Report
Din când în când,
îmi fac inventarul patimilor.
Cu fiecare respirație,
trupul suspină resemnat.
Cu fiecare tăcere,
sufletul doare infinit mai tare.
Ochiul inimii
împreunează lacrimile;
cu ele,
mai curăță o filă de viață.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mărturisesc
atunci când te doare te doare
o simți în întreg corpul
te simți ca un templu incendiat
lacrimile ar a
duce
o mângâiere ar stinge vâlvătaia
dar trupul tău zdrobit de iubire
nu lăcrimează el suspină și doare
și atunci când te doare al dracului
mai doare iubirea
în rest e prăbușire
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspin
În noaptea, când luna e plină
Pânză de păianjen Țes în lumină,
Cu fiecare tăcere
De gând,
Cu fiecare lacrimă
Curgând.
Când liniștea e deplină
Țes fuioare
Din aripi de lună.
Suflet-mi suspină
Când gândul fuge,
Se așează
Pe raze de lună.
poezie de Netty Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul din grădina copilăriei
Gălăgie de gânduri
și o liniște nesecată
de profunzimea cursului vieții.
Din toate izvoarele,
lăcrimează o tăcere
cu ecou infinit.
În solitudinea
confiscată de durată,
lungit ca o umbră în amurg,
cu ochi hipnotici,
veghez la căpătâiul nopților
cu bătăile inimii.
Trezesc amintiri
pe care nu le pot adormi.
La locul ei,
neclintită,
steaua Mamei.
Nu există nor
să-i oprească strălucirea tăcerii;
și nici obstacol
să-i tacă ecoul strălucirii.
Deschid cu sufletul odaia pustie
în care suspină
o candelă de tandrețe
adânci rădăcini de lumină
ce-mi hrănesc tulpina
prezentului negarantat
în lupta cu conexiunea continuă
a veșniciei.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucurii redeșteptate la viață
Motto:
,, Unele bucurii sunt precum păsările călătoare:
au memorie uluitoare și se orientează după soare."
(Costel AVRĂMESCU,,, Roza gândurilor")
Am poftit primăvara în casă;
voiesc s-o împac cu toamna din mine.
Într-un început de ordine,
a răsfățat-o cu un zâmbet curtenitor;
deja, a pus-o între ghilimele înmugurite.
Prin ochii verzi
limpeziți cu lacrimile toamnei
se vede sufletul înflorind.
Ce primăvară a devenit amurgul!
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când trupul te doare
Când trupul te doare, ca și inima,
Când nu mai vrei să scrii nimic,
Când toate iubirile s-au răspândit
Ca fluturii pe câmpul cu maci și ciulini,
Atunci îndrepți ochiul minții spre Dumnezeu,
Zadarnic I-ai negat existența, El nu te mustră,
Simți un gol necunoscut în tot trupul,
Inima sde oprește o clipă, parcă ar gândi,
Uiți toate cărțile citite, ca și cum te-ai dezbrăca de haine,
Vei plonja în cerul abis, nu vei zbura, nu poți, dar vei crede
Că și asta este posibil, fără mijloace de transport,
Decât o Iubire imensă de absolutul pe care nu-l vei înțelege
Cu mintea, ci numai cu sufletul.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Dacă știi să prețuiești miracolul vieții, fiecare experiență spirituală a trăirii, fiecare clipă de iubire și recunoștință te fac cu adevărat fericit.
aforism de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Alături de voi
plec
las în urmă sufletul
când vreți să căutați adevărul
las trupul
când vreți șă mâncați
las cuvântul plin de iubire
când pășiți în altare de flori
las ochii
să vă lumineze calea
las crucea
când vreți să dormiți
mă reîntorc în fiecare noapte la voi
cu fiecare revenire
sunt tot mai gol, mai trist, mai rece
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul dorului
În vatra frământărilor interioare,
Când lacrimile sufletului se-aprind,
Dorul întreține trăirile anterioare
Cum râul întreține propriul grind.
Doru-i acea catedrală de frustrare,
Pe care încinse-amintiri o cuprind,
În vatra frământărilor interioare,
Când lacrimile sufletului se-aprind.
În căutări de negăsire, dorul doare,
Fulgerând, sfidează timpul puhoind...
Și la-ndemnul vechilor trăiri, tresare,
Reprezentări nostalgice reînnoind
În vatra frământărilor interioare.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul dimineții
Deși rânduiala lumii pare-mbrăcată-n ceață,
Sunt cuprins de farmecul vieții, oricum ar fi,
Născându-mă câte puțin în fiecare dimineață,
Chiar dacă devin sclavul ei pentru încă o zi.
Când divina-mbrățișare de lumină-mi răsfață
Trupul predestinat veșniciei spre-a se jertfi,
Deși rânduiala lumii pare-mbrăcată-n ceață,
Sunt cuprins de farmecul vieții, oricum ar fi.
Luându-mi povara nopții de pe umerii nomazi,
Binecuvântarea dimineți-mi slujește de povață:
Cum să țin făgăduința soarelui în fiecare azi
Și cum să mă-ndrăgostesc mai abitir de viață,
Deși rânduiala lumii pare-mbrăcată-n ceață.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La revedere copilărie bine-ai venit
Copilărie cu fiecare lacrimă
mă-ndepărtezi însă rămâi
centrul intangibil al universului
merg de parcă aș lua calea lactee
în primire survolez moartea în
orice clipă de la înălțimea inimii
oriunde-aș privi Dumnezeu există
iar atunci când închid ochii neființa
dispare și sufletul aterizează pe-un
petic te iarbă dincolo de
capătul infinit
al nopții
poezie de Costel Zăgan din Elegii de trezit copilăria (17 ianuarie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Pax vobiscum!
Oameni cu idei absurde și fugă sfioasă de gazelă,
gânduri cu aripi de vultur
pentru desfătări cu gust de absint...
Cuvintele atacă brutal cu iz de taifun
și sapă nesfârșite tranșei de ură și frică.
Redefinind vântoase,
ca schijele justificând mândria de scânteie,
vești și spaime tot mai proaste se avântă.
E trist când spui că orice este înlocuibil.
Sufletul arvunit strănută de-atâta praf de pușcă.
Nici Dumnezeu nu mai respiră
la fel de tare cum se miră.
Dezagregați de spaimă,
atomii galaxiei s-au înfiorat.
Tot mai convingătoare,
colțuri de stele escortează cioburi de vise.
Nu evadați din probelmele timpului pașnic!
Loteria supraviețuirii și-a pierdut răbdarea.
În suveica timpului,
fiecare armistițiu cu contur agresiv
poate fi o rană adâncă pe trupul zăpezii.
Fortuna are ultimul cuvânt:
sub rafalele vântului ascuțit,
când îngenunchează toamnele la praguri,
e greu de decis învingătorul!
Cât despre clișee tăcere limpezind amurgul,
spații strigând absența orizontului,
libertate fără de sfârșit,
repaus, somn și...
iarbă verde pe plai păscută de licorni rătăcitori.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfoze
Provoc prezentul la duel;
trecutul mă recuperează din întâmplări cotidiene.
În dezmierdările luminii,
tăvălugul de patimi tranchilizează descompunerea timpului.
Activ, nu doar prin simpla deplasare,
măsor timpul cu bătăile inimii;
cu fiecare dintre ele, tămăduiesc metamorfoza,
mă sincronizez patetic cu orele în zbor,
șoaptele pașilor, încă,
lasă urme auzite în memoria mersului...
Chiar dacă amurgul trage cu ochiul,
în marea liniștită,
gust din libertatea de a fi
fără a respinge experiența furtunii;
numai cine n-a naufragiat niciodată o exclude.
De la viață,
am învățat legea compensației:
cer din ce în ce mai puțin...
Oricum, lucrurile se-ntâmplă!
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te voi iubi
Te voi iubi de dincolo de moarte,
ocrotindu-ți fiecare respirație.
Te voi alinta în räcoarea dimineții,
sărutându-ți tălpile pline de rouă.
Te voi iubi de dincolo de stele,
desenându-ți chipul în inima mea.
Te voi adormi în brațele mele
când obosit, îți vei așeza gândurile în suflet.
Te voi mângâia pe creștet
când deznădejdea îți va cuprinde cugetul.
Te voi iubi, de dincolo de viață
dăruindu-ți fiecare bătaie de inimă
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te doare inima
Te doare inima
Așa cum pe mine mă doare în fiecare zi
Cuvântul, cu acel vânt puternic
Prin care mă secătuiești de iubire...
Dar cât o să te mai doară?
Dar cât vei continua cu această stare?
Eu, una nu mai pot rezista...
Mă doare, mă doare, mă doare!
Mă doare și pronumele pe care-l rostesc
La fiecare sfert al luminii de seară.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dureri ancestrale
Mă doare soarele,
mă doare pasărea din zbor,
simt durere în stânca din suflet
și-n apa de pe lacrima crizantemei,
mă doare lumina din ochiul bolnav
de imaginea ființei topite-n prozodii,
mi-a sosit ora când mă sinucid
pe muzica stelelor rămase aprinse,
revenirea mi-e suflet de mare albastră
desenată ancestral de infinituri,
mi-e orizontul întrerupt, mamă
și mă doare femeia cu trupul ei insațiabil,
mă doare clipa când fug din așternuturi,
mă doare absența binelui
dintr-o enclavă a răului fecund...
poezie de Ion Țoanță (24 septembrie 2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În calendarul inimii fiecare filă e a iubirii...
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu fiecare respirație sădesc semințele devoțiunii. Sunt un fermier al inimii.
citat clasic din Rumi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Oceanul sufletului" de Rumi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Iubim la fiecare pas, pe fiecare secundă, la fiecare bătaie a inimii; iubim chiar și atunci când urâm... pentru că ura provine din iubire!
citat din Natalia Păun (2 octombrie 2014)
Adăugat de Serban Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă doare
Mă doare când nu pot comunica cu cei din jurul meu
Mă doare neînțelegerea lor, dar mult mai mult
Mă doare indiferența sufletelor lor de gheață.
Mă doare când în loc să manifestăm o iubire necondiționată,
Alegem să arătăm dispreț
Mă doare judecata lor nedreaptă,
Mă doare încât plec în lume,
Mă doare când pășesc printre inimile de gheață
Și mă lovesc de ale lor veșminte aspre,
Mă doare nepăsarea și lacrimile lor de crocodil,
Mă doare încrederea mea nejustificată în oameni,
Mă doare căci am risipit energia
Cu care aș fi putut ridica o casă sau un bloc
Energia ce mi-ar fi fost necesară zidirii
Unui munte de vise.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioburi de viață, cioburi de moarte
Mi-am împărțit viața în cioburi
Și fiecare ciob l-am transformat
Într-o altă viață,
Spre a muri în mine, treptat.
Cu fiecare picătură de timp,
În uitatul Olimp...
Mi-a sângerat ochiul
Când soarele și-a împărțit suferința
Cu mine.
Vulcani de sângeri erupeau
Sub fiecare pas
În urmă rămas.
Orb de stele și de recunoștință,
Am mers mai departe,
Până la marginea prăpastiei
În care clocoteau
Cioburi de moarte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!