pasiunii,
Fiorilor ca de mătase
Și am ținut aprinși cărbunii
Iubirilor... la ora șase.
Am și plecat... într-un târziu,
Pe lume sunt destule fete
Care-n parfum... trandafiriu,
Vindecă inimi și regrete.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîmpărțind iubirile la doi
Ridic privirea înspre verzi destine,
Iubiri rebele... re-mpărțind la doi
Și te-nfășor cu trupul meu, pe tine,
Când cerul vieții ninge peste noi.
Ca-ntr-un alint... ispitele ne leagă
Tot împletind atingeri diavolești
Și încercând nebune să-nțeleagă
De voi pleca... sau dacă mă oprești.
Mă tragi ușor... pe trupul care arde
În profunzimi fierbinți, fără cusur,
Eliberând privirea de smaralde
Și sânul, ce mă-ndeamnă să te fur.
Desfac abil a coapselor răscruce
Și scutur curcubeul... de tăceri,
În dimineți ce vor a mă seduce
Bătând la poarta viselor... de ieri.
Și iar ridic privirile-nspre tine,
Reîmpărțind iubirile... la doi,
În așternutul marilor destine
Când cerul vieții ninge peste noi
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Regrete târzii
Soacra mea e hotărâtă.
Susținea ieri, bunăoară:
"N-am fost și nu sunt urâtă,
Proastă, da!... c-am fost fecioară!"
epigramă de Ion Meca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar el
Doar el știe
De unde începe întunericul
Când înmugurește gândul
Și de ce vuiește marea
Doar el a hărăzit
A conduce prin treime
Un univers divizat
Și corupt ca un bețiv opac
Doar el cunoaște
Sensul cântărilor târzii
Efluviile de încântare
Și apocalipticele păcate
Doar el și nu noi
Poate pune la un loc
Apa cu focul
Soarele cu luna
Și chiar socialiștii
Cu liberalii.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Desen de iubire
Pe chipul tău, ninge cu stele,
Cu flori de soare-n infinit,
Vrea marea sânul să ți-l spele
Cu-atingeri blânde de zenit
Curge-ntre valuri... răsăritul,
Care regretelor se-nchină
Tu fugi de mână cu iubitul
Ca o prințesă... spre lumină.
Pe buze... zâmbetu-nflorește
Și ochi-ți sunt ca o chemare
În care dragostea sclipește,
Iar pleoapele... își cer iertare.
Ți-e mâna dulce mângâiere
Pe-obrajii mei... ca un destin,
TU... cea străină... de durere,
Aștepți din noapte, să revin.
Și-acolo-n nebunii de șoapte,
Turnate-n trup... ca un alint,
Te voi sorbi cu buze coapte
Dintre cuvintele... ce mint.
Și-n dimineți ca de poveste,
Trăite... făr-de-asemănare,
Voi da speranțelor de veste,
Că mi-am gasit... raza de soare.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret uitat
Năzuroasă... dar cuminte,
Când tăcută, când carnală,
Pudică și-arzând fierbinte,
Când sfioasă, când fatală.
Șmecheră... dar inocetă,
Când soție, când amantă,
Siropoasă... dar decentă,
Zâmbitoare și-agasantă.
Veselă... dar și-ncruntată,
Când visând, când realistă,
Păcătoasă... dar frapantă,
Diavoliță pesimistă.
Iscusită... dar rebelă,
Când taifun, când pisicoasă,
Nebunatec de fidelă,
O icoană vaporoasă.
Credincioasă... dar perversă,
Când ascunsă, când deschisă
O ermetică... diversă,
Când mai rece, când încinsă
Se consumă doar în noapte,
Unduindu-se-n plăceri,
Umezind lascive șoapte,
Cu-amintirile... de ieri.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu mă iubești... Eu te iubesc
Tu seara chemi înspre păcate,
Eu... dimineților te cer
Ca într-un joc, ce totuși poate
Plăti destinul efemer.
Te dezgolești încântătoare
Simțind cum ard... interior
Și-arunc priviri pătrunzătoare
Înspre un trup provocator.
Tu intuiești rebele clipe,
Eu... îndrăznelilor mă vând,
Când albii fulgi își pun aripe
Și bat la poarta unui gând.
Mă înfășori cu-anume teamă,
Te trag... înspre imensități,
Abia simțit, fără să doară,
Taina nebunilor poeți.
Tu rânduiești timidă, timpul,
Pe când eu vreau să-l risipesc,
Trecând peste tăceri cu schimbul,
Tu mă iubești... Eu te iubesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu mă iubești, Eu te iubesc
Tu seara chemi înspre păcate,
Eu, dimineților te cer
Ca într-un joc, ce totuși poate
Plăti destinul... efemer.
Te dezgolești... încântătoare
Simțind cum ard, interior
Și-arunc priviri pătrunzătoare
Înspre un trup, provocator.
Tu intuiești rebele clipe,
Eu, îndrăznelilor mă vând,
Când albii fulgi își pun aripe
Și bat la poarta unui gând.
Mă înfășori cu-anume teamă,
Te trag înspre îmensități
Abia simțit, fără să doară
Taina nebunilor... poeți.
Tu rânduiești, timidă, timpul,
Pe când eu vreau să-l risipesc,
Trecând peste tăceri cu schimbul,
Tu mă iubești, Eu te iubesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Regrete
Nu mai sunt plopii pe drumu-nspre casă,
Doar unul rămas e, stingher, fără soț.
Nici vis nu mai mi-e liceana frumoasă
Și nu-s judecăți, să condamn timpul hoț.
Nici loc nu mai este la marginea mării,
S-adormi infinit, nu mai e niciun dor
Să stingă plăpând lăcrimările sării
Din pleoape, brăzdând doar rămasul fior.
Catarge s-au dus, nicio velă-i umflând
Priviri obosite, de un timp anticar.
Nici file nu întorc, nu sunt cărți străbătând
Imagine ițite de minți, pline har.
Și codrii-s prăvale în uitare de drag,
Lăsând luminișuri în raze, arzând.
Nici vechiul cioban nu mai are toiag,
Că fagul, stejar, nu-i mai sunt... se furând.
Albastra de floare, doar iris rămasă,
Se șterge înspre mat, cristalinul dispare
Și teiul în aur, nu mai e iz de casă...
Asfalt, ciopârțit pas, e pe-aleea ce doare.
Luceafăr e singur și acuma pe boltă
Și derm încrețește în lucirea sa rece.
Nici scris nu mai e, nu-s scrisori de revoltă...
Doar unii-s, de-ai mei și un timp care trece!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelu-ncinsului alcov
Dintr-un alcov ca o-mplinire,
Zburătăcind... chemări târzii
Și-ntind aripe-nspre iubire
Speranțele... cărămizii.
Răstorn conflictele-n psaltire
Și-alung... nebune erezii,
Dintr-un alcov ca o-mplinire,
Zburătăcind... chemări târzii.
Și mi-te chem nemărginire,
Sătul de-atâtea nerozii,
Îmbrac costumul alb, de mire,
Scăpând de dor... și amnezii,
Dintr-un alcov ca o-mplinire.
rondel de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, tată
În memoria tatălui meu, Ștefan
Hai, tată! să bem un pahar,
Ibricul se-ncinge pe plită,
E-o țuică de foc și amar,
Din prunele noastre topită.
E masa preaplină și sfântă,
Tăcuți, așteptăm un cuvânt,
Atâtea-ntrebări ne frământă
Și tu!... ești o boare de vânt.
Hai, tată!... o cană să bem
Din vinul mustind a păcate
Și pricini ascunse-n totem
De buzele arzând nemișcate.
E cald, parc-ar fi primăvară,
În ochi... ai aduceri aminte,
Neliniști târzii, te chemară
În aburul dus și fierbinte.
Hai, tată! să bem veșnicia,
Eterice clipe de ieri...
Apoi, îți vei lua pălăria
Plecând liniștit spre tăceri
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!