Soroc de-mplinire
Desene abstracte... și vise rebele,
Ispită târzie și-un dram de noroc,
O noapte albastră cu magice stele
Când luna-și aruncă păcatele-n foc.
Cuvinte nespuse... și șoapte arzând,
Cărări neumblate și-un dor îndrăzneț,
Speranța ascunsă în nu știu ce gând
Când sufletul pune pe dragoste preț.
Luceferi și umbre... cu greu deslușite,
Iluzii seduse... de fum... și minciuni
Proscrisele patimi, demult, plăinuite
Când picură cerul în trupuri... tăciuni.
Soroc de-mplinire... în glas de caval,
Prelungi așteptări și buze nebune,
Azi marea se-ntoarce tăcută la mal
Și toate iubirile-și spune.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.